facebook

marți, 15 ianuarie 2008

Piaţa de capital a avut o creştere triplă în anul trecut

2008-01-15/07:45 - Ce momente au marcat evoluţia pieţei valorilor mobiliare anul trecut? Anul 2007 a fost unul deosebit pentru piaţa de capital din R. Moldova, pentru că, se pare, în sfârşit piaţa a început să evalueze foarte repede. În 2007 au fost efectuate tranzacţii de 1,2 mlrd, faţă de 343 mln lei în anul precedent, fiind cea mai mare valoare din ultimii ani. Maxima de până acum a fost de doar 480 mln lei. De asemenea, anul trecut au crescut dublu preţurile la bursa de valori şi indicele bursier EVM-Composite, calculat de agenţia noastră, care arată nivelul mediu al preţurilor. Acesta a crescut practic de două ori - de la 1060 puncte la 1990. La calcularea valorii sale iniţiale s-a făcut media preţurile la acţiunile de la bursă şi s-au transformat într-o mie de puncte, aşa că fiecare creştere cu 100 de puncte, înseamnă o creştere cu 10% a preţurilor acţiunilor tranzacţionate la bursă. Creşterea preţurilor acţiunilor de două ori pe parcursul unui an este o creştere foarte şi foarte rapidă, pentru că în multe ţări sunt necesari zeci de ani pentru ca preţurile să crească de două ori.
- Ce a determinat creşterea atât de spectaculoasă a preţurilor valorilor mobiliare? În primul rând, au început să vină mai mulţi investitori străini. După intrarea României şi Bulgariei în Uniunea Europeană, foarte mulţi investitori care până atunci investeau în aceste ţări, deja se uită mai departe, în afara frontierelor UE. Din această cauză Moldova a intrat în vizorul multor investitori, atât fonduri de investiţii cât şi persoane fizice care investesc surse proprii. Primele companii care au intrat în vizorul acestora au fost băncile moldoveneşti. Astfel anul acesta am asistat la creşteri foarte mari la preţurile acţiunilor la majoritatea băncilor comerciale.
- De ce băncile? Băncile la noi sunt foarte profitabile. Anul trecut, valoarea activelor la multe bănci s-a dublat. Este foarte mult pentru o companie pentru un an. Pe lângă profitabilitatea activităţii, băncile sunt destul de transparente, dacă e să le comparăm cu alte segmente ale economiei despre care se ştie foarte puţin sau aproape nimic. Băncile permanent fac publice rapoartele despre activitatea lor, fac audit la firme importante, deci investitorii pot să creadă în rapoartele lor financiare şi au acces la informaţiile despre bancă. În acelaşi timp, multe companii de la noi nu dezvăluie informaţia despre activitatea lor şi, normal, că nimeni n-o să investească în aşa companii. Proprietarii unor astfel de companii încă nu s-au maturizat suficient ca să înţeleagă că, dacă vor să aibă o afacere în creştere permanentă, trebuie să atragă investitori, iar ca să-i atragă, trebuie să fie, în primul rând, transparenţi. O altă explicaţie este că numai de un an - doi s-a finalizat concentrarea pachetelor de acţiuni – după privatizare erau mii de acţionari şi după aceasta unele persoane au început să concentreze pachetele de acţiuni. Astfel de persoane recent au devenit proprietarii companiilor şi probabil încă nu sunt gata psihologic să atragă pe altcineva în firmă, cum ar fi investitorii semnificativi. Aşa că le va trebui încă câţiva ani până când se vor obişnui cu statutul de proprietar şi vor înţelege că dacă vor să crească – vor avea nevoie să atragă investiţii. Determinant pentru piaţa de capital din R. Moldova e că la sfârşitul anului trecut - începutul acestui an, tot mai mulţi investitori încep să caute pentru plasarea investiţilor alte ramuri decât sectorul bancar. Printre cele care deja au început să se bucure de noi investiţii sunt întreprinderile din construcţii, industria prelucrătoare, industria alimentară.
- Care au fost cele mai semnificative tranzacţii bursiere ale anului? A fost oferta tender cu 20% din acţiunile Băncii Comerciale „Moldova-Agroindbank”, tranzacţia „Unibank” şi Mobiasbancă. Au fost multe tranzacţii cu acţiunile firmelor de reconstrucţie a drumurilor, însă, după volum nu se pot compara cu cele bancare. Eu cred că şi faţă de acţiunile societăţilor de construcţie a drumurilor va creşte interesul investitorilor, mai ales, pentru că se aşteaptă în următori ani investiţii masive în infrastructură. La noi în ultimul timp apare tendinţa de a se face tranzacţii cu pachete tot mai mari de acţiuni. Dacă până acum era un proces de continuu de consolidare a pachetelor de acţiuni, acestea deja sunt consolidate şi are loc tranzacţionarea lor integrală, din care cauză se înregistrează şi creşterea volumelor tranzacţiilor. Dacă nu demult se tranzacţionau pe an câte 5-10% din acţiunile unor societăţi, acum au loc tranzacţii cu pachete a câte 60-70% din acţiuni.
- Cum influenţează evenimentele economice tranzacţiile la bursă? De exemplu, acum doi-trei ani, dacă la începutul anului se duceau negocieri cu „Gazprom” referitor la preţul gazului, aveau loc numaidecât nişte tranzacţii cu acţiunile „Moldova-gaz”, cu modificări destul de mari de preţ. Avem, însă, şi multe cazuri diametral opuse. Odată cu criza vinurilor practic s-au stopat toate tranzacţiile cu acţiunile întreprinderilor vinicole. Lumea aştepta să vadă ce o să se întâmple şi doar după aceasta să decidă la ce preţuri să vândă acţiunile. Şi anul trecut au fost foarte puţine tranzacţii cu întreprinderile vinicole, dar cred că situaţia o să se dezgheţe şi o să se înceapă să se facă tranzacţii mai mari cu acţiunile acestor întreprinderi. În prezent în R. Moldova nu este o legătură atât de puternică între evenimentele economice şi tranzacţiile de la bursă, aşa cum se întâmplă peste hotare când o ştire schimbă imediat preţurile la acţiuni şi toţi încep să vândă sau să cumpere. La noi piaţa este deocamdată puţin lichidă şi au loc puţine tranzacţii, dar odată cu dezvoltarea pieţei situaţia ar putea să se schimbe.
- Ce prognoze aveţi pentru evoluţia pieţei de capital în anul curent, odată cu legalizarea capitalului? Prognozez o creştere în continuare a preţurilor valorilor mobiliare, chiar dacă aceasta nu va fi atât de spectaculoasă ca anul trecut. Legalizarea capitalului eu o văd ca pe un element foarte important, pentru creşterea transparenţei pieţei. La noi într-adevăr pe piaţa de capital au fost foarte multe cazuri când acţiunile erau cumpărate pe numele altor persoane, decât cumpărătorul real, fiindcă existau o mulţime de restricţii cu privire la control, cu privire la insideri. Dacă deţineai pachete mari, erai supus unor limitări şi restricţii şi, de aceea, foarte mulţi investitori au căutat să evite astfel de probleme. Deja de câţiva ani aceştia s-au pomenit într-o capcană pentru că, cumpărând cândva acţiuni la preţuri foarte mici, dacă ar fi vrut să le treacă de pe proprietari formali pe numele propriu ar fi trebuit să le treacă cu preţuri reale şi să achite impozite foarte mari. Eu văd această posibilitate de legalizare practic ca pe o unică şansă pentru aceştia de a-şi face ordine în afaceri. După aceasta vom avea şi o mai mare transparenţă a proprietăţii, investitorii vor şti cu cine dintr-o anumită societate să discute, vor putea fi mai uşor administrate afacerile fiindcă nu vor trebui adunaţi zeci de fini pentru adunarea generală a acţionarilor. Consider că majoritatea legalizărilor se va face mai aproape de sfârşitul anului 2008, când lumea se va convinge că nu se întâmplă nimic cu primii care au legalizat capitalul şi astfel vor veni volume de legalizări destul de mari. Unul din avantajele legalizări mai este că proprietarii vor putea să declare valorile reale ale acţiunilor şi drept consecinţă vor creşte şi preţurile acţiunilor tranzacţionate la bursă.

Informaţia este preluată de pe adresa http://www.info-prim.md/?x=20&y=12530 .

5 comentarii:

  1. Am întâlnit persoane interesate de două lucruri diferite, cum ar fi cazul dumneavoastră - tranzacţii şi scrierea poveştilor: doi poli diferiţi!
    Dar, nu m-am gândit nici pe o clipă că, căutând informaţii despre investiţii, voi descoperi că omul care vorbeşte doar în cifre mai scrie şi poveşti.
    Am citit câteva dintre materialele de pe blog şi vreau să spun că sunt foarte interesante. Apropo, de cât timp scrieţi?
    Acum problema. Am fost miercuri la conferinţa organizată de Clubul Presei Economice. Însă, ca şi colegele mele (de la jurnalism), nu am înţeles tot din ce s-a vorbit. Şi, pentru că am de realizat un reportaj economic la această temă, aş avea unele întrebări. Ştiu că pentru un om versat în domeniu pare straniu, dar asta e. Până la urmă, am constatat că nu toţi jurnaliştii prezenţi la conferinţă au înţeles despre ce este vorba, în esenţă (doar vreo 10% au habar despre ce s-a discutat).
    Iată de ce, aş vrea să vă adresez unele întrebări, care par stupide. Şi pentru că întrebări stupide nu sunt, vă rog tare mult să mă "luminaţi" un pic.
    Spre exemplu, un cetăţean are 5000 de dolari. Cum poate el intra în această afacere? Ce sfaturi utile aţi putea recomanda? De ce această afacere nu este atractivă în Moldova? Cum credeţi, moldovenii încş nu au simţit "gustul" tranzacţiilor, nu sunt informaţi complet sau le este frică să rişte? (Românii par mult mai interesaţi de această sferă şi atunci când realizează materiale la ceastă temă, am impresia că orice român înţelege, lucru despre care este foarte greu să spui la noi în Moldova, unde majoritatea nu are idee de Bursa de Valori.)
    De ce nu se dezvoltă piaţa obligaţiunilor, care pare a fi mai sigură? Când începe emiterea acţiunilor? Cât de des se fac speculaţii la Bursa de Valori?
    Deocamdată, atât. sper că voi primi raspuns la întrebări.
    Vă mulţumesc anticipat! O zi bună.
    OLGA
    (e-mail: ce_olykissa@yahoo.com)

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna, Olga
    Mă bucur că ţi-a plăcut pagina mea. Scriu de foarte mult timp (de altfel, la finele fiecărei povestiri găseşti datele iniţiale şi finale de lucru asupra ei.
    Referitor la întrebările tale:
    - De regulă, piața de capital poate fi numită afacere propriu-zisă doar pentru participanţii profesionişti ai pieţei. Pentru restul, este o modalitate de a plasa banii în vederea obţinerii unor venituri mai mari ca la depozitele bancare. Desigur, investitorii de regulă nu activează nemijlocit pe această piaţă, ci prin intermediul unor intermediari (de regulă, brokeri, consultanţi investiţionali sau administratori de active).
    - 5000 sunt suficienţi pentru a investi. Ca atare, atâta timp cât banii sunt suficienţi pentru a procura macar o acţiune a companiei pe care aţi ales-o, deja puteţi "juca" pe piaţă. Dar chestia cu investiţiile este proporţională: deşi rata profitabilităţii rămâne aceeaşi, suma câştigată depinde foarte mult de suma investită. Dacă profitabilitatea investiţiei este de 20% şi investiţi 100 de lei, la finele anului câştigaţi 20 de lei. Sună ridicol? Dar dacă investiţi un milion? 200 de mii deja sună a profit serios. Dar în esenţă profitabilitatea operaţiunii nu s-a schimbat, şi orice finansist o să vă spună că banii nu trebuie lăsaţi nici un minut fără treabă, chiar dacă investiţi numai un leu, la finele anului veţi avea un leu şi douăzeci de bani, iar matematic aceasta e mai mult ca la început.
    - Deci, persoana care are nişte economii şi doreşte să le investească pe piaţa de capital, poate să selecteze de sine stătător companiile unde doreşte să investească sau să apeleze la consultanţa unor profesionişti (brokeri sau consultanţi investiţionali). De asemenea, mijloacele pot fi transmise în administrare unei companii de administrare a investiţiilor.
    - Sfaturi utile? Nu ştiu, la bursele mari sunt maeştri care joacă toată viaţa, câştigând milioane, şi tot nu sunt asiguraţi contra pierderilor. Puţine sunt persoanele care pot spune că înţeleg această piaţă până la capăt. Unicul lucru pe care pot să-l afirm cu certitudine este aceea că informaţia este motorul preţurilor la bursele de valori. Persoanele care sunt mai bine informate şi care pot mai bine să analizeze informaţiile deţinute, au avantaje faţă de restul jucătorilor.
    - Olga, pentru unii operaţiunile pe piaţa de capital din Moldova au fost foarte şi foarte profitabile. Nu vreau să vorbesc despre fraudele comise la privatizare sau la managerii fondurilor de investiţii, care s-au îmbogăţit din contul acţionarilor, însă există multe exemple frumoase de profituri mari pe piaţa de capital.
    SA Vitanta - în noiembrie 2002 preţul unei acţiuni era de 12,4 lei, iar în ianuarie 2003 preţul a fost de 119,92 lei. Sau Moldova-Agroindbank - la începutul lui 2004preţul era de 170 lei acţiunea, la începutul lui 2005 - 258 lei acţiuniea, la începutul lui 2006 - deja 532 lei, 2007 - 1000 lei, iar acum ele se tranzacţionează cu cca. 2000 de lei. Domeniul este atractiv, dar din cauza complexităţii pieţei, puţini se aventurează pe ea.
    - Cred că o problemă mare a moldovenilor este experienţa nereuşită, pe care au avut-o în cadrul privatizării contra bonuri patrimoniale, fiind-că de atunci încă ni se trage marea dezamăgire în acţiuni şi fonduri de investiţii. Însă nu trebuie confundată piaţa de capital normală cu surogatul care a fost creat atunci, care abia acum, peste 14 ani, începe să semene cu aceea ce peste hotare se numeşte "piaţă de capital". Cred că principala problemă a majorităţii concetăţenilor noştri este lipsa de informare privind mecanismele pieţei şi, pe de altă parte, lipsa unui sector de consultanţă dezvoltat în acest domeniu. Din păcate, brokerii existenţi la moment nu pot acorda clienţilor o consultanţă normală referitor la aceea, ce anume se poate cumpăra la moment. De asemenea, încă nu există companii adecvate de administrare a activelor. Cu toată modestia care mă caracterizează ;) , sunt nevoit să recunosc că Agenţia noastră este la moment unicul prestator adecvat de servicii informaţionale şi analitice pe piaţă - cea mai simplă dovadă este că mai devreme sau mai târziu, dar absolut toţi investitorii care vin pe piaţa valorilor mobiliare din Moldova apelează la serviciile noastre.
    Dar mai este şi o altă cauză, care se datorează mioriticului din noi. Ţineţi minte, baciul moldovean, care aflând că vor să mi-l omoare, a luat fluierul şi s-a dus să-şi cânte de jale sub un copac? Ei, exact la fel au făcut 99,9% dintre concetăţenii noştri care au devenit acţionari în urma privatizării. Nu prea ştiu persoane care să fi luat legea să-şi vadă drepturile. În schimb, avem mulţi meşteri la tânguit despre aceea că nu ni se respectă drepturile de acţionari. Îmi pare evident că nimeni nu va respecta drepturile unei persoane care nici nu şi le cunoaşte. Consider că în mare parte problema fondurilor de investiţii (ca şi multe-multe alte probleme) se trage mai mult din ignoranţa noastră, decât din răuvoinţa altora.
    Ei, pe această notă optimistă ;)permite-mi să închei comentariul. Dacă mai ai careva întrebări, poftim, voi răspunde cu plăcere.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulţumesc mult pentru răspunsurile primite şi pentru faptul că aţi găsit timp să scrieţi. Cred că nu vă voi deranja prea mult, dacă, pe parcurs, voi mai avea unele întrebări.
    Apropo, de povestiri. Întrebasem de cât timp scrieţi, deoarece credeam că poate aţi mai scris ceva înainte de aceste poveşti (ştiu eu, poezii...).
    Felicitări cu titlul de Magistru!
    Vă mulţumesc încă o dată, o zi bună!
    Olga

    RăspundețiȘtergere
  4. Olga, cu plăcere, întreabă oricând. Sunt disponibil să răspund la orice întrebări.
    Cât despre aceea că înainte de a scrie povestiri (apropo, nu-s poveşti), e numaidecât să scrii poezii, nu ştiu dacă regula este general valabilă. Cel puţin în cazul meu, nu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Bună, scrisesem repede, de asta cred s-a primit poveşti şi nu povestiri. Cred că nu vă supăraţi prea tare :)
    Şi, dacă tot acceptaţi să răspundeţi la întrebări,v-aş ruga, dacă aveţi timp şi dacă sunteţi de acord, desigur, să-mi spuneţi despre succesul d-voastră, mă refer mai mult la Agenţie. Cum a fost creată, dacă poate fi considerată o afacere...., dacă este greu să conduci o astfel de Agenţie şi multe alte chestii care ar interesa un cititor. Am nevoie de informaţiile date pentru a scrie o Poveste de succes în pagina economică de ziar, pe care trebuie să o realizez în cadrul unui atelier de creaţie, la universitate. Vreau să fie un pic altfel, decât la ceilalţi colegi.
    Îmi scrieţi dacă aveţi timp, dacă nu - e ok.
    Vă mulţumesc anticipat.
    Olga

    RăspundețiȘtergere