facebook

vineri, 13 februarie 2015

Mainile lui Grigore Vieru

Când eram prin clasa a noua, la noi la școală s-a inaugurat un bust al lui Eminescu. Au fost invitați mai mulți demnitari din ale culturii și mai multe persoane de artă și literați. Printre ei era și Grigore Vieru.

Nouă, elevilor din școală, ne-au fost împărțite buchețele de flori (câte trei garoafe), pe care după partea oficială urma să le înmânăm invitaților. Eu dintre ei din toți am ales să-l felicit pe Vieru.

Afară era frig (nu țin minte exact, dar îmi pare că era toamnă târzie), partea festivă și inaugurarea bustului duraseră vre-o două ore, și noi, elevii aliniați în careu în fața școlii am înghețat binișor. Adica, presupun, că și oaspeții tot.

I-am întins florile, i-am mulțumit că a venit și i-am mulțumit pentru poezii. Când a luat florile, a văzut că mânile mi-au înțepenit de tot din cauza frigului. A spus: „Ce mâini reci ai. Dă să ți le încălzesc.” Mi-a zâmbit cu binecunoscutul lui zâmbet blajin și mi-a luat mâinile în ale sale. M-a încălzit așa vre-o două minute. Tot acest timp am vorbit. Mă întreba despre cum mă cheamă, cine mi-a pus așa nume interesant, cum o cheamă pe mamica și cu ce se ocupă... Avea mâinile mari și, în pofida frigului, calde. După asta mi-a mulțămit pentru flori și s-a alăturat delegației de oaspeți, care au fost între timp invitați să intre în școală.

S-ar părea - nu a fost mare lucru. Numai că nu știu de ce, sunt sigur că nimeni altcineva din toată mulțimea ceea de oficiali și oameni de artă nu a băgat în seamă mâinile înghețate a școlăreilor cu flori, darămite să le încălzească (e drept, pe urmă m-a mai prins Iulian Filip să-mi dea o cartea de-a sa cu autograf, dar asta a fost altceva, el luase cartea cu sine și trebuia să o dea cuiva)...

Așa că pentru mine el nu este pur și simplu Grigore Vieru. Pentru mine el este și va rămâne pentru totdeauna Poetul cu zămbet blajin și cu mâinile calde. Căruia i-a păsat de un băiat înghețat.

11 comentarii:

  1. Frumoasa istorie.
    Ma bucur ca ai avut sansa sa traiesti asa ceva.

    RăspundețiȘtergere
  2. Super.. Așa povestioară pe urmă s-ar simți foarte bine în Abecedar..

    Nadia

    RăspundețiȘtergere
  3. Aduce aminte de povestiri despre Lenin, mai ales despre ochii lui cei buni... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. ba caiafa, tu ai mama sau tata? Cat de acid iti este sufletul.
    Ion.

    RăspundețiȘtergere
  5. Natan, în ce şcoală ai învăţat?

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, nemărginit har a avut de a ajunge la sufletul omului, şi mai ales al copilului...
    De am putea să facem tot ce ne stă în puteri pentru ai aduce în semn de omagiu "...liniştea din zorii Terrei pe care toate ţările s-au împăcat între ele..."

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna

    De obicei când pleacă o personalitate ce contează mult pentru poporul din care face parte, apare tendința de idealizare a persoanei respective, aici pot fi de acord cu Caiafaverde. Numai că deosebirea între cazul descris de mine și cazul cu privirea blândă a lui Lenin și băiețelul care trecea pe alături constă în aceea că istoria povestită de mine este reală, pe când acelea despre Lenin - inventate.

    Oricum, haideți să fim mai toleranți unii cu alții, vă rog.

    Am învățat în scoala nr. 2 din Durlești, cred că la momentul respectiv era deja școala nr. 65 din Chișinău. În prezent, Liceul Hyperion.

    Da, Dorina, ar fi foarte frumos. Păcat că nimeni nu știe cum asta se poate obține...

    RăspundețiȘtergere
  8. ai un talent literar remarcabil si un suflet sensibil. sincer m-a impresionat pina la lacrimi istorioara ta.
    nu astepta de la toti sa-ti inteleaga sentimentele, pentru ca nu toti sunt la asa un nivel spiritual.
    Amelia

    RăspundețiȘtergere
  9. calde amintiri... te invidiez, Natane... iti multumesc ca ai ne-ai dat si noua fericirea de a retrai acele clipe...

    Acesta a fost si va ramine Vieru, cald si dulce la cuvinte si la maini...

    Ionel cu un harbuz
    A intrat in troleibus
    Prima data cind harbuzul
    S-a plimbat cu troleibusul


    Intr-o zi pe sus hultanul
    O facea pe-aeropleanul
    Linga un cotet tihnit
    Puii i-au strigat in cor:
    "Nu te fă, că n-ai motor"
    Şi au fugit.

    Simplu, dar... genial

    RăspundețiȘtergere
  10. Superb! O amintire pe o viata :-) Sa fi stiut Vieru ca atunci, de fapt, el a incalzit nu doar doua miini inghetate ci un suflet intreg, ceea ce o facea si prin poeziile lui...

    RăspundețiȘtergere
  11. Tot aşa sentimental ai rămas... cum te ţin minte eu... şi asta bucură.

    RăspundețiȘtergere