facebook

sâmbătă, 28 februarie 2009

Pe o limba inteleasa

Uneori, după vre-un incident mai neplăcut în transport sau în public, când cineva insistent nu vrea să-mi înțeleagă limba, însă consideră că eu sunt obligat să o înțeleg pe a lui, îmi amintesc totdeauna de niște versuri de Lermontov, pe o limbă pe care sigur o va înțelege:

И что за диво?.. издалека,
Подобный сотням беглецов,
На ловлю счастья и чинов
Заброшен к нам по воле рока;
Смеясь, он дерзко презирал
Земли чужой язык и нравы;
Не мог щадить он нашей славы;
Не мог понять в сей миг кровавый,
На что он руку поднимал!..

Îmi cer scuze de la persoanele care ne-au învățat limba. Vă respect foarte mult și sigur, nu la voi mă refer. :)

joi, 26 februarie 2009

BNM si curba Phillips


Prin lege, Banca Națională a Moldovei la noi are ca obiectiv principal de activitate dirijarea masei monetare și controlul prețurilor. Ei asta și fac. Însă făcând asta, ei uită că piața monetară nu e un lucru în sine, ci de ea depinde tot restul economiei.

Cel mai simplu exemplu: relația între inflație și șomaj. Deși diferite doctrine economice examinează diferit relația lor, este în general acceptat că între șomaj și inflație există o relație invers-proporțională. Adica, cu cât este mai mare inflația, cu atât e mai mic șomajul. Această relație este foarte bine reprezentată grafic de curba Philips.




















Pe diagramă puteți vedea un exemplu simplu: inflația și șomajul în Statele Unite ale Americii în anii 60 (pe verticală - inflația, pe orizontală - șomajul). Mai multe detalii despre aspectele teoretice privind relația între șomaj și inflație le găsiți aici.

Sigur, economia nu este o știință exactă. Cu atât mai mult, macroeconomia și aspectele ei ce țin de politici economice. Totuși, există unele aspecte ale ei care pur și simplu nu pot fi ignorate la adoptarea deciziilor ce pot afecta întreaga țară.

Scopul Băncii Naționale a Moldovei, declarat în lege, este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor (anterior era menținerea stabilității monedei naționale, dar BNM singură a insista pe modificarea scopului activității sale). Astfel, în politica sa monetară și valutară pentru 2009, Banca a scris: ”politica monetară şi valutară a Băncii Naţionale a Moldovei va fi axată pe asigurarea şi menţinerea ratei anuale a inflaţiei la nivelul de 9.0 la sută”.
Mai departe: „Fără prejudicierea obiectivului său fundamental, Banca Naţională va promova şi va menţine un sistem financiar bazat pe principiile pieţei şi va sprijini politica economică generală a statului.”
Statu își caută de treaba lui cu problemele sali, iar Banca Națională va menține inflația. Dacă întâmplător interesele Statului vor coincide cu interesele Băncii Naționale, ele vor fi sprijinite, dar la mai mult nici nu sperați.

Cel mai bun exemplu l-am văzut astă vară: când în cadrul luptei contra inflației, au fost majorate semnificativ rezervele obligatorii ale băncilor comerciale, ceea ce a diminuat masa monetară. În deficitul de lichidități creat după aceasta, să fi văzut voi cum alergau disperați bieții antreprenori și conducători de întreprinderi în căutarea de credite. Iar economia în realitate reprezintă un circuit permanent al banilor - când o companie-client să nu poate face rost de bani pentru a se achita pentru marfa procurată, aceasta afectează nu numai furnizorul lui, ci și angajații și furnizorii acestuia, care la rândul lor, transmit blocajul mai departe. Dacă banii într-o lună trec prin cinci mâini, atunci un blocaj de 100 de lei scoate din circulație 500 lei. Normal că cu așa o diminuare multiplicată a masei monetare inflația nu mai are din ce să apară.

Este evident că așa măsuri nu stimulează activitatea economică și apariția noilor locuri de muncă. Din păcate, la noi problema șomajului nu se resimte atât de acut, pe cât ar trebui.Oficial în Moldova sunt înregistrați 48,3 mii șomeri, ceea ce constituie 3,9% din populația activă. Însă această statistică nu ține cont de persoanele care lucrează în afara țării. Practic, ultimii câțiva ani noi ne exportăm șomajul peste hotare, trecând problema cu acordatul locurilor de lucru pe capul altor economii. Dacă însă la acele 48 de mii mai adunăm acele peste 350 mii de persoane care nu au de lucru în țară, vom obține o rată a șomajului de 32%. Gândiți-vă, 32%. În două-trei luni o parte din concetățenii noștri care și-au pierdut lucrul peste hotare, vor decide să vină acasă, și atunci chiar vom resimți pe viu această cifră.

Sigur, nu vreau să învinuiesc Banca Națională de toate relele de la noi. La ei în lege e scris că trebuie să controleze inflația, ei asta și fac, și o fac chiar bine. În fiecare an ei înaintează Parlamentului spre aprobare politica monetară și valutară pe acel an, și mai departe nu au decât să o respecte. Mă deranjează faptul că organele noastre de stat au grijă fiecare de bucățica lui de față de masă, iar o administrare în ansamblu nu se face. Și nici nu are cine să o facă. Imaginați-vă, numai, următorul lucru: plenul parlamentului. Aprobarea politicii monetare. Talmaci termină de povestit despre faptele glorioase a BNM. Și aici se ridică un deputat din sală (oricare) și întreabă: dar spuneți, vă rog, cum a fost acordată rata prognozată a inflației cu rata prognozată a șomajului? Ați verificat cu curba Phillips? La care Banca Națională: A?

Delicios fragment, nu? Problema principală cu imaginatul lui e cu deputatul (pentru BNM toate astea nu sunt o noutate, pur și simplu, după lege șomajul nu-i traba lor...). Avem așa deputați în Parlament? Da în liste pentru Parlamentul următor?

duminică, 22 februarie 2009

Cursul leului si rezervele valutare

Rezervele valutare oficiale ale Moldovei au scăzut de la începutul anului cu 13,4 la sută. Mi-a părut destul de îngrijorător, și am hotărât să văd în detalii ce se petrece.

În primul rând, m-am uitiat pe evoluția rezervelor noastre valutare. Ele au crescut până în septembrie, atingând cifra-record de 1 804 milioane USD. După această dată, valoarea rezervelor a început să scadă (cu o mică excepție, în decembrie 2008, când ea a mai crescut cu 74 milioane UDS). Destul de ușor, putem să depistăm și factorul principal care influențează modificarea rezervelor: transferurile de peste hotare. În diagrama de mai jos, puteți vedea evoluția ambilor indicatori în timp.


Din diagramă, putem observa legătura destul de strânsă între remitențe (transferurile de peste hotare) și volumul rezervelor valutare. Sigur, asupra lor influențează și mulți alți factori (elementar, aceleași exporturi și importuri, ), însă deja de câțiva ani remitențele sunt „al treilea picior”, pe care se sprijină economia noastră. Anume de aceasta suntem în mod deosebit sensibili la valoarea lor.

În luna iulie, volumul remitențelor a atins valoarea-record de 180,8 milioane dolari (într-o lună!). În luna septembrie rezervele valutare și-au atins și ele valoarea maximă, după care au început să scadă. Doar în luna decembrie, când înainte de sărbători volumul transferurilor a înregistrat o creștere, rezervele de asemenea au crescut.

Din păcate, pentru anul 2009 încă nu este publică statistica privind transferurile de peste hotare, însă cred că volumul lor a continuat să scadă.  Aceasta este una dintre cauzele care au dus la intervențiile masive ale BNM pe piață și, respectiv, la diminuarea rezervelor valutare. Numai în ianuarie, ele au scăzut cu 168 milioane dolari. Este o sumă impresionantă, dar nu trebuie să uităm, că astfel de diminuări a rezervelor au mai avut loc, de exemplu în octombrie (170,2 mil. USD).

În octombrie la noi prima dată s-a resimțit „suflul” crizei - deși în realitate cu probleme s-au confruntat doar băncile comerciale, și au început doar să se confrunte agenții economici. Însă cred că foarte mulți investitori străini și-au retras atunci banii din sistemul nostru bancar, la fel ca și mulți concetățeni ai noștri. Ca urmare, s-a înregistrat o ieșire masivă a valutei din sistem, și a fost nevoie de intervenția BNM.

În ianuarie situația este puțin diferită. Criza într-adevăr ajunge la noi, și începe să fie resimțită tot mai mult (acum încă o simt doar antreprenorii, care văd diminuarea cifrelor de afaceri și a profiturilor, și mă întreb peste cât timp ei vor înceta să se mai rușineze și vor începe să dea oamenii afară de la lucru). Însă pe lângă așteptările pesimiste, mai sunt doi factori - toți vedem ce s-a întâmplat în țările vecine, și la noi vin alegerile. Nici unul dintre acești factori nu duce la creșterea încrederii în leul moldovenesc, și crește tot mai mult presiunea pentru procurarea valutelor. Nu știu dacă ați observat, dar de vre-o lună e foarte dificil de cumpărat dolari sau euro în casele de schimb valutar...

Revenind la rezervele valutare, am verificat în Politica monetară și valutară a Moldovei pentru anul 2009, care sunt normele de utilizare a rezervelor valutare. În conformitate cu acest document, Banca Națională urmează să mențină nivelul rezervelor valutare suficient pentru a acoperi trei luni de importuri. Nu am găsit informația pentru ultimele trei luni ale anulu 2008, dar în trimestrul III volumul importurilor de bunuri și servicii în țară a constituit 1560 milioane USD. Se primește că rezerva noastră valutară deja este la limita nivelului prevăzut (ultima informație publică - 1448 milioane USD).

Înțeleg în ce situație complicată se află acum Banca Națională. În condiții normale, dacă nu ar fi criza și așteptările de prăbușire a leului, ar fi fost normal ca Banca să lase leul să se deprecieze treptat, până va atinge un nou punct de echilibru, cu intervenții minimale, care ar urmări doar să nu admită fluctuații bruște ale cursului. Însă acum orice depreciere a leului va fi interpretată ca o slăbiciune a lui, și imediat va crea panică care va duce la devalorizarea lui și mai rapidă. În afară de aceasta, criza s-a suprapus cu campania electorală și alegerile, ceea ce în unele privințe e și mai rău ca criza. Pe de o parte, orice fluctuație valutară semnificativă va fi interpretată de actuala guvernare ca încercare de destabilizare a situației politice din țară înainte de alegeri, și în BNM ar putea să zboare capete. Pe de altă parte, dacă Banca continuă să mențină cursul leului, s-ar putea să intrăm în plină criză cu rezerva valutară secătuită, ceea ce va avea consecințe dezastruoase pentru puterea de cumpărare a leului.

Văd că am scris foarte mult, și nu prea clar. Încerc să schițez niște concluzii:

  1. Remitențele se diminuează foarte repede. În câteva luni se vor stabiliza la o valoare minimă, după care Moldova va trebui să se descurce în problemele sale macroeconomice cu forțe proprii, fără acest ajutor gratuit.
  2. Moldova a intrat în criză într-o situație extrem de avantajoasă, cu mult mai bună ca a vecinilor. Datorită transferurilor de la concetățenii noștri de peste hotare, piața era saturată cu valută, rezervele Băncii Naționale crescând constant de-a lungul ultimilor câțiva ani.
  3. Datorită crizei, evoluției valutelor pe la vecini (în special în Ukraina) și a alegerilor care se apropie, există așteptări foarte pesimiste referitor la stabilitatea leului comparativ cu principalele valute.
  4. Banca Națională întreprinde toate măsurile posibile pentru a menține cursul leului (cu alte cuvinte, cumpără lei, oferta cărora este mare, și vinde valută, cererea căreia este mare). Ca urmare, rezervele valutare ale țării se diminuează rapid.
  5. În prezent, deja a fost atinsă limita minimă a rezervelor ce urmează a fi menținute de Banca Națională. Cel puțin teoretic, Banca ar trebui să se oprească.
  6. Nu știu de ce, am bănuiala că aceasta nu se va întâmpla. Fie că Parlamentul va revizui Politica monetară și valutară pentru acest an, fie că, ceea ce e și mai probabil, pur și simplu se vor închide ochii la încălcarea acestei politici, și Banca Națională va continua intervențiile active pe piața valutară.
  7. Oricum, situația este departe de a fi critică. Dacă piața valutară va păstra aceeași parametri ca în prezent, Banca Națională va putea menține situația sub control încă 9 luni. Iar în 9 luni se pot schimba multe (oricum, pentru leu etapa critică a crizei va fi depășită).
  8. Mult mai tare mă îngrijorează alegerile și aceea ce s-ar putea întâmplat în preajma lor. Fiindcă pe de o parte, actualii guvernanți sunt gata să meargă la orice, numai să arate bine pentru alegători, iar ce va fi pe urmă, sau vor vedea atunci, sau nu-i treaba lor. Iar pe de altă parte, unii dintre acei ce doresc să ajungă la putere, se conduc de principiul: cu cât mai rău, cu atât mai bine. De aceea, nu m-aș mira să avem cu două-trei săptămâni înainte de alegeri retrageri masive de valută din băncile noastre, în vederea destabilizării complete a situației.

Piețele monetare contemporane sunt o chestie foarte și foarte fragilă. Dacă cineva cu suficientă autoritate va spune că peste o săptămână leul o să cadă, el într-adevăr o să cadă. Fiindcă unei panici masive a populației, când toți se vor arunca să cumpere valută și să scape de lei, nu-i va putea rezista nici o Banca Națională, indiferent de rezervele sale valutare. Așa că haideți să nu tragem concluzii pripite, facem afirmații scandaloase și în general, să ne păstrăm calmul. Fiindcă în așa moment e mult mai bine să chibzuiești bine ce faci, decât să alergi disperat cu turma.

miercuri, 18 februarie 2009

Găsit această perlă pe internet.

Ea: Răspunde-mi, te rog, la o întrebare, dar sincer: da sau nu. Bine?
El: Întreabă.
Ea: De ce toți bărbații fac haz de blonde?
El: Da.

vineri, 13 februarie 2009

Cinii si nucile

Câinele meu mănâncă nuci. Se culcă, ia nuca între labele din față, exact ca pe un os, și tot la fel ca pe un os o sparge cu dinții. După ce face o gaură suficientă, scoate atent miezul și îl crapă (în sens îl mănâncă hapsân).

Chestia cea mai interesantă e că a învățat să mănânce nucile de la alt câne, o cățea bătrână și înțeleaptă care a trăit mult timp la noi. Ea s-a învățat de la noi că mănânce miez de nucă (îl curățeam noi pentru ea), dar cum s-a învățat să spargă nucile și să-l scoată de acolo, nu mai știu.

În general, animalele care locuiesc lângă oameni învață să facă o mulțime de-a chestii, unele utile, altele mai puțin (sigur, datul labei la comandă nu are nici o utilitate pentru ei, pe când mâncatul nucilor - da, este foarte util). Și de mai multe ori am observat că chestiile utile sunt învățate de către animale unul de la altul... deja în funcție de inteligența și agilitatea fiecăruia.

Nu o dată m-am întrebat dacă este posibil ca cu timpul, animalele să devină mai inteligente datorită nouă. Desigur, cu timpul semnifică nu 20 de ani, ci 2000 de ani. Cred că este ceva destul de real, problema principală fiind capacitatatea redusă de transmitere a informației între animalele de lângă oameni. Aceiași câini sunt izolați, fiecare lângă stăpânii săi, și nu prea au posibilitatea să „transmită” careva noi deprinderi (aceasta nu se poate face la o primblare cu stăpânul în parc, este nevoie ca ei să fie în condiții normale de trai, când deprinderea este utilă și poate fi observată de mai multe ori).

Oricum, mai mulți dintre fantaștii mai perspicace, preocupați de calea omenirii în viitor, au presupus că peste mulți ani oamenilor li se vor alătura ca aliați și prieteni câteva specii de ființe, care azi sunt animale. Despre această activitate de progresori a oamenilor au scris, de exemplu, Klarke sau Brin. Toate aceastea, presupunând că peste mulți ani va mai exista omenire...

Sigur, tot ce spun poate să vă pară pură ficțiune. Dar ați auzit despre gorila Koko, care cunoaște peste 2000 de cuvinte și poate comunica cu ușurință, folosind alfabetul muților?

luni, 9 februarie 2009

„Chișinăul este izolat”

De vre-o trei săptămâni practic în fiecare seară și dimineață dealul de la Durlești, unde stau acum, este învăluit de ceață. Dar o ceață din acelea în care nu vezi la douăzeci de metri. Iar în oraș e soare și bine. Mai demult, nu țin minte să fi fost așa - locul cela era bântuit permanent de vânturi, dar nu era cețos în mod deosebit. Încep să mă simt acolo ca în Albionul înnegurat.

Și deja dacă clima locului seamănă cu a Londrei, cred că pot să preiau și obiceiurile englezilor. La ei, când La Manche-ul (pe care ei îl numesc, desigur, „Canalul englez”) este acoperit de ceață, la știrile meteo, cu îngâmfarea britanică caracteristică, rămasă încă de pe timpul Imperiului, se anunță: „Astăzi continentul este izolat”.

Păi iată...