facebook

vineri, 27 martie 2009

La judecata cu Statul

Pe la mijlocul lui decembrie 2008 am avut un moment mai complicat în relațiile cu Statul, și atunci m-am gândit mai mult la „protecția Legii”, de care avem parte toți.

Noi eram consultanți în cadrul unui M&A pentru două companii de asigurare. Ele se reorganizau prin absorbție (o companie era absorbită de alta). Aveau o structură foarte complicată a capitalului și dețineri încrucișate de acțiuni (asta pe lângă multe alte probleme tehnice care urmau a fi soluționate în legătură cu reorganizarea ceea).

Păi iată. Noi am făcut toate procedurile așa cum ele trebuie să fie, conform legislației și bunului simț, inclusiv și în aceea ce ține de chestiile care nu sunt reglementate strict în legislație. Și iată când ajungem în Comisia Națională a pieței financiare cu actele, se dovedește că acolo există o altă părere decât a noastră. Bazată nu pe careva prevederi a legislației, ci doar pe înțelegerea situației la mintea acelor de acolo și pe niște interpretări personale.

Am avut două discuții foarte dure cu angajații Comisiei (angajatul Comisiei, că până la urmă totul depindea de părerea unei singure persoane), și când am văzut că nu pot găsi argumente pentru a convinge, am simțit că mi se lasă mâinile de disperare.

Noi niciodată nu ne-am temut să ne judecăm cu organele de Stat (cu Comisia chiar a fost un hobby o perioadă). Și sincer cred că a face asta e bine nu numai pentru noi, ci și pentru Stat (erorile colective de interpretare care se acumulează acolo cu timpul pot fi corectate numai așa). Dar asta, desigur, dacă sistemul nostru judiciar ar lucra perfect.

Imaginați-vă situația. Merg eu în judecată din cauza că Comisia nu mi-a aprobat o reorganizare, și îi spun judecătorului: „În cazul când compania A dețin acțiuni în compania B și compania B se reorganizează prin absorbție la compania A, atunci acțiunile companiei B, care aparțineau companiei A, nu trebuiesc convertite în acțiuni de emisiune nouă a companiei A, fiindcă ar fi acțiuni de tezaur, ci trebuie pur și simplu anulate, în schimbul valorii lor urmând a fi preluate active de la compania B.” Iar reprezentantul Comisiei spune: „Onorată instanță, nu este corect. În acest caz compania A urmează să efectueze o emisiune suplimentară de acțiuni ale sale reieșind din proporția de convertire a acțiunilor companiei B în acțiunile companiei A și să distribuie acțiunile respective între acționarii companiei A, proporțional cotei deținute de fiecare dintre ei, iar activele primite în contul acțiunilor respective a companiei B urmează să participe la formarea capitalului propriu al companiei A.”

Acum imaginați-vă expresia feței judecătorului, care ascultă tot asta. Sigur, la întrebarea „unde scrie asta”, răspunsul este: „nu scrie nicăieri, dar așa este corect” (răspunsul din ambele părți). Finalul este ușor de prevăzut: dacă nu înțelege despre ce e vorba, judecătorul fără a se gândi mult dă câștig de cauză Statului, și pe urmă doarme cu conștiința împăcată.

Bine, în acest caz particular, am găsit până la urmă prin standardele de contabilitate o regulă care într-un caz oleacă-oleacă asemenător cu al nostru, prescria să se facă cum am făcut noi. Prin analogie, am demonstrat că și în cazul nostru este normal să fie așa. Dar în general, într-un domeniu mai specializat, în care nimeni nu mai înțelege nimic, ești complet la cheremul organului de reglementare în domeniu.

Mă înnăduș de ciudă... :)

16 comentarii:

  1. nice :) bravo că ai reuţit! Cred că cu incetişorul ajungi la etapa când poţi să redai aceste "bătălii" cu Comoţia Naţională :) într-o lucrare. Cum ideea? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ia si askulta primu' cantec di pi saundtreku "Underground" ^)

    RăspundețiȘtergere
  3. Pana la urma atzi dat peste un judecator rezonabil :)
    Un happy ending pe cinste :)

    P.S. Presupun ca Marele Inchizitor te-a plasat in capul listei ereticilor :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna

    Lucrarea ar fi cam de genul „Lupta cu morile de vânt”? Nu cred că ar fi interesant cuiva.

    Lioșa, merci pentru sugestie. Păstrez asta ca variantă de rezervă. :)

    Larry, până la urmă nu am ajuns la judecată. Faza cu judecătorul era absolut imaginară. În această situație a merge în judecată ar fi fost o eroare - judecătorul ar fi atribuit câștig de cauză Comisiei, iar Comisia, având la mână o decizie finală a instanței de judecată, s-ar fi simțit absolut îndreptățită să insiste în continuare pe eroarea sa.

    Am pierdut câteva zile tot explicând, aducând exemple sugestive (inclusiv căsătoria a două persoane, dintre care una este creditorul alteia, și soarta datoriei respective după căsătorie - ea urmează a fi anulată), răscolind prin legislația fiscală și contabilă... Problema era că până la urmă totul depindea de opinia personală a unei singure pesoane, și înțelegeam că în judecată în acest caz nu vom putea face nimic.

    RăspundețiȘtergere
  5. Aaaa... nu ati ajuns in judecata. Si eu care credeam ca uite, se poate totusi...

    RăspundețiȘtergere
  6. O sugestie...incearca sa-i dai in judecata dupa alegeri, cred ca vor fi multe procese atunci. si inca ceva - mai este si Curtea Europena pentru Drepturile Omului!

    RăspundețiȘtergere
  7. Cazul nostru nu era unul „politic”, și nici macar important, de aceea nu cred că alegerile ar schimba ceva... Astfel de cazuri, când cineva caută dreptate de dragul dreptății, îi plictisesc cel mai mult pe judecători. Iar dacă cazul mai necesită și niște cunoștințe extrem de specifice într-un domeniu, atunci chiar nici o șansă... și asta indiferent de legislativ.

    Dacă Comisia ar fi insistat până la urmă pe versiunea eronată, cred că clientul nostru ar fi acceptat să facă modificările cum ziceau ei (cum au mai făcut-o până atunci zeci de companii). Până la urmă, decizia de a se judeca sau nu aparținea clientului reprezentat de noi. Dacă eram noi actorii principali, sau dacă clientul și-ar fi putut permite o tergiversare de doi - trei ani, până treceam instanțele naționale și internaționale, atunci da...

    Din câte înțeleg, asta și este o cauză importantă a corupției în justiția legată de economie. Agenții economici, care au afaceri vii în spate, nu-și pot permite să aștepte luni până obțin o decizie, chiar dacă știu că vor câștiga. Pentru majoritatea, e mai simplu să plătești o hotărâre rapidă. Iar uneori, chiar e vital.

    RăspundețiȘtergere
  8. Natan, ai perfecta dreptate cind spui ca atunci cind judecatorul nu intelege despre ce e vorba - accepta partea Comisiei.
    Asa e mai sigur : )
    Problema este ca de foarte putine ori ei inteleg chestii din domeniul PVM, mai ales cind incepi sa le vorbesti despre convertire, actiuni de tezaur, etc.
    Poate e si de inteles, in sensul ca nu poti intr-o sedinta-doua sa ii explici cum se face un M&A.
    Pe de alt aparte asta e functia lui, sa inteleaga si sa ia solutia corecta.
    In practica mea am avut un caz legat de lichidarea unei companii de trust, si procesul in prima instanta a durat vreo 10 sedinte. Pina la urma CNVM a cistigat (eu eram rerprezentantul ei).
    Peste vreo doua zile ma suna la servici judecatorul care a examinat cauza si imi zice "daca nu ti-e greu, poti sa scrii tu hotarirea, ca eu v-am ascultat foarte atent dar nu am inteles nimic".
    Nu e un caz singular, dar asta a fost sincer la culme :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Iudin, pai shi ce ai facut pana la urma cu hotararea ???

    Omul te-a rugat asha de amabil, ba mai mult - a fost extrem de sincer cu tine :)))

    RăspundețiȘtergere
  10. Am scris-o, ce era sa fac?
    Putea si sa se razgindeasca omul - au fost si asa cazuri :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Am scris-o, ce era sa fac?
    Putea si sa se razgindeasca omul - au fost si asa cazuri :)

    RăspundețiȘtergere
  12. In situatia de reorganizare indicata mai sus pot fi aplicate ambele variante - si cea pe care o descrii tu Natan (anularea actiunilor companiei B) si cea asupra careia insista CNPF (convertirea actiunilor companiei B). Ba mai mult, exista si alte variante.

    In acest caz de reorganizare nu se poate de vorbit TREBUIE intr-un fel (anularea actiunilor) sau TREBUIE in alt fel (convertirea actiunilor). Legislatia nu prevede expres anumite cerinte; ca urmare, conditiile de reorganizare vor fi stabilite prin decizia acestor companii si ele pot opta pentru orice cale – sau anularea actiunilor, sau convertirea acestora, sau altfel.

    RăspundețiȘtergere
  13. "Ba mai mult, exista si alte variante"

    Devreme ce eshti intr-atat de initziat poate ne luminezi shi pe noi, a ???

    RăspundețiȘtergere
  14. Din punctul de vedere care ne intereseaza, reorganizarea in cauza presupune 2 categorii de activitati, care se refera la: 1) actiunile companiei B (anulare/convertire) si 2) capitalul social al companiei A. Din aceasta perspectiva, sunt posibile mai multe variante de reorganizare.
    Varianta propusa de Natant este posibil cea mai logica si mai laconica (procedural), si probabil si eu as aplica-o in cazuri similare. Ceea ce vroiam sa zic e ca unele companii in cazuri similare ar putea opta pentru alte cai - poate pe calea propusa de CNPF, poate pe altele. Eroarea CNPF in cazul de fata era ca insista asura unei anumite modalitati de reorganizare, pe cind in realitate ele sunt mai multe, si companiile ce se reorganizeaza sunt in drept sa opteze pe varianta care o coinsidera potrivita.
    Si nu va fi bine daca CNPF se va agata de acum inainte pe o anumita modalitate si le va refuza pe celelalte. O moara de vint va fi inlocuita cu alta.
    Nu am inteles pasajele cu "intirziat" si "ne luminezi", dar am impresia ca ele nu au nici o atributie la articol si la tema discutiei.

    RăspundețiȘtergere
  15. Sandu, în chestiile ce țin de activitatea economică, criteriul de bază este esența proceselor economice și doar apoi prevederile legislației. Respectiv, dacă nu este nici o prevedere a legii, se merge pe varianta corectă din punct de vedere economic.

    Sunt de acord, în această situație se pot inventa 20 de modalități de efectuare a operațiunii pe care am descris-o mai sus. Dar, din punct de vedere economic, ele nu că ar fi neraționale sau neoportune, ele sunt pur și simplu incorecte.

    Uite un exemplu. Eu am niște bani, de exemplu din salariu. Sursa acestor bani la mine este profitul meu, deci sunt în capitalul propriu. Eu împrumul 1000 de lei unei domnișoare (faptul că e domnișoară e important pentru exemplul ce urmează). Eu am patrimoniu de 1000 de lei (1000 capital propriu în pasive și 1000 crențe asupra domnișoarei în active). Domnișoara tot are un patrimoniu de 1000 de lei (1000 datorie față de mine în pasive și 1000 lei numerar în active).

    Pe fonul acestei relații patrimoniale la mine cu domnișoara se dezvoltă o relație de alt tip, și peste un timp noi decidem să ne căsătorim. La căsătorie, bilanțurile noastre se unifică, așa cum soții au patrimoniu comun (juridic - procedura de reorganiza prin fuziune). Dar! Familia nu poate avea creanțe asupra sa, tot așa cum nu poate fi datoare sie însăși. Din această cauză, creanța mea și datoria ursitei mele vor fi anulate. În realitate familia noastră doar are numai 1000 de lei, și nu 2000, cum s-ar primi din simpla adunare a sumelor bilanțurilor. Ca urmare, noi avem 1000 lei în pasive la capitalul propriu (sursa banilor) și 1000 lei în active ca numerar (forma banilor).

    Anularea datoriilor reciproce la orice tipuri de cumulări a rapoartelor financiare este o operațiune care ține de bunul simț contabil, și este atât de evidentă încât nici nu prea este documentată nicăieri (există undeva instrucțiuni cum trebuie să mișcăm picioarele când mergem?). Dacă totuși cineva are dubii, uitați-vă în standardul național de contabilitate nr. 27, care indică clar cum se întocmesc rapoartele financiare consolidate.

    Comisia însă propune o altă soluție. Ei spun că după căsătorie, familia mea trebuie să aibă 2000 de lei. Sună frumos, dar unde e o mie de lei? Doar bani reali sunt numai o mie... Dar după ce toți contabilii buni au plecat de acolo, deja corectitudinea operațiunilor economice este apreciată de economiști generali sau, și mai rău, de juriști.

    Până acum Comisiei i-a mers că de obicei, companiile au de regulă mijloace mult peste capitalul lor statutar, și această gafă nu se observă deodată... Bieții contabilii din întreprinderile care deja au făcut reorganizări la Comisie. Domeniul pieței de capital este atât de încurcat, încât ei toți presupun că da, o fi ceva acolo ce nu înțeleg ei, deși toți văd că nu se leagă activele cu pasivele. De regulă la reorganizări bilanțul se ia de la zero, și despre asta se poate de trecut cu ușurință... dar câți oameni au ieșit din Comisie cu mințile sucite...

    De ce am revenit la acest articol? În cazul pe care l-am avut anterior aceasta a fost doar un epizod, acolo fiind mai multe probleme. Însă chiar săptămâna asta avem un alt caz: un srl are 100 de procente dintr-un SA, și acum își alipește SA-ul. Ghiciți ce? Comisia le cere să facă emisie suplimentară de cote sociale la srl pentru suma care se atrage... ☹

    Drept spunea Einstein...

    RăspundețiȘtergere
  16. Natan, sunt de acord cu ceea ce scrii si nu gasesc nici o contradictie cu afirmatiile mele de mai sus. Tocmai aceasta si ziceam - situaitia ce tine de activele/pasivele, capitalul social si propriu ale societatilor in reorganizare poate fi de asa natura, incit presupune diferite consecinte ca urmare a reorganizarii. Si doar companiile ce se reorganizeaza trebuie sa gaseasca solutia cea mai potrivita. Eroarea CNPF e ca insista asupra unui anumit model de reorganizare.

    Evident este absurd sa impui acel SRL sa faca o majorare a capitalului social ca urmare a reorganizarii pe care o descrii in ultimul comentariu. Chiar nu inteleg ce argumente (legale, dar si de oportunitate) ar putea invoca CNPF...

    Apropo, daca ceea ce scrii este corect (exemplu cu casatoria si analogiile la reorganizarea companiilor) atunci are loc nu doar o greseala cauzata de lipsa unor contabili profesionisti, si ilustreaza mai ales lipsa unui jurist bun. IN cazul de fata se incalca si normele din C. Civil referitoare la confuziune. Ele clarifica foarte simplu aceasta situatie: in cazurile cind creditorul intruneste concomitent si calitatea de debitor datoriile se sting (dispar). Sper sa depasesti cu succes si acest episod!

    RăspundețiȘtergere