facebook

marți, 16 iunie 2009

Eroii timpurilor noastre


Ultimele trei zile s-a încins o discuție la un articol anterior, despre capacitatea oamenilor de a se zmulge din anturajul lor și a-și schimba viața. Știu mai multe astfel de cazuri, toate foarte dramatice (tatăl meu, verișoara mea, vărul meu, mai mulți prieteni și colegi). Dar astăzi voi povesti istoria unei colege de clasă - o fată obișnuită, cum sunt multe altele.

După școală destul de repede s-a căsătorit. A născut în vre-o trei ani, stătea acasă și creștea fetița. Apoi soțul a plecat în Irlanda. În Irlanda, în special în Dublin, e o diasporă foarte mare și activă de durleșteni, care se ajută reciproc să se aranjeze acolo. Soțul tot o chema să vină și ea cu fata, că totul este aranjat și va fi bine. Până la urmă, ea a acceptat. Tot asta se întâmpla în anul 2001.

Și-a luat fata de trei ani în brațe și s-a pornit. Prima escală a fost făcută în Lituania. Soțul organizase prin cunoștințe ca ea să meargă de-a lungul unui lanț pus la punct destul de bine de emigrare ilegală și, bănuiesc eu, de trafic de femei. În Lituania a primit un pașaport fals, și de acolo a traversat cu ajutorul lui Polonia și a ajuns la frontiera cu Germania. Aici a așteptat câteva săptămâni coridor peste frontieră. Până la urmă, au fost aduși (ereau un grup, ea cu fetița în brațe, doi ucraineni și un polonez) cu mașina într-un lan de grău de la frontieră și li s-a spus să meargă peste lan vre-o doi kilometri și o să ajungă în Germania, unde-i va aștepta o mașină. Când au ajuns pe la jumătatea lanului, au fost depistați de niște grăniceri polonezi. A fugit prin lan câțiva kilometri buni (colega mea era cu fetița atârnată la piept într-un rucsac din acelea pentru dus copiii) până a căzut jos fără puteri.

Apoi s-au întors înapoi în orășelul unde așteptaseră până atunci, și au mai stat câteva zile, până au încercat iar să treacă frontiera, de data asta reușit, și au ajuns în Germania, unde pe un drum de țară la vre-o 5 kilometri de graniță îi aștepta o mașină. În vre-o săptămână, a ajuns la Paris, unde trebuia să aștepte o soluție să nimerească în Irlanda.

Parisul nu l-a văzut deloc. Stătea într-un hotel de cea mai proastă calitate, folosit ca casă de întâlniri, și banii i se terminaseră aproape de tot. În oraș nu prea putea ieși, se temea să nu fie reținută și mai era și cu fetița, care suporta foarte greu acest drum. Din când în când venea cineva din partea soțului și mai transmitea niște bani. După aproape o lună în care a urât de tot Parisul, unica soluție care s-a găsit pentru ea a fost să zboare în Irlanda din Portugalia.

În Portugalia a ajuns fără probleme. Continua să călătorească cu actele false lituaniene. La înregistrarea pentru a urca la bordul avionului, au apărut dubii serioase privind autenticitatea actelor ei. Oricum, fiind cu copil mic și arătând foarte chinuită, i s-a permis să urce la bordul avionului spre Irlanda, însă au avertizat-o că la coborâre va fi cercetată suplimentar. Cât avionul zbura, au continuat verificările care, desigur, au arătat că actele erau false. De câteva ori în timpul zborului de ea s-au apropiat însoțitoarele, să mai concretizeze o dată numele.

Mai departe ea a făcut mișcarea genială: s-a dus în veceu și a înnecat acolo pașaportul (care o ajuns undeva pe la fundul Atlanticului). Când în câteva minute s-a apropiat însoțitoarea să-i ceară actele, ea „nu le-a mai putut găsi”. Din avion a coborât deja cu identitatea ei adevărată, ce-i drept, neconfirmată de nici un act.

În Dublin, desigur, a fost reținută de serviciul imigrare. A stat acolo la închisoare trei săptămâni, în așteptarea unui verdict. Soțul ei, care deja avea drept de trai acolo a depus cerere pentru reîntregirea familiei, iar faptul că era cu copilaș a fost hotărâtor. I s-a permis să rămână legal în Irlanda. În prezent ea e managerul-șef al unei rețele de pizzerii din Dublin și împrejurimi.

Sună absolut fantastic, dar cazul este real de la primul până la ultimul cuvânt. Când mi-l povestea, plângea și râdea și același timp. Sigur, cea mai mare prostie era că a luat copilul cu ea, dar nu-și imagina să-l lase cu cineva acasă.

Cel mai interesant. Peste doi ani, și sora ei a venit în Irlanda, tot ilegal (ce-i drept, practic fără peripeții, doar la intrarea în țară a fost reținută de serviciul imigrare). Ei, în închisoarea de acolo din care colega mea a scos-o în câteva zile (ea pregătise deja toate actele necesare), femeile imigrante din toată lumea care erau închise cu ea, își povesteau una alteia o legendă, despre o moldoveancă care cu doi ani în urmă, cu copilaș mic în brațe, reușise să traverseze ilegal toată Europa, nouă țări, și a ajuns la aceeași închisoare, după care s-a așezat legal cu traiul în Irlanda. Colega mea devenise între timp un simbol, și istoria ei, căpătând noi și noi detalii, a devenit folclor în lumea imigranților ilegali.

20 de comentarii:

  1. Jios kăşiula ! Intr-adevar admirabil...

    Viatza bate filmul...

    RăspundețiȘtergere
  2. Articol super. Iata asta perseverenta, sau mai bine zis dragostea nu are limite.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu stiu de ce, dar mi-am aminti de Lidia Bobână :D
    Povestea-i bună!

    RăspundețiȘtergere
  4. Intr-adevar suna fantastic....Legendar chiar...

    Mda, chinuita, dar legendara...

    RăspundețiȘtergere
  5. Ar trebui de publicat o serie de volume: "Chinurile moldovenilor", de luat fiecare sat în parte şi de scris două-trei istorii...

    RăspundețiȘtergere
  6. este un asa site Post Secret unde oamenii anonim isi scriu unele destainuiri. Intr-o zi m-am mirat sa vad cuvantul "Romania" si am citit urmatoarele:

    3138.) The American Dream failed my family and I. Sometimes , i really believe we would have been better off staying in Romania.

    finalurile fericite sunt putine. Asta nu trebuie sa dispere, dar nici sa ne orbeasca!

    RăspundețiȘtergere
  7. Sigur, această istorie, deși dramatică, are un sfârșit fericit. Cred că de asta și a intrat în folclor.

    Dar sunt sigur că istoriile fetelor noastre care au fost traficate peste hotare sunt la fel de dramatice și pline de evenimente, însă nu sunt fericite deloc...

    RăspundețiȘtergere
  8. Sper sa mearga linkul de mai jos; am citit articolul asta chiar dupa ce a postat Natan istorisirea despre prietena lui din Irlanda.

    http://news.uk.msn.com/uk/article.aspx?cp-documentid=148025285&icid=toptodayuk

    RăspundețiȘtergere
  9. Mda, si eu care credeam ca povestea matusii mele despre cum a ajuns in Italia trecind prin inchisori, inotind riuri din care iesea taiata de sticle si fara cite un pantof si tot "noianul" de intimplari era ceva unic, dar iata ca unii se aventureaza avind si un copil in bratze.

    RăspundețiȘtergere
  10. Poate pentru cineva o sa fie interesant...
    www.priceofsex.org

    RăspundețiȘtergere
  11. Sigur ca sacrificiile celor ce pleaca peste hotare sunt impresionante, dar cred ca acei care aleg sa ramina in Moldova nu fac mai putine sacrificii pentru a supravietui. Adevaratii eroi sunt cei care inca mai cred ca pot face ceva pentru patria lor si lupta in continuare, cu foarte multe sacrificii, pentru a putea trai normal la ei acasa.

    RăspundețiȘtergere
  12. Natan, asa istorii sunt o gramada.
    Stiu si eu una, cu fratele cumnatului meu, care a fost vinat de granicerii austrieci prin munti si ranit ca sa fie pus pe picioare de un localnic la o stina din munti -(intersant ca nu l-a predat autoritatilor). Drept ca nu a anuns manager de pizzerie.
    Si mai stiu una cu un fost "om mare" in satul sau care a dormit prin parcuri si case parasite vreo 2 ani, cu prinzuri de la biserica, etc...
    Si mai stiu una cu vreo zece insi care au fost plimbati intr-un camion-refrigerator vrea citeva zile - toti au facut pe ei, iar unul a murit ...
    Din atitea sute de mii de plecati, cite istorii de genul asta crezi ca poti sa aduni?

    RăspundețiȘtergere
  13. Mi s-a parut interesanta ideea de a scrie o culegere de istorii reale despre moldovenii care pleaca peste hotare ilegal. Cu siguranta s-ar face o capodopera pe seama durerii altora.

    RăspundețiȘtergere
  14. Ideea e buna,
    cum de realizat? Istoriile acestea, daca sa le scrii, trebuie sa ai surse veridice. Pe Natan il credem, dar pe altii? De unde stim ca nu se infloreste?

    RăspundețiȘtergere
  15. M-a miscat profund povestea...atata curaj, atata rabdare...
    Aceasta mi-a amintit povestea unui prieten de-al meu care impreuna cu doi baietzi au incercat sa traverseze hotarul ilegal prin muntzi. Din nefericire s-au ratacit si au hoinarit prin muntzi 7 zile (in loc de 3-4 ore planificate) neavand cu ei nici mancare, nici apa, nici haine de schimb...
    Astazi totzi trei sunt milionari, plecatzi unul in America, unul in Germania, iar prietenul care mi-a povestit asta este posesorul unei retzele hoteliere in muntzii Carpatzi (pe care totusi ii iubeste, indiferent de cele 7 zile de infern).
    Cred ca posibilitatzile umane sunt infinite atunci cand este vorba de viatza noastra, dar mai ales a celor pe care ii iubim...

    RăspundețiȘtergere
  16. am avut si eu o experienta asemanatoare, doar ca ...nereusita. Nu doresc NIMANUI astfel de experiente

    RăspundețiȘtergere
  17. desigur istoria te prinde k orice film holywoodian modern construit pe vechea, dar sigura schema a cenusharesei. de fapt acestea au un efect miraculos asupra subconshtientului uman, care chiar auzind despre o multsime de cazuri nefericite ale vietsii, refuza sa-shi creada simtsurilor shi se lasa copleshit de poveste.

    yo personal cunosc o gramada de oameni care shi-au stricat viatsa crezind k in "tsarile calde" ii ashteapta pe totsi milioanele shi luxul nemaivazut la moldova, asha k ash dori sa adresez o mare rugaminte, la sfirshitul "happy end-ului" punetsi o fraza macar care sa puna cititorii in garda (k pe pachetele de tsigari). viatsa cotidiana a imigrantsilor e deseori departe de poveste...

    RăspundețiȘtergere
  18. Istorii de asta intra-devar sint multe si dureroase. Un verisor mai mare cu 6 ani, cind a dorit sa pleca a 2 oara la Franta (a. 2002), a fost nevoit sa apeleze la iegali.Astfel, a fost ascuns in pardoseala de tren, adica sus la capot, in pozitie verticala, nimic nu putea misca, dar rasufla, si a fost tinut acolo mai mult de 24 de ore. In cazul lui nu mai merge vorba ca a facut pe el, foame, dar putea sa i se curme viata, findca cind a ajuns la un loc de destinatie, indivizii ce il duceu ilegal, au uitat de el, pina la urma si-au adus aminte. Era complet asfistiat, cred ca la tinut in viata numai cu gindul la Dumnezeu, si ca are 2 copii pentru care trebua sa munceasca. AM aflat ulterior, cind a revenit la Moldova, aceasta istorie nu de la el, fiindca pentru el acea zi e una neagra. La moment si-a croit viata, a imigrat din tara aceasta cu toata familia la Canada si nu mai vrea sa revina aici nici in ruptul minecii.

    RăspundețiȘtergere
  19. Istorii de asta intra-devar sint multe si dureroase. Un verisor mai mare cu 6 ani, cind a dorit sa pleca a 2 oara la Franta (a. 2002), a fost nevoit sa apeleze la iegali.Astfel, a fost ascuns in pardoseala de tren, adica sus la capot, in pozitie verticala, nimic nu putea misca, dar rasufla, si a fost tinut acolo mai mult de 24 de ore. In cazul lui nu mai merge vorba ca a facut pe el, foame, dar putea sa i se curme viata, findca cind a ajuns la un loc de destinatie, indivizii ce il duceu ilegal, au uitat de el, pina la urma si-au adus aminte. Era complet asfistiat, cred ca la tinut in viata numai cu gindul la Dumnezeu, si ca are 2 copii pentru care trebua sa munceasca. AM aflat ulterior, cind a revenit la Moldova, aceasta istorie nu de la el, fiindca pentru el acea zi e una neagra. La moment si-a croit viata, a imigrat din tara aceasta cu toata familia la Canada si nu mai vrea sa revina aici nici in ruptul minecii.

    RăspundețiȘtergere