facebook

miercuri, 3 martie 2010

18 ani


Nina Ciobanu, locuitoare a satului Cocieri, despre fiul său, căzut în război:

Eu zic: „Sașa, nu te duce, Sașa.”
Da el: „Mă duc, Mamă, că dacă nu mă voi duce eu, da cine să se ducă?



3 comentarii:

  1. Niciodată n-am inţeles poziţia asta :-(

    Am avut şi eu aşa o părere in familie. Aparţinea unui membru care in afara de Nistru care-i tabara de vara in sensul intensitatii operatiunilor, a fost implicat direct in conflictul irano-irachian...

    Persoana asta mi-a zis ca pe campul de lupta primii care mor sunt iaca aşa ideinişi şi "verticalişti"...

    Acolo nu-s "răi" sau "buni" , sunt doar morţi şi mutilaţi...

    Da prostimea pune botu' , in timp ce generalii mulg vaca beligerantă de капустэ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu aşa trebuie, "Nu te du, Saşa". Trebu de legat mâini-picioare, de încuiat în cerdac şi de umplut cu Remark. La patruzeci de ani va înţelege, cred, că e mai mult folos ţării dintr-un bărbat inteligent, muncitor acasă decât pe front, unde contează preponderent densitatea ţesuturilor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu, dacă eram cu trei ani mai mare, m-aș fi dus. Fiindcă „că dacă nu m-aș duce eu, da cine să se ducă?”

    RăspundețiȘtergere