facebook

vineri, 16 aprilie 2010

Memoria despre cei dusi

Zilele acestea am terminat de citit cartea lui Sveatoslav Loghinov „Свет в окошке”. Loghinov e un scriitor rus din pleiada fantaștilor sfâșritului anilor 80 ai secolului trecut, ieșiți din atelierul literar al lui Boris Strugațkii. De altfel, în cazul lui Loghinov termenul „fantast” chiar e numai o etichetă, care din păcate nu explică multe lucruri (în aceeași ordine de idei, „Maestrul și Margarita” tot e fantastică). Din cărțile sale, în mod deosebit mi-au plăcut „Fântâna” și această „Lumină în ferestruică”.

În „Lumina...” (urmează elemente din subiectul cărții, dacă intenționați să o citiți, reveniți după), Loghinov descrie moartea personajului său principal, un bătrân singuratic, care demult și-a pierdut familia și apropiații, și descrie viața lui de după moarte. După ce mor, oamenii, toți oamenii, nimeresc într-o altă lume, unde-și pot continua viața. Acolo poți obține practic orice îți dorești, numai că pentru aceasta trebuie să plătești. Iar banii îi primești din aceea că oamenii din lumea celor vii își amintesc despre tine. O monedă de valoare mare dacă își amintește cineva care te cunoștea personal, și o monedă de valoare mică - dacă cineva care nu te cunoștea personal. Normal că la început toți au bani, și o duc bine... însă peste treizeci de ani... sau peste cincizeci de ani... deja fiecare bănuț este apreciat și numărat.

Normal că există persoane, numele cărora dăinuie în istorie, și care sunt foarte bogate și acolo. Însă acești bogătași preistorici (sau ale timpurilor noi) s-au izolat de restul locuitorilor lumii de dincolo într-o citadelă, unde să nu mai fie asaltați și deranjași de hoardele de admiratori sau dușmani. Iar restul... trăiesc, iar peste un timp subzistă... iar când banii încetează a mai veni, pur și simplu dispar și din lumea de acolo.

Această carte pune serios pe gânduri, și te face să-ți amintești altfel despre acei ce nu mai sunt cu noi. Mai ales că așa s-a primit că am terminat-o de citit cu două zile înainte de blajini - cu alți ochi am privit această sărbătoare.

Recomand tuturor amatorilor de scritură de calitate.

4 comentarii:

  1. D-apoi că.. ”paradisul este când alții ne păstrează în suflet”:)

    RăspundețiȘtergere
  2. cand imi murise tatal, am inteles si eu ca amintirea unui om se tine in oamenii din maxim doua generatii - cei de acum si copii tai si incepe sa dispara cu a treia - copii copiilor...

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit cartea dupa ce am citit articolul. Mi-a placut, multumesc de hint :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sergiu, atunci nu am scris degeaba acest articol. :) Mă bucur că ți-a plăcut.

    RăspundețiȘtergere