facebook

duminică, 27 decembrie 2015

Despre solstiții, calendare și crăciunuri

Toată această încurcătură în care noi trăim, cu sărbătorile "pe stil nou" și "pe stil vechi", ține de calendarele iulian și gregorian. Încerc să explic cât mai simplu posibil.

Din păcate, viteza de rotație a Pământului în jurul soarelui (anii) nu este perfect sincronizată cu viteza lui de rotație în jurul propriei axe (zilele). Adică, între două solstiții de iarnă, de pildă, trec nu 365 și nu 366 zile întregi, ci 365,242181 zile. Nici încolo, nici încoace.

De aceasta, toate calendarele încearcă să soluționeze problema a 0,242181 zile în plus. La romani, până la Cezar, anul obișnuit avea 355 zile. Dar ei mai aveau o lună specială, intercalaris, care o dată la doi ani (de obicei) era intercalată între februarie și martie. În urma intercalărilor, lungimea medie a anului era ok. Însă intercalările erau decise de pontifici, care mai erau supuși și influențelor politice. Când la putere erau apropiați de-ai lor, ei adăugau lunile intercalare, pentru a le prelungi conducerea, și invers. Astfel, cu timpul calendarul se transformase într-o mizerie care nu mai avea nimic comun cu soarele, anotimpurile și lucrările agricole.

Cezar a adunat mai mulți savanți și le-a solicitat să elaboreze un calendar corect. Așa a apărut calendarul iulian - 365 zile de obicei, iar o dată la patru ani 366 zile. Deci, 365,25 zile pe an, în mediu.

Calendarul era bun, dar oricum, în fiecare an solstițiul din calendar se depărta cu 11 minute de solstițiul real. Asta dădea o zi de rămânere în urmă odată la 128 ani. Cu timpul, datorită acestei erori, sărbătorirea Paștelui a început să se deplaseze tot mai târziu (cu stabilirea datei Paștelui e o istorie aparte, el se stabilește în prima duminică de după prima lună plină de după echinocțiul de primăvară). Din acest motiv, papa Grigorie (Gregori) XIII a introdus un nou calendar.

Esența lui este următoarea: ca bază e luat calendarul iulian. Însă, o dată la 100 de ani, anul care trebuia să fie bisect (29 zile în februarie) rămâne an simplu. De aceea anii 1700, 1800 și 1900 au fost ani obișnuiți. Însă o dată la 400 de ani, această regulă se anulează, anul fiind bisect. Anul 2000 a fost an bisect.

Acest calendar e mult mai exact, dând o eroare de o zi la 7700 ani. Odată cu trecerea la calendarul gregorian, s-a sărit înainte pentru a ajunge zilele pierdute de-a lungul secolelor. De aceea calendarul "pe stil nou" este cu 13 zile înaintea celui "pe stil vechi" (o dată survine mai întâi în calendarul gregorian, și doar peste 13 zile în acel iulian).

Astfel, noi știm că pe stil nou Crăciunul, de pildă, e pe 25 decembrie, iar pe stil vechi - pe 7 ianuarie. În realitate, Crăciunul pe stil vechi e tot pe 25 decembrie. Doar că 25 decembrie iulian se nimerește pe 7 ianuarie al nostru (ziua solstițiului de iarnă - pe 4 ianuarie, iar 1 ianuarie, respectiv, pe 14 ianuarie). Desigur, pentru a nu ne trezi gânduri, întrebări și confuzie, nu ni se spune că Crăciunul e pe 25 decembrie, și că calendarul nostru nu e bun, ci că Crăciunul e pe 7 ianuarie. Așa e mai simplu.

Mai mult ca atât, această diferență va crește tot mai mult. Astfel, începând cu anul 2100, se va mai adăuga o zi, Crăciunul fiind pe 8 ianuarie (dacă după gregorian nu se includea an bisect odată la 400 ani, asta ar fi avut loc în 2000, imaginați-vă ce confuzie și haos ar fi fost cu calendarele, sărbătorile legale și zilele de odihnă). În anul 8000 anul nou va fi la 1 martie, iar încă peste câteva sute de ani echinocțiul de iarnă din calendar se va nimeri pe ziua solstițiului de primăvară de pe cer, iar lucrările agricole vor începe pe la revelion. (Nu v-au părut niciodată ciudate urăturile? "Mâine anul se-nnoiește / Plugușorul se pornește / Și începe a ara / Pe la brazde-a semăna..." Ele s-au păstrat de pe timpul când anul nou se serba în martie, la echinocțiu. Cu timpul iar putem ajunge la aceasta, dar deja neintenționat.)

Nimeni nu pune la dubii aceea că calendarul iulian nu este corect și cu timpul se depărtează tot mai mult de realitatea de după geam. Dar de ce totuși biserica noastră se ține de el?

Spre deosebire de puterea laică, care nu a avut probleme cu adoptarea calendarului gregorian, biserica ortodoxă nu putea, desigur, accepta calendarul unui papă catolic. Însă în 1923 sârbul Milanković a propus calendarul iulian revizuit, sau Noul calendar, care soluționează problemele existente (în zece mii de ani ar da o deviere de doar 3 zile) și care, în linii mari, se suprapune cu acel gregorian. La congresul pan-ortodox din Constantinopol în mai 1923 s-a decis adoptarea acestui calendar de mai multe biserici autocefale. La moment, noul calendar a fost acceptat de bisericile ortodoxe ale Constantinopolului, Alexandriei, Antiohului (trei biserici ce fac parte din pentarhia creștină inițială), Greciei, Ciprului, României, Poloniei și Bulgariei.

Cu Biserica ortodoxă Rusă situația a fost destul de tristă. La congres au fost prezenți reprezentanții din Rusia, care au acceptat noul calendar. Numai că patriarhul Tihon atunci era sub arest la domiciliu, iar în Constantinopol veniseră reprezentanți ai bisericii renovaționiste, care era o biserică schismatică susținută de puterea sovietică (biserică care a dispărut în scurt timp după ce Stalin, în 1943, a cerut susținerea patriarhiei ruse în timpul războiului, oferindu în schimb mai multe favoruri, inclusiv și încetarea suportului pentru schismatici). Evident că Biserica oficială ulterior nu a acceptat decizia Congresului din Constantinopol, rămânând la calendarul iulian.

Așa și trăim. Crăciunul, Anul nou, Crăciunul pe vechi, Anul nou pe vechi, Echinocțiul, Echinocțiul pe vechi...

Un comentariu:

  1. Salut. Rusii spun ca se tin de calendarul pe vechi - pentru ca asa tine Biserica din Ierusalim.

    RăspundețiȘtergere