Stimați prieteni
Sugerați, vă rog, niște activități interesante pentru o fetiță de un an și opt luni, rămasă pe câteva zile cu tatăl ei.
Deja am făcut următoarele:
- ne-am jucat pe afară
- am luat lopățica de la un băiețel, și m-am bătut apoi cu tăticu fiindcă nu vroiam să o restitui
- am mâncat
- ne-am împroșcați cu tăticu cu mâncare
- am șters împreună cu tăticu pereții să nu afle mămica
- am dansat salsa
- am desenat în album
- am desenat pe perete
- am șters împreună cu tăticu pereții să nu afle mămica
- l-am adormit pe Puh.
Ce alte idei mai sunt, care nu ar presupune apoi ștersul pereților?
31 mai, ora 7:55
Împreună cu tăticu am decis că pentru binele tuturor e ca nimeni niciodată să nu afle despre incidentul cu cutia cu zahăr, petrecut la 31 mai 2017. Nimeni nu va ști nimic de el... mai ales mămica...
Nu insistați, oricum nu povestim.
31 mai, ora 14:59
Master-class de la Ilinca pe temele "Cum se conduce o negociere dură" și "Despre noțiunea de deal-breaker".
Eu îi propun seara să mergem la culcare.
Ea mă întreabă rezonabil: "Sisea?"
Eu încep să spun nuștiu-ce îndreptățiri despre aceea că sisea a zburat cu avionul și că sisea s-a terminat.
Ea întoarce capul într-o parte de la mine, spunând: "Nu-nu-nu".
Negocierile au eșuat.
31 mai, ora 22:02
După încă câteva incidente, azi la adunarea generală a celor prezenți, cei prezenți (Ilinca și Tăticu) au decis: "Dă-i încolo de pereți. Nu ne putem ține numai de ștersul lor, pierdem toată distracția. Îi ștergem la urmă, o dată, să nu afle nimic Mămica."
Iuhaaaaa…
1 iunie, ora 7:42
Dormitul în tandem (Ilinca și Tăticu) e un proces complex, compus din mai multe etape interconectate, după cum urmează:
1. Și Ilinca, și Tata sunt treji. Tata încearcă să o adoarmă pe Ilinca.
2. Ilinca adoarme. Tata încearcă să adoarmă și el.
3. Tata adoarme și imediat începe să sforăie.
4. Ilinca se trezește de la sforăit și îl trezește și pe Tata, prin diverse metode.
Apoi procesul este reluat de la început.
1 iunie, ora 17:19
Ura! Ura! Ura!
Azi am decis cu Tăticu că vom lua un cățeluș acasă. M-am bucurat foarte mult. L-am întrebat "Mama?", dar el mi-a spus că așa decizii poate lua și singur și nu este nevoie să ceară la fiecare pas permisiunea mamei.
Eu îl iubesc pe Tăticu foarte-foarte tare, poate numai pe cățeluș mai tare ca pe el.
Update:
Mămica a citit postarea mea și l-a sunat pe Tăticu pe FaceTime. I-a spus multe cuvinte care pentru mine erau prea so-fis-ti-ca-te și ne-in-te-li-gi-bi-le. Tata spunea că asta eu am insistat (bine, Tată, lasă că mă mai ei tu fără scutec în brațe). Mama m-a întrebat pe mine: "Ilinca, cu cine vrei noi cu tine să trăim mai departe: cu Tăticu sau cu Cuciu?"
Întrebarea era dificilă, m-am gândit mult înainte să răspund. Dar până la urmă l-am ales pe Tăticu, fiindcă el mă poartă pe umeri, poate să facă ca Booba și mă ține cu o mână în brațe cât cu cealaltă se rade.
Tăticu a părut tare ușurat și bucuros că l-am ales pe el. După ce a închis telefonul, mi-a promis că îmi ia o ciocolată mare-mare.
Întrebarea era dificilă, m-am gândit mult înainte să răspund. Dar până la urmă l-am ales pe Tăticu, fiindcă el mă poartă pe umeri, poate să facă ca Booba și mă ține cu o mână în brațe cât cu cealaltă se rade.
Tăticu a părut tare ușurat și bucuros că l-am ales pe el. După ce a închis telefonul, mi-a promis că îmi ia o ciocolată mare-mare.
Update 2:
Mămica a citit despre ciocolată și l-a mai sunat o dată pe Tăticu. Promitea să-i bage nuștiu-unde ciocolata ceea și spunea că ea conține mult zahăr.
Dacă conține zahăr, nu vreau. După incidentul de pe 31 mai 2017 cu cutia de zahăr (despre care noi cu tăticu ne-am promis să nu povestim nimănui nuciodată, și vom ține această promisiune, nu mai insistați atâta), m-am învățat să fiu foarte atentă cu această substanță perfidă.
După ce a închis telefonul, Tăticu a spus că ciocolata se anulează, dar o să-mi facă seara cușcuș cu legume. Să mănânce el singur terciurile celea nesărate…
1 iunie, ora 22:07
Noi cu Ilinca am avut azi o călătorie epică, ca în "Stăpânul inelelor". Doar că nu în sensul cela de "epic" la care v-ați gândit voi.
Țineți minte, în prima parte e enormei trilogii, hobiții înfruntă primejdii, trec obstacole, își riscă viețile, și ne mențin în suspans tot drumul. Iar când volumul întâi se termină, noi ne dăm seama că în tot acest timp, ei doar au traversat pământurile hobiților (cele mai sigure, probabil, din Lumea de mijloc), o pădure, niștie dealuri și un râu. Pe hartă, probabil, doar a zecea parte din tot drumul ce urmează a fi parcurs.
Păi iată, și noi ca hobiții. Ne-am pornit la grădina botanică, dar peste două ore de peripeții, descoperiri și eforturi, noi eram la 500 metri de casă. Nu exagerez, 500 metri.
(Deși, mai era o asemănare cu marea trilogie. Țineți minte când Frodo ajunsese la destinație și nu se putea încumeta să arunce, totuși, inelul? Așa și noi, ne atașasem foarte tare de bețișorul cela găsit la Grădina botanică, și nu vroiam să-l aruncăm. A fost nevoie de minciuni, șantaj și mită din partea mea, ca să scăpăm de el lângă casă.)
2 iunie, ora 17:14
Azi seara vine Mămica
Și ce credeți că noi cu Tăticu facem acum, în loc să ne distrăm și să ne bucurăm? Foarte corect, ștergem pereții, pentru ca ea să nu afle nimic.
În loc să ne jucăm în curte și să ne dăm la tobogan, înlăturăm de pe pereți urmele de creioane, carioci, acuarelă, guaș, plastilină, mere, pere, cireșe, avocado, dovlecel copt, morcov fiert, terci de ovăz, terci de porumb (numit de Tăticu vulgar, mămăligă), terci de grâu mărunțit (numit de Tăticu când cușcuș, când bulgur, deși cred că nici el nu știe care-i diferența între ele, eu sigur nu am observat-o), supa cu chifteluțe de iepure, iaurt “Micuțul Bio” și omletă cu bacon (ultima chiar nu știu de unde s-a luat acolo, asta sigur nu eu… dar în sfârșit devine clar de ce Tăticu nopțile, când credea că eu dorm, se închidea la bucătărie și de acolo se auzea clefăit zgomotos).
Păi iată, ce vroiam să spun. Dacă am fi șters tot asta deodată când apărea, ar fi fost ușor, și repede, și fiind proaspăt, nu ne lua atâta timp. Iar acum suntem nevoiți să pierdem o seară întreagă cu aceasta. Și asta tot Tăticu, cu propunerea lui de optimizare a procesului de menținere a ordinii, pe care a pus-o la vot acum 2 zile.
Cred că și Tăticu înțelege foarte bine greșeala lui. Tot încearcă să se îndreptățească, spunând că a făcut asta special pentru a-mi demonstra pe exemplul nostru marile neajunsuri a democrației populiste (când conducătorii iresponsabili propun niște chestii care nu sunt bune în sine, dar care prind bine la votanți). Cică, dacă să propui oamenilor la referendum să aleagă: să facă curat oleacă acum sau mult pe urmă, sau să plătească acum sau mai mult, pe urmă, totdeauna va fi votată opțiunea “pe urmă”.
Eu mă prefac că îl cred că a făcut asta în scopuri didactice, dar nu fiindcă-i era lene și lui să șteargă permanent pereții.
În fine. Asta nu mai contează. AZI SEARA VINE MĂMICA!
2 iunie, ora 20:31
Tăticu spera că nu se mai petrece nimic până ajunge Mămica. LOL
Și-a făcut el pe gril o plăcintă din lavaș cu cașcaval. Și mi-a dat să o gust. Și mie mi-a plăcut.
Să vedeți cum se lungea și se întrista fața lui pe măsură ce eu ceream noi și noi bucățele din plăcinta lui... Tot zicea: "Tăticu a făcut așa un terci gustos..." Terciul cela să-l mănânci singur, pe urmă nu-l vei mai propune altora.
Mai pe scurt, i-am mâncat toată plăcinta, poate a reușit să ia una-două guri din ea, și atât.
Noi cu el ne distrăm de minune…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu