Conficker si 1 aprilie

Ce ați auzit voi despre Conficker (aka Downadup sau Kido)? După ce zilele astea aici pe blog s-a încins o mică discuție despre securitatea Mac-urilor comparativ cu PC-urile, am răscolit destul de multă informație pe net despre viruși, botneți, viermi de calculator și alte porcării contemporane.

Așa am aflat că mâine, pe 1 aprilie, se schimbă algoritmul de lucru al unui dintre cei mai periculoși viermi contemporani, și anume la Conficker.

Cu cât mai mult citeam despre el, cu atât mai mult mă îngrijoram. Oare ce ar fi dacă toate aceste talente care au lucrat la elaborarea lui s-ar apuca să facă ceva util? Un algoritm criptografic super-sofisticat, un mecanism de comunicare p2p între calculatoarele infectate, generarea zilnică a unor noi nume de domeniu de pe care vor fi administrate calculatoarele infectate, și complexitatea extremă de curățare a calculatorului de virus (el rulează procesele sale cu drepturi de administrator) îl transformă într-o enormă bătaie de cap acelor care vor să lupte cu el.

S-a ajuns la aceea că acei ce luptă contra lui (inclusiv cu suportul financiar al Microsoftulu) se întrec cu autorii virusului încercând să înregistreze pe numele lor domeniile care urmează în ziua următoare să fie accesate de virus. Etapa următoare la care ne putem aștepta - virușii deja vor încerca să lupte cu programele antivirus instalate în calculatoare.

Mă apucasem să descriu în detalii cum el funcționează și ce el face (în măsura în care eu am înțeles aceasta), dar am șters. Cred că mult mai bine ca mine vor povesti specialiști.

Deci:

Descrierea generală a virusului

Istoria evoluției virusului

Întrebări și răspunsuri despre 1 aprilie

Așa că, instalați patch-urile de pe site-ul Windows-ului, înnoiți bazele de date ale antivirușilor, și încrucișați degetele. Adica, sunt sigur că mâine nu se va întâmpla nimic strașnic, însă modificarea algoritmului de lucru al virusului îi va da o libertate și mai mare de operare, și se va putea propaga și mai repede. Iar o dată și odată autorii lui vor dori să beneficieze de toate calculatoarele celea care sunt sub controlul lor. Și deja au demonstrat că sunt foarte inteligenți... iar în aceste circumstanțe asta este, cât n-ar fi de ciudat să o spun, mai rău...

Sigur, tot ce-am scris se referă la proprietarii pe PC-uri.

Campionatul Moldovei la CUC

Ieri echipa din care fac parte (Carte Blanche) a ocupat locul trei la campionatul Moldovei de „Ce? Unde? Când?”.

Spre deosebire de jocurile organizate de Clubul Moldovenesc de Jocuri Intelectuale, acest campionat are loc sub egida clubului internațional „Что? Где? Когда?”. Respectiv, campionii acestei competiții participă ulterior la Campionatul mondial de „Ce? Unde? Când?”.

Competiția are loc în două etape, una în limba română, și una în limba rusă. Apropo, vreau să mulțumesc organizatorilor pentru organizarea etapei în română, nu sunt obligați să o facă.

Chiar sunt mulțămit de rezultat, deși anul trecut am fost pe locul doi. Competiția a fost dificilă, și campionii, echipa Or, au jucat extraordinar de bine (EVM rules). Echipa de pe locul II, TMT, s-au revanșat pentru anul trecut, fapt cu care îi felicit.

Și vreau să mulțumesc colegilor de echipă. Irina, Lucia, Sergiu, Cornel și, desgur, Marcel, am făcut o treabă foarte bună. Să vedem ce facem la anu. ;)

La judecata cu Statul

Pe la mijlocul lui decembrie 2008 am avut un moment mai complicat în relațiile cu Statul, și atunci m-am gândit mai mult la „protecția Legii”, de care avem parte toți.

Noi eram consultanți în cadrul unui M&A pentru două companii de asigurare. Ele se reorganizau prin absorbție (o companie era absorbită de alta). Aveau o structură foarte complicată a capitalului și dețineri încrucișate de acțiuni (asta pe lângă multe alte probleme tehnice care urmau a fi soluționate în legătură cu reorganizarea ceea).

Păi iată. Noi am făcut toate procedurile așa cum ele trebuie să fie, conform legislației și bunului simț, inclusiv și în aceea ce ține de chestiile care nu sunt reglementate strict în legislație. Și iată când ajungem în Comisia Națională a pieței financiare cu actele, se dovedește că acolo există o altă părere decât a noastră. Bazată nu pe careva prevederi a legislației, ci doar pe înțelegerea situației la mintea acelor de acolo și pe niște interpretări personale.

Am avut două discuții foarte dure cu angajații Comisiei (angajatul Comisiei, că până la urmă totul depindea de părerea unei singure persoane), și când am văzut că nu pot găsi argumente pentru a convinge, am simțit că mi se lasă mâinile de disperare.

Noi niciodată nu ne-am temut să ne judecăm cu organele de Stat (cu Comisia chiar a fost un hobby o perioadă). Și sincer cred că a face asta e bine nu numai pentru noi, ci și pentru Stat (erorile colective de interpretare care se acumulează acolo cu timpul pot fi corectate numai așa). Dar asta, desigur, dacă sistemul nostru judiciar ar lucra perfect.

Imaginați-vă situația. Merg eu în judecată din cauza că Comisia nu mi-a aprobat o reorganizare, și îi spun judecătorului: „În cazul când compania A dețin acțiuni în compania B și compania B se reorganizează prin absorbție la compania A, atunci acțiunile companiei B, care aparțineau companiei A, nu trebuiesc convertite în acțiuni de emisiune nouă a companiei A, fiindcă ar fi acțiuni de tezaur, ci trebuie pur și simplu anulate, în schimbul valorii lor urmând a fi preluate active de la compania B.” Iar reprezentantul Comisiei spune: „Onorată instanță, nu este corect. În acest caz compania A urmează să efectueze o emisiune suplimentară de acțiuni ale sale reieșind din proporția de convertire a acțiunilor companiei B în acțiunile companiei A și să distribuie acțiunile respective între acționarii companiei A, proporțional cotei deținute de fiecare dintre ei, iar activele primite în contul acțiunilor respective a companiei B urmează să participe la formarea capitalului propriu al companiei A.”

Acum imaginați-vă expresia feței judecătorului, care ascultă tot asta. Sigur, la întrebarea „unde scrie asta”, răspunsul este: „nu scrie nicăieri, dar așa este corect” (răspunsul din ambele părți). Finalul este ușor de prevăzut: dacă nu înțelege despre ce e vorba, judecătorul fără a se gândi mult dă câștig de cauză Statului, și pe urmă doarme cu conștiința împăcată.

Bine, în acest caz particular, am găsit până la urmă prin standardele de contabilitate o regulă care într-un caz oleacă-oleacă asemenător cu al nostru, prescria să se facă cum am făcut noi. Prin analogie, am demonstrat că și în cazul nostru este normal să fie așa. Dar în general, într-un domeniu mai specializat, în care nimeni nu mai înțelege nimic, ești complet la cheremul organului de reglementare în domeniu.

Mă înnăduș de ciudă... :)

Avertizare

Pentru acei ce intenționează să treacă de pe PC la Mac, am o avertizare.

Fiți atenți ce faceți. E o cale într-o singură direcție. E un drum anizotropic, fără posibilitate de întoarcere. Vă asigur că peste 3 luni vă veți simi deja incomfortabil în fața unui PC, iar încă peste o jumătate de an n-o să înțelegeți, cum ați putut mai înainte să lucrați la el.

Cel puțin pentru mine așa este. Și nu mi-a părut rău nici o zi de această decizie a mea, de a-mi cumpăra un Mac.

Binele si raul in contabilitate

În anul 4, la Investiții internaționale, profesorul meu Costea Munteanu (un tip extraordinar), tocmai ne desena pe tablă un bilanț contabil schematic. Nu mai țin minte ce anume ne arăta, dar îi trebuia să ne arăte asta prin distribuirea în bilanț.

Scriind pe tablă, el tot vorbea, comentând ceea ce face. Citez:

„... datorii pe termen lung, datorii pe termen scurt, și total pasiv, care, desigur, este egal cu total activ. Apropo, în această permanentă egalitate a activelor cu pasivele putem vedea oglindirea echilibrului și dihotomiei eterne între bine și rău în univers.” Și continuă mai departe cu exemplul său.

Nici nu cred că mulți dintre colegii mei au observat această remarcă, dar pe mine m-a pus serios pe gânduri. Știți, bilanțul contabil apare cu totul altfel dacă să-l privești așa, pentru mine, de exemplu, el a prins viață și a devenit un obiect interesant de studiu și reflexie...

Cel mai placut moment

Azi am avut o zi foarte încărcată (mai ales pentru o sâmbătă).

Trezit pe la 5, să mă mai pregătesc pentru ce urmează.

De la 8 până la 11 am avut ore la ASEM, povestit despre tehnologia operațiunilor bursiere.

De la 11-30 până la 17-30 am citit pentru ACCA un curs de management financiar. De acolo pe brânci m-am dus acasă.

Acasă s-a dovedit că de la vecini peste gard mi-au sărit în grădină două găini, și vre-o 10 minute le-am fugărit cu fata vecinilor, până le-am prins.

Acum ghiciți, care parte a zilei a fost cea mai plăcută? ;)

După ce am fugărit găinile celea, mi-a trecut și toată oboseala, și dispoziția mi s-a ridicat, și în general, păcat că erau numai două...

Cât de puțin ne trebuie, totuși, pentru a simți că trăim.

Solutie pentru zbor

E așa de plăcut să treci de la încălțămintea de iarnă la cea de primăvară... Mie-mi pare că zbor în pantofi. Ce-i drept, durează două-trei zile, dar oricum...

In Profunzime

Azi am răspuns „nu” la invitația de a participa la emisiunea „În Profunzime”.

Totdeauna am avut un respect deosebit pentru această emisiune, și pentru prezentatoarea Lorena Bogza. În cadrul ei, s-a reușit să se impună un standard foarte înalt pentru talk-show-urile de la noi, și sigur a devenit o referință în materie, la care cred că se aliniază toți care fac așa emisiuni în Moldova. Teme fierbinți, invitați care au ce spune în ziua ceea, prezentatoarea carismatică.

Și, desigur, ce promovare îți mai trebuie, în afară de a fi invitat ca expert la emisiunea „În Profunzime” de luni seara?

Imaginați-vă cât de confuz m-am simțit, când la invitația de a participa la emisiune, am răspuns „nu”.

Tema emisiunii este piața valutară și cursul leului. Mai precis, se va prăbuși sau nu se va prăbuși leul. Cum am mai spus, răspunsul meu la această întrebare este: da. Poate nu va fi prăbușire, ci depreciere controlată, poate nu mâine, ci poimâne (toți au înțeles, nu? poate nu până la alegeri, ci după), dar leul va ceda pozițiile.

Însă cred că a spune acum acest lucru la televizor poate crea un val de panică și în final, poate duce la o prăbușire și mai rapidă a leului, decât asta s-ar întâmpla în condiții normale. Fiindcă spre deosebire de o analiză economică obișnuită, când scopul este de a stabili situația reală, aici mai apare un factor. Analiza pe piața valutară azi poate influența această piață. Mesajul poate altera conținutul său.

Țineți minte în fizica cuantică principiul nedeterminării? Observatorul influențează mersul experimentului prin măsurările sale. Văd o mare similaritudine. Majoritatea covârșitoare a știrilor și analizelor ca efect au un impact foarte redus - de regulă, se referă la niște situații deja depășite, și de regulă, nu vizează așa de direct și așa de amplu oamenii. Pe când piața monetară este exact domeniul care, pe de o parte, se referă la fiecare dintre noi, iar pe de altă parte, asigură o libertate mare de acțiune oricărei persoane. Și dacă mâine majoritatea cetățenilor noștri se vor apuca să transfere economiile în valută, nu va ajuta nici o rezervă valutară și nici o intervenție a Băncii Naționale pe piață.

Poate eu exagerez impactul posibil al acestor comentarii, însă cunosc foarte bine piețele de capital. Acolo un simplu zvon sau bârfă sunt suficiente să genereze pierderi și câștiguri de milioane, și să creeze niște valuri (nu, nu în tazik) care afectează zeci de mii de oameni din diverse țări. Și asta sunt bursele, pe care chiar și în SUA este implicată o parte foarte mică a populației. Dar ce să mai vorbim despre piața monetară, care vizează pe fiecare? Nu degeaba despre președintele Rezervei Federale a SUA se glumește că orice strănut al lui costă miliarde - toate afirmațiile publice făcute de el sunt analizare și răs-analizate, și toate influentează cursurile pe piețele valutare.

Una dintre cărțile mele cele mai preferate dintotdeauna este „Leagănul pisicii” de Kurt Vonnegut. Acolo el povestește despre savanții care au creat o armă care putea să distrugă lumea, și despre aceea cum până la urmă ea a fost folosită. Ideea cărții este despre responsabilitatea pentru faptele noastre, atunci când ele vizează pe alții, și despre frecventa afirmație a savanților: eu fac doar știință, și nu mă interesează cum vor fi folosite și la ce vor duce rezultatele studiilor mele. Știți, totdeauna mi-a fost interesant ce aș face eu în locul eroilor din cărțile preferate. Azi am aflat că cel puțin în această privință, am făcut cum consideram că e corect.

Mi-i tare ciudă de aceea cum s-a primit. Nu de aceea ce am făcut, ci anume de circumstanțe - că am fost invitat tocmai acum, și tocmai pentru o discuție la această temă...

Oricum, poate mai ajung eu cândva în studioul Lorenei Bogza.

Piata financiara internationala

Pentru a va imagina mai bine cum lucreaza astăzi pietele financiare internationale, iată un exemplu:

Mergeți la un hotel undeva în, să zicem, Nairobi, și doriți să vă cazați. Vă apropieți de recepționez, îi întindeți pașaportul și îi spuneți că doriți să vă cazați. El deschide pașaportul, se uită în el, și apoi vi-l întoarce, spunând că din păcate, locuri libere nu-s. Atunci voi luați o bancnotă de 100 de dolari, o puneți în pașaport, și îi mai întindeți pașaportul o dată, cu rugămintea de a verifica, poate totuși există o posibilitate. Recepționelul se mai uită o dată în pașaport și vă spune că va verifica dacă se poate face ceva.

Recepționerul se duce la directorul hotelului, cu care în seara din ajun au jucat poker și el i-a pierdut 100 de dolari. Îi dă dolarii și îi mulțămește pentru că i-a permis să joace pe datorie.

Directorul hotelului se duce la bucătarul-șef, căruia în ajun tot îi pierduse 100 de dolari. Îi dă banii și îi mulțămește că i-a permis să joace pe datorie.

Bucătarul-șef vine la recepționer, căruia la același joc i-a pierdut tot 100 de dolari, îi dă banii și îi mulțămește.

Recepționerul pune bancnota în pașaport, se întoarce la recepție, vă dă pașaportul și spune:

- Îmi pare rău, locuri nu-s.

Modificarile legislatiei in Moldova

Din cauza voastră a fost schimbată vre-o dată legea? Eu am avut parte de așa „plăcere” de vre-o trei ori.

Totdeauna am avut o colaborare foarte tensionată cu organul de Stat care ne supraveghează, Comisia Națională (atunci a valorilor mobiliare, acum a pieței financiare). Pe fonul celorlalți participanți ai pieței, care pentru a păstra relațiile bune cu Comisia, plecau docil capul și acceptau orice indicații și cerințe, noi păream foarte rebeli. Fiindcă atunci când primeam sunete telefonice cu indicații și solicitări, noi întrebam care este baza legală. Atunci când ni se spune că setul de acte făcut pentru clienții noștri nu e bun, noi argumentăm de ce e bun. Iar atunci când vre-un act de-al nostru este anulat, noi dăm în judecată și câștigăm.

Primul caz când a fost schimbată o lege din cauza noastră a fost referitor la activitatea de informare pe piața de capital. Anterior, exista așa un gen de activitate, care se licenția de Comisie. Noi suntem unicii care am obținut vre-o dată o astfel de licență, și în baza ei am început să desfășurăm o activitatea foarte fructuoasă: calculam indicele, elaboram buletine informative, am creat o bază de date cu toate SA-urile din Moldova. Peste un timp, prezența noastră mediatică a început să deranjeze (totdeauna am criticat aceea ce consideram că trebuie criticat), în special pe fonul lipsei aproape totale a altor știri de pe piață. Cu prima ocazie, Comisia a promovat excluderea genului respectiv de activitate: a încetat să mai existe așa tip de licență. Argumentarea era superficială, scopul - evident. După cum am mai spus, pe piață a existat doar un singur agent economic cu așa licență. Oricum, aceasta nu ne-a afectat, am continuat să facem aceea ce făceam până atunci, dar deja în baza licenței de consultanță investițională.

În ultimul set de modificări ale legii, de asemenea a fost inclus un „cadou” nouă: activitățile de estimare a valorilor mobiliare și de consultanță investițională nu mai pot fi prestate de aceeași entitate (iarăși, pe piață există doar o singură companie care deținea ambele licente - EVM). Și asta nu este o problemă, am mai creat o companie pe care am transmis tot ce ține de consultanță, și care nici nu mai este participant al pieței, iar Agenția va face numai estimare a acțiunilor.

După ce am demonstrat în Curtea Supremă de Justiție că conform legii, Comisia nu are dreptul să ne anuleze un raport de estimare, în lege în regim de urgență au fost introduse modificări care atribuiau acest drept Comisiei.

Într-un alt caz, am reușit să contracarez o astfel de modificare. Când ne-am schimbat denumirea din „Estimator-VM” în Agenția de rating și estimare „Estimator-VM”, la Comisie mai mult timp nu doreau să ne reperfecteze licența cu noua denumire. Argumentul lor era că încă trebuie să se verifice, dacă licențele deținute de noi ne permit să facem ratinguri. Am avut o discuție lungă cu vicepreședintele Comisiei (cu președintele la moment eram la cuțite). Așa cum legislația nu prevede necesitatea existenței vre-unei legături între activitatea companiei și genul de activitate desfășurat, i-am argumentat că compania poate să se numească macar și „Crescătoria de cai din Târnova”, și oricum să continuăm să facem estimări. La scurt timp după aceasta, din Comisie a ieșit o propunere de modificare a legislației care prevedea că denumirea participanților la piața de capital nu trebuie să conțină nimic în plus în afară de denumirea propriu zisă și genul de activitate licențiat. Datorită faptului că sunt în consiliul de experți pe lângă Ministerul Economiei și intram și în grupul consultativ pe lângă Parlament cu Ghiliotina II, am torpilat această modificare, argumentând că denumirea e și un factor de promovare și marketing, și trebuie să asigure o identificare și diferențiere a companiilor.

Nu mai vorbesc de nenumăratele modificări făcute din cauza noastră în actele emise de Comisie: în regulamentul de estimare a valorilor mobiliare, în regulamentul de licențiere, în modul de emitere a obliațiunilor și în multe altele. Nu vreau să mă laud cu această „performanță”, de obicei această atenție deosebită ne cauzează doar probleme. Însă cred că oricum, e un fel de distincție și recunoaște a meritelor. :)

Statistici ingrijoratoare

Mi-a dat azi cineva link la acest site. Unele statistici chiar m-au pus serios pe gânduri.

Harry Potter in troleibuz

Într-o zi în troleibuz am putut urmări doi băieți cam de clasa a patra - a cincea, care stăteau ambii pe un loc (pe una dintre băncile alea înguste din față) și citeau o carte. Unul dintre ei citea mai repede, și când ajungea la sfârșitului paginii, aștepta să termine celălalt de citit, și doar atunci întorcea pagina. Eram destul de aproape și am văzut că era una dintre cărțile despre Harry Potter.

Cărțile lui Rowling pot să placă sau pot să nu placă (eu personal le consider cele mai importante cărți pentru copii din ultimii 20 de ani, de la Astrid Lindgren încoace). Însă cred că atâta timp cât ele pot să ridice doi băiețași din fața calculatorului și să-i facă să citească, orice obiecții privind calitatea lor literară nu mai contează.