Banca de economii

Cândva am mai vorbit despre importanța la aceea ca acționarii să știe cât costă acțiunile lor și să nu permită diluarea valorii lor: cazul cu Lumea copiilor și dividendele, când noii acționari i-au tras grandios pe sfoară pe acționarii vechi.

Dar până la urmă, atunci când acționarii sunt niște privați, e treaba lor cum își administrează proprietatea lor. Însă cu totul altceva e atunci când este administrată proprietatea publică, care, teoretic, ne aparține nouă tuturor.

Deci, recent Banca de Economii a făcut o emisiune suplimentară de acțiuni. Anterior erau în circulație 23,4 milioane de acțiuni ale băncii, dintre care statului îi aparțineau 56 la sută. Acum s-au emis suplimentar 16 milioane de acțiuni, în valoare totală de 80,2 milioane lei. Statul nu a participat la această emisiune, astfel, cota lui diminuându-se la 33%.

Până la urmă, nu vreau să discut decizia persoanelor care luau această hotărâre, de a permite pierderea controlului asupra băncii. Unii zic că e bine, alții zic că nu e bine… Probabil, când vor ajunge să argumenteze unde trebuie de ce au hotărât așa, vor avea ce spune. Nici nu voi povesti aici despre prima de control (o acțiune dintr-un pachet de control costă mai mult decât o acțiune dintr-un pachet care nu dă control), și nici despre aceea că pentri investitorii străini este interesant anume un pachet de control de acțiuni. Pe mine în această istorie mă deranjează altceva.

Capitalul propriu al băncii (activele ei nete) constituiau la jumătatea lui 2013 cca. 871 milioane lei. Adica, această parte din patrimoniul băncii aparține acționarilor ei (restul sunt datorii). Dacă e să calculăm valoarea activelor nete ce revineau la o acțiune a băncii, obținem 37,21 lei pentru o acțiune. În analiza financiară această valoare este numită valoarea intrinsecă a acțiunii.

Însă emisiunea suplimentară de acțiuni s-a făcut la valoarea nominală. La prețul de 5 lei pentru o acțiune. În cadrul emisiunii, Banca de economii a vândut acțiuni care aveau valoare intrinsecă de 37 lei la prețul de doar 5 lei.

Astfel, dacă plasarea s-ar fi făcut la valoarea intrinsecă (37 lei), banca ar fi atras nu 80 milioane, ci 597 milioane lei. Această sumă sigur ar rezolva absolut toate problemele financiare ale băncii, și ar mai rămâne și pentru alte bănci. Sau, dacă suma atrasă ar rămâne neschimbată (80,2 milioane lei), atunci ar fi urmat să fie plasate numai 2 milioane de acțiuni, și nicidecum 16.

În fine. Cuiva i-a mers, și a obținut la prețul de 80 milioane lei active cu valoare intrinsecă de aproape 600 milioane lei. Păcat că și statul nostru nu a participat la această haleavă, avea să-și consolideze poziția și să-și mărească cu mult valoarea activelor deținute. Dar pe mine nici nu asta mă deranjează.

Problema cea mare este că în urma plasării acțiunilor noi la un preț mai mic decât valoarea celor vechi, valoarea tuturor acțiunilor a scăzut. Numărul de acțiuni crește, însă activele nete nu cresc proporțional.

Ca urmare, după emisiunea făcută la prețul de 5 lei pentru acțiune, valoarea intrinsecă a acțiunilor a scăzut de la 37,21 lei pentru o acțiune la valoarea de 24,11 lei pentru o acțiune. Nu numai acțiunile din noua emisie, ci toate acțiunile s-au ieftinit. Astfel, acțiunile statului care anterior aveau valoare de 490 milioane lei, acum costă doar 317 milioane lei. Valoarea activelor statului a fost diminuată în urma acestei operațiuni cu 172,6 milioane lei. Și persoanele care au aprobat decizia de a petrece această emisiune suplimentară, puteau foarte simplu să calculeze aceasta pierdere - e o chestie elementară în finanțe.

Ca să fie clară tuturor consecutivitatea acțiunilor. Mai întâi statul, ca acționar majoritar, a decis să facă majorarea capitalului la bancă. Cu prețul de 5 lei. Apoi statul, aceleași persoane, au desic să statul nu poate participa la această emisiune suplimentară. Ca urmare, controlul asupra băncii a fost pierdut, acțiunile noi au fost plasate la un preț mult mai mic decât valoarea lor intrinsecă, și valoarea patrimoniului public s-a diminuat, pierzând cam o treime din prețul băncii. Printr-o mișcare ușoară a condeiului, vedem cum 490 milioane se transformă în 317 milioane. Aceștea sunt banii noștri, apropo.

Ajută-ți țara, dă-o-n judecată

(Acesta este textul care a stat la baza discursului meu de la TEDxChisinau, din 5 aprilie 2012)

Ajută-ți țara, dă-o-n judecată!

Voi vorbi despre trei lucruri: despre patriotism, despre aceea cum e să te judeci cu statul, și despre aceea, de ce am decis să rămân idiot.

În această poză eu sunt imediat după absolvirea facultății. După studii eu, ca și majoritatea celor ce au învățat peste hotare, aveam de ales - să revin sau să nu revin acasă. Mi-am făcut studiile în București, și puteam destul de simplu să rămân să lucrez și să trăiesc acolo.

Eu am decis să revin, din câteva cauze. Aici este casa în care am crescut, și revin cu regularitate la ea. Aici este câmpul cultural care-mi este familiar, în care eu am crescut și în care mă simt bine. Și, una din cauzele decisive de ce am revenit a fost că la noi sunt multe oportunități. Sună ciudat, dar anume aici, unde nu există aproape nimic, sunt multe oportunități pentru afaceri. Aici în majoritatea domeniilor, vrei - nu vrei, ești pionier, și toate piețele sunt în formare.

Eu am revenit în Moldova, și aceasta a fost o decizie absolut pragmatică și asumată. Observați, eu nu am pronunțat până acum niciodată cuvântul patriotism. Patriotismul se bazează, de regulă, pe o idee și identitate națională, care la noi încă nu sunt conturate și conștientizate, ele sunt încă undeva acolo, în subconștientul nostru colectiv. Iar fără ele, noțiunea de patriotism este puțin cam teoretică.

Ubi bene, ibi patria

Încă din antichitate, existau persoane care mergeau acolo unde le era bine. Această maximă latină despre cosmopoliți - unde e bine, acolo e patria - are oarecum conotații negative. Dar eu sunt absolut de acord cu ea - Patria e anume acolo unde e bine. Fiecare trebuie să trăiesc acolo unde se simte ca acasă, altfel pur și simplu își irosește viața.

Mulți dintre cei care sunt acum în sală au decis pentru ei - patria lor este aici. Dar noi, acei rămași aici, trebuie să înțelegem - cu fiecare om plecat, noi avem mai puțin viitor. Cu fiecare om dus noi pierdem din puterea noastră culturală, din puterea demografică, din puterea economică. Și există un oarecare punct critic, după care procesul va deveni ireversibil. De aceea, noi acei care am decis că patria noastră e aici, trebuie să oprim procesul, și poate chiar să-l inversăm. Asta nu e un gest frumos sau o acțiune de binefacere. Dacă vrem să avem un viitor aici pentru noi și pentru copiii noștri, trebuie să facem ceva pentru ca tinerii de mâine să nu mai dorească să plece.

Dacă ai decis să rămâi în țară, trebuie să schimbi ceva.

Și eu cred că aici se pot schimba multe. Eu știu că aici se pot schimba multe. Când am fost funcționar public, am luptat pentru a schimba lucruri în domeniul unde eram, și am schimbat lucruri. Apoi am fondat 3 companii. Am predat la mai multe universități, unde am avut câteva mii de studenți. Și, din când în când, m-am judecat cu Statul.

Cum judecățile cu Statul pot ajuta la schimbările de la noi? Încerc să explic.

Pe poza de mai sus sunt funcționar public, cu puțin timp înainte de a începe lucrul în prima mea companie. Cred că deja se ghicește spiritul de rebeliune. Atunci lucram într-o instituție care deja nu mai există, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Comisia aprobase câteva acte normative foarte nocive pentru piață și pentru mediul investițional, cu care luptam încă fiind acolo. Din interior, nu puteam face multe, însă după ce am plecat, aveam mâinile dezlegate.

Fondasem o companie în domeniul pieței de capital, și împreună cu echipa de acolo, am decis să începem să ne judecăm cu Comisia. Noi vedeam urmările unor hotărâri și acțiuni ale Comisiei, și înțelegeam mai bine ca oricare cât sunt ele de nocive. Și înțelegeam că nimeni altcineva nu va face acest lucru... din teamă, din necunoaștere a situației, din indiferență.

Am atacat trei hotărâri ale Comisiei, care conțineau cele mai grave încălcări.  Una dintre hotărâri permitea Comisiei să reglementeze piața nu prin hotărâri care se publicau în Monitorul Oficial, ci prin niște scrisori simple, care nici nu puteau fi contestate. Altă hotărâre avantaja acționarii majoritari în detrimentul celor minoritari. A treia limita posibilitatea de a încheia liber tranzacții și în afara bursei.

Un proces l-am câștigat în ultima instanță, la Curtea supremă de justiție, o hotărâre Comisia a anulat-o singură după ce a fost atacată, iar din cauza la a treia a fost schimbată de urgență legea, pentru a exclude obiectul litigiului.

La început toți și-au reținut respirația - ce-o să fie. Apropiații noștri, participanții profesioniști de pe piață, prietenii noștri din Comisie, toți ne spuneau: da voi sunteți siguri ce faceți? Da poate nu trebuie? Doar o să vă distrugă. O să vă caute nod în papură la tot ce veți face și o să vă facă controale.

Și într-adevăr, a fost o perioadă foarte dificilă, când eram supuși unui control total, toate rapoartele făcute de noi erau verificate cu lupa, iar clienții noștri când ajungeau la Comisie, erau controlați de trei ori. Dar nu ne-au putut face nimic, fiindcă și până la asta, și atunci, și după asta noi am încercat să fim corecți în tot ce făceam.

Partea cea mai dificilă a fost presiunea psihologică. Când încerci să lupți cu Statul, nu e cineva personalizat, ci așa… o mașină care te poate strivi și nici să nu observe aceasta. Și aici a fost crucial sprijinul total al Echipei cu care lucram. Toți ca unul oameni cu calități deosebite, toți foarte buni specialiști, toți cu un acut simț al dreptății, toți cu verticalitate și integritate. Mulțumesc Dorina, Pavel, Igor, Vasile, Anatol și Sandu. Sunteți cei mai buni.

Noi am dus aceste procese până la capăt. A fost o perioadă de escaladare a tensiunii, cu reacții destul de violente și neadecvate. Țin minte, într-un moment, când noi ne-am schimbat denumirea, Comisia trebuia să ne elibereze în trei zile certificatul nou al licenței. Ei, însă, timp de trei săptămâni discutau, avem voie sau nu avem voie să ne numim așa, deși asta nu ține deloc de competența lor. Atunci am decis să solicit să fie amendați pentru încălcarea regimului de examinare a cererilor de la agenții economici.

Membrii Comisiei și Președintele acesteia aveau niște imunități comparabile cu ale deputaților. Tragerea la răspundere se putea face doar cu permisiunea Parlamentului la inițiativa Procurorului general. Deci, am scris o cerere procurorului general cu expunerea cazului și cu solicitarea ca el să se adreseze în Parlament pentru a obține permisiunea de a aplica amenda Președintelui Comisiei.

Da voi cine sunteți?

Peste o zi am fost invitat la procuratură pentru clarificarea cazului. După ce am explicat situația angajatului care se ocupa de caz, el nu a rezistat și m-a întrebat: ”Da voi cine sunteți?” ”În ce sens, cine?” ”Ce, sunteți un simplu SRL și cereți ca procurorul general să iasă în Parlament cu așa o solicitare pentru voi?” ”Da.”

El s-a arătat destul de sceptic (la fel cum eram și eu, de altfel), dar această adresare a mișcat lucrurile din loc. Chiar a doua zi Comisia ne-a eliberat certificatul nou, și cred că a făcut-o după primirea unui sunet de la Procuratură.

Acum, care au fost urmările? După ce au fost anulate sau modificate hotărârile atacate, piața de capital de la noi a devenit puțin mai bună, mai transparentă și mai echitabilă. Dar, cred, principala urmare a fost că ulterior Comisia era mult mai atentă la aprobarea actelor normative, ca acestea să corespundă întru totul legii.

Noi toți spunem că am dori să trăim într-o țară unde există supremația legii, unde statul se gândește la cetățenii lui și unde funcționarii publici lucrează pentru, și nu contra noastră. Dar acest lucru trebuie meritat. Buna funcționare a organelor de stat nu apare de la sine. E greu să fii funcționar cinstit când toți colegii tăi trăiesc mai bine ca tine și te numesc prost pe la spate. Eu nu cred că sunt mulți oameni gata să lucreze mai mult numai fiindcă așa e corect, și nimeni nu va înceta să fie corupt fiindcă îl mustră conștiința. Ei trebuiesc impuși.

Unicii care putem schimba această situație suntem noi. Haideți să-i ajutăm și să-i susținem pe funcționarii muncitori, cinstiți și corecți. Să ne apărăm totdeauna drepturile, să cerem să fim tratați așa cum merităm - ca oameni, ca cetățeni cu aceleași drepturi. Asta nu e o favoare nouă, asta e favoarea pe care noi o facem statului, îl învățăm cum să funcționeze corect.

Ce implică aceasta? În primul rând, să fim noi corecți. Haideți în măsura posibilităților să respectăm legile așa cum sunt. În majoritatea cazurilor nu este atât de complicat, și începe de la respectatul regulilor de circulație și păstratul curățeniei în fața ușii apartamentului. Corupția o creăm noi, cetățenii, când vrem mai simplu, mai fără rând sau mai repede, la roșu.

Eu știu, noi avem multe legi prost scrise, sau care se contrazic între ele. Dar știți de ce ele mai există? Fiindcă nimeni nu le respectă. Legiuitorii nici nu știu despre existența problemelor fiindcă puțini se ciocnesc cu ele, puțini respectă toate legile, buchie cu buchie. Dacă toți ar respecta toate legile, ar fi mai greu la început... dar într-un an-doi am asista la un proces foarte amplu de optimizare și simplificare a legislației.

Japonezii au o vorbă genială: ”Când merg într-un loc, eu nu întreb dacă acolo legile sunt bune sau nu. Eu întreb dacă ele se respectă sau nu.”

I have a dream

Îmi place uneori să visez. Îmi imaginez cum într-o zi toți în Moldova ar înceta să dea mită. Multe instituții de stat pur și simplu se vor opri, fiindcă unicul mecanism prin care ele lucrează este mita. Vor urma câteva luni de neliniște și de panică mută, după care va fi un val de disponibilizări - pentru mulți va deveni neinteresant de lucrat. Vor rămâne doar funcționarii despre care vorbeam mai devreme - cinstiți și corecți, care și îndeplineau cea mai mare parte a lucrului. Și pe viitor se vor angaja doar astfel de oameni. Vom putea avea un aparat de funcționari mult mai mic și mai eficient, care chiar va lucra pentru noi.

Am făcut o statistică pentru unele țări din Uniunea Europeană privind cota din populația totală a țării care lucrează pentru Stat și situația de la noi.

Care este efectul unui număr atât de mare de funcționari? Noi trăim mai bine ca alte țări din listă? N-aș spune.

Dar poate situația în timp se îmbunătățește? Iată am făcut o statistică despre evoluția ponderii angajaților din sectorul public de la noi din total angajați (în procente).

Ponderea crește, ultimele cifre sunt la 27,8%. Asta e mult, foarte mult, și numărul atât de mare denotă ineficiența aparatului public. (Apropo, în această diagramă pot fi văzute foarte bine efectele alegerilor cu promisiunile electorale de diminuare a aparatului birocratic - încetinire sau diminuare în anul alegerilor, și reluarea creșterii după aceasta).

Normal că o lume fără corupție este doar un vis, și încă unul nerealizabil. Dar fiecare din noi poate face ceva pentru a aduce această lume de vis mai aproape. M-am convins din propria experiența.

Această poză are doar câțiva ani, cu puțin înainte de a începe să primesc oferte de a intra în politică. 

Când vorbim de schimbat ceva în viața noastră, gândul deodată ne duce la politică. Noi așteptăm ca anume politicienii să schimbe starea existentă de lucruri. Poate din cauza că societatea noastră este prea politizată, poate din cauza că sperăm ca alții să facă pentru noi lucrul nostru. Și refuzăm să înțelegem că în realitate nimeni nu poate schimba lumea cu ușurință, și cu atât mai mult politicienii de la noi.

În Atena antică a fost dezvoltat un sistem politic unic - fiecare cetățean al orașului putea să se implice foarte activ în luarea deciziilor politice, adică a deciziilor ce țineau de polis. Și ei chiar se implicau - cât țăranii lucrau pământurile și sclavii le făceau lucrul pe acasă, atenienii petreceau zile întregi în agora, discutând, certându-se și ostracizându-se reciproc.

Desigur, erau și persoane care nu se implicau în procesul politic, ci își căutau de viața lor privată. Privat în greacă sună ca ”idios”, iar o persoană care nu participă la viața publică era numită ”idiote”. La greci se considera reprobator să nu te implici în treburile orașului, și știm ce sens a luat acest cuvânt în prezent.

Păi iată. De-a lungul timpului am primit mai multe oferte să intru în politică, de la diferite persoane și care presupuneau diferite grade de implicare. Inclusiv am primit invitații să intru pe liste electorale pe locuri ”sigure”, care urmau să ajungă în Parlament. Eu am refuzat consecvent toate aceste oferte, și o cunoștință, când a auzit despre locul de deputat pe care l-am refuzat, mi-a spus: ”Ce-i cu tine, de ce refuzi așa ofertă? Tu ce, ești IDIOT?” Nici nu știa cât de bine a nimerit cu acest cuvânt.

Sunt câteva cauze din care oamenii ar dori să devină politicieni, pe care le-am pus în următoarea piramidă:

Cred că cu adevărat valoroși sunt politicienii care intră în politică doar din cauza ultimei necesități (interesul public). Da, ei există și la noi, însă sunt extrem de puțini. Și când alegem pe cineva, trebuie să urmărim ca la momentul cela aleșii să aibă restul necesităților deja satisfăcute.

De ce eu am decis să nu intru în politică? Au fost câteva argumente care au fost toate hotărâtoare pentru mine.

Eu nu cred că fiind politician, voi avea vreo putere reală. Dacă ne vom uita la situația existentă, în fiecare partid sunt 2-3 oameni care decid politica partidului, restul fiind doar votanți, cu roluri episodice. Probabil, este posibil de ajuns și în rândul celor 2-3 oameni, dar pentru asta trebuie sau de plătit, sau de așteptat, sau de organizat intrigi și comploturi.

O altă problemă este independența. Dacă intri într-un partid, trebuie să susții deciziile lui, indiferent de opinia ta față de ele. Iar politica mare înseamnă compromisuri, și nu numai cu partenerii politici, ci și cu conștiința.

Dar mai este o cauză, cred că cea mai importantă. Eu am câteva activități de bază pe care le fac bine. Să intru în politică ar însemna să abandonez niște activități productive în favoarea unei activități neproductive. În cel mai direct sens al cuvântului productiv. Eu pot fi mai util acolo unde sunt acum decât în alte posturi și funcții.

Toți se pricep la fotbal și politică

La noi toți sunt specialiști în două domenii - fotbal și politică. În sens, acasă în fața televizoruluil și prin bucătării, fiecare știm foarte bine cum ar trebui antrenată o echipă, și cum trebuie condusă o țară. În realitate, și una, și alta trebuiesc făcute de către specialiști. Și nu prea înțeleg de ce majoritatea cred că ar putea face aceasta.

Am făcut o diagramă cu prima specialitate a deputaților din parlamentul actual.

Doar mie această lista îmi pare compusă din persoane destul de... întâmplătoare? Desigur, parlamentul trebuie să fie reprezentativ. Și să cuprindă specialiști din cele mai diverse domenii. Dar totuși, locul 2 - 17 istorici (și asta nu-s istorici care au învățat istoria de dragul ei, ci fiindcă doar studiind la specialitatea "Istoria marxism-leninismului", puteau merge direct pe linia partidului comunist în funcții înalte... și da, nu toți ei sunt azi în fracțiunea comuniștilor). Locul 4 - 14 ingineri. Filologi, medici, agronomi... În categoria alții, doar 2 (doi) cu studii de politologie.

Statul și administrarea lui trebuie să fie în vârful la restul. Ca să administrezi ceva eficient, trebuie să ai ce administra. Altfel, se ajunge la situația anecdotică când unul lucrează și cinci îi dau indicații. Puterea unei țări pe termen lung depinde de eficiența economiei sale, cu atât mai mult o țară atât de săracă în resurse ca Moldova.

Noi suntem prea politizați și, probabil din această cauză noi ne așteptăm de la politicieni la soluții pentru toate problemele noastre. Iar ei nu le au. Chiar să avem o clasă politică ideală care să dorească să ne rezolve toate problemele, ei nu pot să ne crească venitul pe cap de locuitor. Fiindcă venitul pe cap de locuitor și-l face fiecare locuitor în parte. Pe capul său.

Poate părea idealist aceea ce spun. Ce folos că eu sunt corect, lucrez mult, nu dau mită și mă judec cu statul, dacă ceilalți nu fac așa?

NU FI CEILALȚI

Acesta și este mesajul meu - nu fi ceilalți. Nu poți schimba alți oameni. Dar poți fi tu așa cum trebuie să fii. Punctul de sprijin despre care spunea Arhimede, care ne trebuie pentru a răsturna lumea, este în noi, în verticalitatea, integritatea și corectitudinea noastră. Și da, aceasta poate fi suficient pentru a o răsturna. În toate timpurile oamenii activi politic și social au constituit o cotă relativ mică din societate (iarăși, cu excepția Atenei antice), și toate marile schimbări în lume au început de la grupuri mici de oameni care credeau în ceva și erau consecvenți în aceea ce cred. Fiecare să decidă pentru el că vrea să fie așa... și veți fi uimiți câți oameni care cred la fel veți întâlni în calea voastră prin viață. Fiecare să schimbăm doar puțin lucrurile în bine... și veți vedea ce avalanșă de schimbări se va declanșa. Schimbarea începe cu fiecare.

Vă mulțumesc.

Top 10 cei mai influenți moldoveni în 2011

Redacția VIP Magazin m-a rugat să fac un top al meu cu 10 cei mai influenți moldoveni din 2011. El a fost inclus în Top 50 cei mai influenți moldoveni în 2011, lansat de Elita media și VIP Magazin (detalii aici).

Deci:

Vlad Plahotniuc - de departe, cea mai influentă persoană din țară. Cel puțin, așa susține toată lumea: „el este păpușarul”. Deci, măcar în capurile noastre el este cel mai influent. Și până la urmă, ce influență contează mai mult decât influența din capurile noastre?

Vlad Filat - are o influență enormă, și luptă din greu pentru a o extinde și mai mult. Spre deosebire de principalul său oponent și geniul său rău, o face deschis și public. Și este văzut de noi, în funcție de preferințele noastre politice, fie ca un cavaler cu zale aurite ce luptă cu hidosul balaur pentru binele nostru al tuturor, sau invers, ca hidosul balaur cu care trebuie de luptat. 

Valentina Naforniță - câștigătoare la concursul pentru interpreții de operă și muzică clasică BBC Cardiff Singer of the World 2011. Făcând un pas într-o parte de la micile noastre intrigi politice și încercând să privim pe ansamblu, nu prea avem cu ce ne lăuda. Chestiile politice vin și se duc, dar ce rămâne? Un lucru care ar putea să rămână este câștigarea de către o moldoveancă a acestui concurs prestigios. Sincer sper să ajungă și Valentina cândva  să se mândrească cu Moldova tot așa cum se mândrește acum Moldova cu Valentina.

Grigori Alhazov - deținătorul bufniței de cristal drept cel mai bun jucător la concursul televizat rus „Ce? Unde? Când?”. În aceeași ordine de idei, dar cu un impact, aș zice mult mai mare. Demult aveam nevoie de o confirmare, și pentru „ei”, dar mai ales, pentru noi, că și în Moldova nasc oameni inteligenți. Poftim. Unul dintre cei mai buni jucători la unul dintre cele mai cunoscute concursuri intelectuale din lume, venit din Moldova.

Furio Snails - creatorii clipului „Pașapoartele albastre”. Deși, îi am în vedere nu atât pe băieți, cât pe adevărații creatori ai clipului - conaționalii noștri, împrăștiați în toate colțurile lumii, care se mândresc cu pașapoartele lor de culoare albastră. Privindu clipul, mă simt și eu mândru că sunt din Moldova. O fi aceasta influență? Eu zic - da. Sincer sper să-l privească cât mai mulți dintre concetățenii noștri, plecați peste hotare.

Vitalie Eșanu și echipa - creatorii site-lui și a „canalului” privesc.eu. Imediat după aprilie 2009, când fiecare canal TV a început să vină cu propriul unghi de vedere, foarte îngust, de regulă (uneori două reportaje de la aceeași conferință de presă, despre aceleași cuvinte, îți dădeau impresia că vin din lumi diferite), un grup de tineri s-au strâns să discute cum ar putea schimba aceasta. Așa a apărut ideea - un canal de televiziune prin internet care pur și simplu să transmită ceea ce se petrece, fără a altera în vre-un mod realitatea. A fost primul canal care ne-a considerat pe noi, spectatorii, suficient de inteligenți ca să putem singuri să interpretăm evenimentele. Azi când se petrece ceva, știu unde pot urmări evenimentul respectiv. Influența lor e în aceea că nu încearcă să ne influențeze.

Chiril Gaburici - directorul general al companiei Moldcell. Cel mai tânăr director general al unei companii străine de așa dimensiuni. Care în doi ani a reușit să-și crească prezența pe piață cu peste 4 procente, și știți foarte bine ce dură este concurența pe piața ceea. Și, respectiv, și-a crescut și prezența în buzunarele noastre, sau urechile noastre sau în navigarea noastră pe internet. Aș zice, definitiv cea mai mare creștere a influenței.

ÎPS mitropolitul Vladimir - deși Înalt Preasfinția Sa nu a spus nimic despre aceasta, anume la el se gândeau toți deputații când spuneau că ei personal nu sunt pentru aprobarea legii antidiscriminare. Biserica tradițional a avut și mai are o influență puternică asupra noastă, iar înfluența Înalt Preasfinției Sale poate fi umbrită doar de acea a Patriarhului Kiril și, poate, de acea a lui Iisus.

Lorena Bogza - prezentatoarea emisiunii „În Profunzime”. După un an de „wow, câte talk-show-uri noi noi avem”, începi să înțelegi că nu frecvența apariției contează, și nu numărul de invitați. Contează aceea ce reușești să scoți din invitații tăi, contează să poți controla discuția și să nu stai toată seara blocat pe aceeași temă. Principalul - contează să fii echidistant și corect indiferent de atitudinea ta față de opiniile invitatului. Toate acestea, plus experiența și șarmul personal o păstrează pe Lorena și emisiunea ei în topul persoanelor influente.

Nata Albot - prezentatoarea emisiunii „Sare și Piper” și nu numai. O influență foarte creativă într-un mod foarte feminin, aș zice eu. Nata totdeauna a lansat proiecte interesante și inedite și frumoase. Doar amintiți-vă: Roata Way, ProFM Beach Party, Moldstar, Fabrica de Staruri. Și deși emisiunea sa de acum este mai mult despre totul și mai puțin despre rețetele propriu-zise, să nu uităm că o rețetă bună este unealta cu ajutorul cărora femeile influențează lumea folosindu-se de stomacul bărbaților. Și e mare păcat că nu avem mai multe persoane la fel de plăcute, pozitive și creative ca Nata, cu o influență ca a ei.

Top carti

Recent, am fost rugat să scriu un mic articol despre cărți pentru rubrica „Top cărți” din revista VIP Magazin. M-am apucat cu plăcere de aceasta, deși în limitele impuse (1000 de semne) multe nu poți spune.

Deci:

Eu citesc mult. Enorm de mult. Probabil, aceasta deja e o formă de dependență, creierul e obișnuit cu fluxul continuu de informație. Oricum, cred că nu e cea mai rea formă de dependență.

Cititul în așa cantități îmi crease și o problemă - nu mai aveam unde să păstrez cărțile cumpărate. Din fericire, evoluția tehnologiilor a venit exact la timp să mă ajute, și acum îmi port rafturile de cărți în iPad-ul din geantă.

Nu voi spune aici despre literatura clasică, și nu despre mainstream-ul contemporan, ci despre SF. Nu acel cu lasere și bătălii cosmice, ci SF-ul de calitate, în care anturajul fantastic este utilizat doar pentru a duce personajele în situații inedite și imposibile în viața obișnuită, și asta pentru a testa limitele umanității.

Totdeauna am avut fascinația aceasta a fanteziei și a creativității care nu mai sunt legate de legile realului, aceea creativitate de care beneficiază oricând compozitorii, coregrafii, și uneori pictorii. Anume urmând această fascinație am ajuns să fiu câțiva ani președintele clubului amatorilor de SF din Moldova, membru al câtorva cenacluri SF din România și autorul mai multor povestiri publicate acolo. Fascinație pe care vă invit să o urmați și voi.

Cum spunea Bilbo, e periculos să ieși pe ușă - faci un pas pe cărărușă, și dacă nu-ți reții picioarele, nici nu știi unde poți ajunge. Vă chem să riscați totuși, deschizând o carte fantastică.

Top cărți:

Frații Strugațkii „Lebedele urâte”

Kurt Vonnegut „Abatorul nr. 5”

Ioan Mânăscurtă „Artefact”

Interviu la Europa libera

Am dat ieri un interviu telefonic la postul de radio „Europa Liberă” (la 7 dimineața ☺). Mi-am permis să includ textul interviului de pe site-ul lor.

Situația pe piața bancară: cei mai afectați, deponenții băncilor insolvabile

Valeriu Cațer, Elena Cioina

Interviu cu expertul Natan Garștea

Situaţia pe piaţa bancară din Moldova devine acum din ce în ce mai incertă. În sistemul bancar se fac simţite efectele crizei. Un prim semnal l-au oferit facturile pentru serviciile comunale, în care consumatorii sunt avertizaţi să nu mai facă plăţi la Investprivatbank. Asta pe motiv că banca ar fi rămas fără lichidităţi. Deşi nu se vorbeşte deschis, unii experţi în domeniu spun că în situaţia Investiprivatbankului ar mai fi alte cîteva bănci mici din Republica Moldova.

Despre situaţia din sistemul bancar moldovenesc vom discuta acum cu Natan Garştea, directorul Agenţiei de rating şi estimare “Estimator VM”.

Europa Liberă: D-le Garstea, exista azi pericolul real al prabusirii vreunii banci in Republica Moldova?

Natan Garștea: Eu cred ca datorita crizei cateva banci s-au pomenit intr-o situatie destul de grea si asta in primul rand este legat de situatia din sectorul real. Activitatea de baza a bancilor este totusi creditarea si, in functie de ceea in ce feluri de companii au fost indreptate creditele, unele banci au acum probleme. E vorba de domeniul constructiilor, e vorba de domeniul transporturilor, acestea sunt cele mai afectate. Si bancile care au efectuat mai multe creditati in domeniul imobiliar la momentul dat au probleme.

Europa Liberă: Dar de ce evita autoritatile sa abordeze acest subiect? Nu ne-am putea pomeni, ca si in cazul crizei economice, cu niste constatari post factum?

Natan Garștea: Sectorul bancar e un sector foarte sensibil la informatia publica. Daca autoritatile vor anunta falientul unei banci, imediat toata lumea, deponentii acestei banci, vor solicita retragerea banilor si, atunci, banca chiar va da faliment. Cred ca anume din aceasta cauza si Banca Nationala si alte autoritati sunt mai discrete si, probabil, cauta solutii si pe alte cai. Fiindca ar mai fi niste solutii …

Europa Liberă: Dar despre ce solutii e totusi vorba? Nu e timpul sa se intervina, chiar si din partea Bancii Nationale?

Natan Garștea: Din cate imi dau seama, poate ar fi posibila o interventie a Bancii Nationale cu o creditare a bancii si preluarea ulterioara a activelor acestei banci. Dar in portofoliul de credite, Banca Naionala oricum este limitata de statutul sau juridic, de posibilitatile ei de interventie. Pana la urma, nu poate statul sa achite datoriile unei banci comerciale, care este un agent privat.

Europa Liberă: Si atunci cum poate s-o ajute? Cum poate sa ajute, de exemplu, Investprivatbank sa nu ajunga la faliment?

Natan Garștea: Eventual s-ar putea acorda niste credite, dar nu stiu exact care sunt limitele si procedurile interne ale Bancii Nationale. Pentru ca dupa lichidarea activelor bancii sa se recupereze aceste credite. Insa pentru Banca Nationala indreptatea acestor credite spre o banca in stare de insolvabilitate este desigur o cheltuiala de bani pentru o perioada destul de lunga de timp, pentru ca aceste credite vor fi restituite in 4-5 ani poate.

Europa Liberă: D-le Garstea, daca ar fi sa admitem cel mai pesimist scenariu, in care una sau mai multe banci falimenteaza, cum va afecta asta economia Moldovei per ansamblu si cetateanul de rand in particular?

Natan Garștea: Cei mai afectati vor fi pana la urma deponentii bancilor care se vor pomeni in stare de insolvabiliate. Pentru ca, daca e sa vorbim de economia tarii per ansamblu, vor exista un sir de companii care au primit credite de la banca si, din cauza procedurii de insolvabilitate, poate li se prelungi chiar perioada in care vor dispune de acesti bani. Desi, companiile care acum nu pot sa restituie creditele sunt si ele intr-o situatie destul de complicata si nu cred vor avea mari beneficii din acest lucru.

Persoanele care au depus bani, depozitul la banca este o investitie si ca si orice alta investitie e riscanta. Inainte de a depune bani la o banca, trebuie sa te interesezi de situatia ei si sa vezi care e structura portofoliului, cum ea investeste banii si cum ii gestioneaza, pentru ca nu doar marimea dobanzii pe care ti-o acorda banca este principalul indicator. Pentru persoanele fizice la noi exista exista fondul de garantare a depozitelor, care a fost creat acum cativa ani si cate putin el creste, dar oricum e un volum foarte mic. Daca nu ma insel astazi din acest fond se garanteaza 6 mii de lei pentru o persoana fizica. Restul sumei urmeaza a fi recuperata deja dupa ce se vor vinde activele bancii, se vor recupera creditele de la banca si aceasta ar dura cativa ani.

Europa Liberă: Dar ce are, de exemplu, de pierdut un om care n-a avut vreodata in viata lui cont in banca?

Natan Garștea: Pentru acei care nu au careva relatii directe cu aceasta banca, nu vor fi afectati direct. E vorba de situatia generala in economie, ca e destul de grea, ca e criza, insa nu cred ca e cazul sa se spuna ca sunt afectati direct.

Europa Liberă: Ne putem astepta la agravarea situtiei in sistemul bancar?

Natan Garștea: Exista cateva banci care, la moment, din cauza crizei, au o situatie mai precara. Nu m-as aventura sa le numesc care anume au probleme, insa eu cred ca orice persoana interesata poate sa urmareasca putin rezultatele financiare ale bancilor, marimea activelor. Toate aceste informatii sunt publice, orice banca este obligata sa le plaseze pe site-ul sau. Deci orice persoana care ar dori sa se edifice, poate sa o faca de sine statator. Sunt cateva banci care au o situatie mai grea. Eu sper ca vom avea doar un singur caz de insolvabilitate. Poate, cumva, se va evita si acesta, desi e deja putin probabil. Si, ulterior, putin cate putin, daca se va relansa activitatea in economia reala si bancile vor putea sa-si revina. Fiindca, la moment, cateva banci au inregistrat pierderi mari nu pentru ca au avut pierderi reale. Pur si simplu creditele acordate in domeniile afectate de criza – constructii, transporturi, alte cateva domenii – au fost trecute din categoria de credite obisnuite la categoria de credite neperformante, care au un grad mare de probabilitate ca nu vor fi restituite. Ca urmare, bancile au inregistrat pierderi la calcularea acestor credte, ceea ce oricum nu inseamna ca toate aceste credite nu vor fi restituite sau ca banca nu-si va putea recupera deloc banii. Sunt doar niste asteptari destul de atente.

Piata de capital, septembrie 2008

În anul 2007 piața de capital a înregistrat o creștere impresionantă de aproape două ori (99,6%), dând niște așteptări foarte optimiste și pentru anul 2008. Și într-adevăr, în primele 5 luni ale anului evoluția nivelului general al prețurilor la bursa a păstrat o tendință fermă de creștere. Încă de la începutul lunii iunie, această tendință s-a inversat, în prezent piața demonstrând o tendință îngrijorătoare de scădere.
Cel mai comod instrument pentru analiza evoluțiilor pieței este indicele bursier EVM-Composite, care se calculează în baza tuturor acțiunilor tranzacționate la bursă și evoluția căruia reflectă modificarea tuturor prețurilor. Analiza modificărilor prețurilor pe piața de capital va fi făcută în baza lui.
În anul trecut, indicele a crescut de la valoarea de 1065,49 la 2126,08 puncte. Această creștere este foarte impresionantă, demonstrând un interes cert al investitorilor față de piața de capital din Moldova. În mare parte, în fruntea acestei creșteri au fost acțiunile băncilor și a unor întreprinderi din ramurile mai atractive ale economiei – construcții, infrastructură, industria prelucărtoare și alimentară.

Evoluția indicelui EVM Composite în anul 2007

Creșterea atât de mare a prețurilor acțiunilor a fost cauzată în special de investitorii străini de portofoliu, care au decis să investească la noi. Datorită faptului că după majoritatea indicatorilor prețurile la companiile moldovenești sunt sub nivelul prețurilor în statele Uniunii Europene, ei erau dispuși să plătească pentru aceleași acțiuni mai mult ca invesitorii autohtoni, care nu au piețe alternative de comparare.
La începutul acestui an tendința de creștere a prețurilor s-a menținut neschimbată, deși creșterea s-a încetinit. Astfel în perioada ianuarie – mai prețurile au crescut cu peste 11%, ceea ce în expresie anuală ar fi dat o creștere de 26,4%. Deși această creștere este cu mult peste creșterea prognozată a majorității indicatorilor macroeconomici în 2008, oricum observăm o încetinire semnificativă față de anul 2007. Ea se datorează faptului că interesul investitorilor, după ce prețurile la acțiunile bancare au atins valori comparabile cu prețurile de la alte burse, s-a focusat asupra altor ramuri a economiei. Însă, din păcate, majoritatea companiilor autohtone asigură o dezvăluire a informației la un nivel mult mai redus ca băncile comerciale. Ca urmare, investitorii sunt mai reticenți față de investirea în alte domenii și, respectiv, prețurile pe care acceptă să le plătească pentru acțiuni sunt mai mici. De asemenea, nu trebuie să uităm și despre lichiditatea foarte redusă a acțiunilor de la majoritatea companiilor autohtone – datorită gradului avansat de consolidare a pachetelor, chiar și în cazul existenței ofertelor de cumpărare la prețuri realiste, nu totdeauna se găsesc vânzători. Aceasta la fel limitează tranzacțiile și dinamica prețurilor.

Dar, începând cu luna iunie, tendința pe piața de capital s-a inversat, înregistrându-se un declin al prețurilor, care continuă și până în prezent. Astfel, valoarea indicelui în această perioadă a coborât de la 2376 la 2285,28 puncte, ceea ce constituie o diminuare cu 3,82% în 55 de zile. Deși diminuarea încă nu este foarte mare, tendința trezește îngrijorătoare.

Evoluția indicelui EVM Composie în anul 2008

Această tendință de diminuare a prețurilor acțiunilor la Bursa de Valori poate avea câteva cauze. Una dintre ele ar fi aprecierea leului față de valutele de circulație internațională. De la începutul anului leul s-a apreciat față de dolarul american cu 14,55% și față de euro cu 14,28%.

Evoluția cursului dolar / leu în anul 2008

Evoluția cursului euro / leu în anul 2008


Explicația pare destul de logică – dacă pe piața autohtonă operează un număr mare de investitori străini, menținând prețul de tranzacționare a acțiunilor în valută la același nivel, vor fi nevoiți să micșoreze prețul în lei. Aceasta ar putea explica evoluția capitalizării bursiere.
Însă o analiză pe termen lung demonstrează că între evoluția prețurilor la bursa din Moldova și cursurile valutare nu există vre-o legătură univocă. Corelația pe termen lung între indicele bursier EVM Composite și cursurile valutare este negativă – când cursurile scad, indicele de regulă crește. Deși în perioada de la începutul lui iunie starea de lucruri s-a inversat – corelația între modificarea cursurilor valutare și a indicelui a devenit directă (95% corelația între evoluția indicelui și a cursului dolarului și 84% - corelația între evoluția indicelui și cursul valutei unice), aceasta este mai mult o coincidență decât o legitate.
Cred că adevărata cauză a inversării tendinței pe piață este politica monetară, promovată de Banca Națională a Moldovei. Din cauza creșterii ritmurilor inflației în acest an, a fost întreprins un șir de măsuri destinate sterilizării masei monetare. Dintre ele, principala a fost creșterea normei rezervelor obligatorii pe care băncile comerciale urmează să le păstreze la Banca Națională.
La finele lunii mai Banca Națională a Moldovei a adoptat decizia privind mărirea normei rezervelor obligatorii, care a fost publicată la data de 30 mai. Imediat pe piața monetară a început să se resimtă un deficit acut de lichidități. Băncile comerciale și-au restrâns dramatic activitatea pe piață și au redus și creditarea agenților economici. De asemenea, datorită creșterii dobânzilor la valorile mobiliare de stat și depozitele bancare, atractivitatea comparativă a acțiunilor a scăzut (acest lucru este în mod deosebit valabil pentru investitorii străini, care pot atrage mijloace de împrumut în valută și să le plaseze în depozite în lei la noi, beneficiind și de pe urma dobânzilor foarte mari, și de pe urma aprecierii leului). Descreșterea valorii indicelui a început de la data de 3 iunie, peste o zi lucrătoare după intrarea în vigoare a noilor reguli. Cred că în această situație, schimbarea tendinței pe piață poate să survină numai după ce se va normaliza situația cu lichiditățile pe piața monetară și băncile vor putea să reia în regim obișnuit activitățile pe piața de capital, iar dobânzile la depozitele în lei vor deveni mai mici.
Oricum, această situație arată ce legătura între segmentele pieței financiare este strânsă, și evenimentele de pe unul dintre aceste segmente afectează piața financiară pe ansamblu. Nu știu cât de eficiente se vor dovedi măsurile întreprinse de Banca Națională pentru a opri creșterea indicelui prețurilor de consum, însă ele au fost foarte eficiente în a opri creșterea indicelui bursier EVM Composite.

(Publicat în revista Standard Financiar, luna septembrie. Articolul a fost finalizat în luna august.)