Ultimele noutati

În ultimul timp în statutul meu au avut loc câteva modificări, la activitățile anterioare mai adăugându-se câteva. Zic să fac și aici anunțurile de rigoare.

Deci:

1. Am fondat compania „Magnetsoft”. E o companie superbă cu o echipă extraordinară care, după cum rezultă din denumire, face softuri. Softuri foarte complexe și interesante. Mai multe detalii pe magnetsoft.md.

2. Am devenit președinte al Asociației Companiilor de Leasing din Moldova. Scopurile Asociației sunt crearea condițiilor prielnice pentru dezvoltarea ramurii serviciilor de leasing la noi, în special prin participarea la elaborarea legislației în domeniu și prin o reprezentare mai vizibilă a intereselor ramurii.

Ambele activități sunt extrem de interesante, ambele mă fascinează și ambele îmi iau foarte mult din timpul meu. Care și așa nu era foarte mult.

Ca in Roma

Cred că mulți mai țin minte, de la orele de istorie, despre cunoscuții frați din Roma antică - Tiberius și Gaius Gracchus.

Ambii au fost tribuni la diferența de 10 ani, în funcțiile lor intrând reprezentarea și apărarea intereselor poporului Romei în fața Senatului acesteia. Ei au trăit în ultima perioadă a Republicii, când mecanismele ei, atât de eficiente și de funcționale la început, deja se erodau și nu mai erau în stare să lucreze. Peste 30 de ani după ei s-a născut Iulius Caesar, odată cu care Republica s-a sfârșit.

Tribunii Gracchi luptau pentru o reformă funciară, reforma armatei, reforma sistemului de acordare a cetățeniei și a acelui electoral. Ambii au fost uciși de mulțimi conduse de reprezentanții Senatului Romei.

Gaius Gracchus inițiase și o importantă reformă a justiției. Pe atunci, administrarea provinciilor care intrau în componența Republicii era efectuată de patricieni numiți de câtre Senat din rândul senatorilor. Deseori (nu deseori, ci în toate cazurile cu foarte puține excepții) sume enorme din impozitele încasate în provincii erau delapidate de către pretorii responsabili pentru provinciile respective. La întoarcerea în Roma aceștia erau uneori învinuiți de delapidare și se încerca tragerea lor la răspundere. Procesele legate de delapidarea mijloacelor și corupție erau examinate de către o curte compusă din senatori.

Gaius insista ca membrii curții care examina cazurile de corupție în rândul senatorilor să fie numiți din afara senatului. Fiindcă cu timpul devenise imposibil să mai fie tras cineva la răspundere. Senatorii nu votau pentru tragerea la răspundere a altor senatori, fiindcă și ei la rândul lor puteau să ajungă în aceeași postură.

Acest mecanism deficient, când același grup de persoane comite infracțiuni, și tot ei urmează să aprecieze dacă au fost sau nu comise infracțiunile, a fost una din cauzele decăderii măreții Republici Romane.

Cunoscută situație și cuvinte, nu? Reforma justiției, corupție, grup închis de persoane care se autoapreciază...

10 ani de Estimator-VM

Citisem cândva un studiu, care spunea că doar 2% dintre antreprenorii care inițiază o afacere presupun că afacerea respectivă le va supraviețui lor personal (studiul era american).

După ce am creat Agenția „Estimator-VM”, foarte repede mi-am formulat scopul - să dezvolt o entitate care va putea funcționa și fără mine. Care să înglobeze în ADN-ul său cunoștințele și procedurile necesare pentru a putea activa indiferent de aceea, cine concret se află la conducere. Sau cine concret face estimările și lucrul analitic. Cât de bine ne-a reușit aceasta o va arăta deja timpul.

Agenția a împlinit 10 ani de activitate. Pentru Moldova, eu zic, e mult. Pentru mine - aproape o treime din viață și jumătate de carieră. În acești ani am avut alături oameni deosebiți, oameni interesanți. Și până la urmă, privind retrospectiv, văd nu estimările efectuate și studiile publictate, ci anume aceste fețe dragi, care mi-au fost alături.

Vă mulțumesc tuturor. La mulți ani, EVM!

Suparari politice

De câteva ori politicieni mi-au spus că sunt supărați pe mine. Și dintr-o parte, și din alta, și din a treia. Și persoane supărarea cărora trecea pe alături, și persoane, supărarea cărora pentru mine înseamnă ceva. Diverse motive... insistența mea de a rămâne apolitic, critică în interviuri, articole de pe blog. Nu asta contează.

Contează faptul că politicienii nu au dreptul să se supere. Nici pe mine, nici pe oricine altcineva dintre noi, alegătorii simpli.

Chestia cu puterea reprezentativă este destul de simplă. Noi alegem niște persoane pe termenul de 4 ani în baza platformelor electorale pe care ele ni le prezintă. Politicienii cer de la noi votul nostru, noi de la ei - respectarea promisiunilor electorale. Problema cea mare este că noi ne dăm votul înainte de a primi contra-prestația. Și practica ne-a demonstrat că de obicei ei nu prea se țin de cuvânt.

Păi iată, această situație seamănă foarte mult cu plata în avans pentru servicii. Și da, dacă eu am plătit (am dat votul meu), politicienii îmi sunt datori. 4 ani. Și toți acești patru ani sunt în drept să cer și să cer și să cer de la ei să-și respecte promisiunile și să lucreze pentru mine. Iar dacă ceva nu mi-a plăcut, data viitoare să-mi aleg alt partener de afaceri.

Asta a fost partea formală. Obligațiile ce reies din raportul alegător / ales. Haideți să vorbim și despre partea interpersonală, acea a relațiilor umane.

Ei toți s-au vârât în politică singuri. Parcă era uns cu miere acolo. Și toți, absolut toți care sunt acolo... sau care încearcă să ajungă acolo... toți îmi spun că o fac pentru mine și pentru binele meu. O mulțime de oameni s-au dus să lucreze pentru mine, primind doar un salariu. Ei nu vor nimic pentru ei, sincer... Ok, doamnelor și domnilor, mă voi preface că vă cred și voi zice că da, voi sunteți acolo pentru mine și pentru restul cetățenilor (cred că chiar sunt și câțiva de aceștea, numărați pe degete). Și că lucrați din pur entuziasm și salariu. Și cel mai bine dintre toți știți ce-i trebuie țării și înțelegeți ce trebuie de făcut. Atunci - lucrați. Cu atât mai mult nu aveți ce cere de la mine și de ce vă supăra. Și da, sunt în drept să insist că lucrați pentru mine, și să văd rezultate. Nu-mi plac oamenii care mă mint în ochi sau mă țin de prost.

Supărarea poate apărea atunci când sunt încălcate niște promisiuni. La noi cu promisiuni sunt politicienii... cine pe cine urmează să se supere? Înțeleg dacă noi i-am fi rugat, i-am fi implorat și până la urmă i-am fi convins să vină la putere. Dar nu a fost așa. Ei toți sunt maturi, și toți ne convingeau de capacitățile lor intelectuale suficiente pentru a administra țara. Atunci, ar fi trebuit să-și dea seama foarte bine ce obligațiuni își asună și ce implicații vor fi. Și că alegătorii pot avea tupeul să le ceară socoteală.

Politicienii nu au dreptul să se supere pe mine ca alegător. Fiindcă sunt acolo unde sunt datorită mie (alegător generic), s-au dus acolo ca să lucreze pentru mine și îmi datorează un vot. Pentru care mai au de lucrat câțiva ani.

Vă salut, slugi a poporului. Mergeți la treabă.

Eu iubesc Moldova nu numai pe 27 august

Cainii si Europa

Iată noi toți spunem că ne iubim orașul. Și toți spunem că vrem să fim ca în Europa.

Dar dacă noi ne iubim orașul și vrem să fim ca în Europa, noi suntem gata să strângem după cânii noștri, cu care ne primblăm, rahatul? Să-l luăm în punguță și să-l purtăm cu noi până la cel mai apropiat tomberon?

De ce întreb asta? Fiindcă așa se face în țările cu care noi vrem să semănăm. Și așa se rezolvă una dintre probleme foarte deranjante a orașelor mari.

Din câte îmi dau seama, pentru foarte mulți aceasta va fi limita la care se termină „fiecare din noi poate face ceva ca să trăim cu toții mai bine” și începe „la primărie sunt oameni speciali care primesc bani pentru ca să facă aceasta, eu nu degeaba plătesc impozitele”.

Apropo, ca să facem acest lucru, nu ne trebuie nici un fel de lege. Doar chiar să ne iubim orașul și să luăm cu noi o pungă când ieșim să primblăm câinele.

50 de ani

Azi sunt 50 de ani de când oamenii (un om) a zburat în cosmos. De rând cu prima călătorie pe apă, e un eveniment care a deschis noi orizonturi și a făcut lumea mai mare. Ținând cont de faptul că nu cunoaștem data exactă când primul om a urcat pe o buturugă și a plutit pe ea peste un lac sau un râu, sărbătorim doar ziua de azi.

Sigur, acum încă zborurile în cosmos au un impact relativ mic pentru viața noastră cotidiană (deși... televiziunea din toate colțurile pământului sau, și mai esențial, sistemul global de poziționare aka GPS, sau prognozele meteo, sau simplu, când stai noaptea vara culcat pe iarbă și te uiți la stele și în jumătate de oră poți număra 10 sateliți trecând pe deasupra ta). Însă sunt sigur că în 2-3 secole ele s-ar putea să devină șansa noastră pentru supraviețuire (sigur, dacă vom avea minte să ajungem până atunci).

Cum n-ar fi, e o zi importantă. Să o ținem minte.

Поехали!

Dupa un an

Îmi pare foarte rău, sunt extrem de ocupat cu două activități foarte intensive în timp și nu prea am timp să scriu pe blog (deși sunt multe idei de articole).

De aceea, pentru a înviora macar puțin pagina, vă propun să recitiți un articol pe care l-am scris exact un an în urmă. Pe parcursul timpului am primit foarte multe mesaje, comentarii și referințe la el. Majoritatea - de bine.

Dar, mai important, articolul îmi place mie. Îmi pare unul dintre cele mai reușite scrise aici. Iar dacă îmi pare așa și după un an după ce l-am scris, atunci e bine. Așa că, cine l-a scăpat din prima, citiți-l. Cine nu l-a scăpat, vedeți voi. :)

Soldații babilonului

Absenta pe blog

Absența mea pe blog cred că va mai continua puțin - avem un control în derulare în Agenție, și nu-mi prea lasă timp pentru lucru, nu mai zic de blog. Îmi cer scuze de la cititorii fideli ai blogului... promit să mă revanșez peste vreo două săptămâni.

Aparente si realitati

Mai mult de un an în urmă am avut ocazia să intru în politică. Am refuzat atunci, și fiecare zi nouă mă face să mă bucur de decizia luată. Dacă aș fi politician acum, aș tăcea... și nu fiindcă nu aș avea ce spune, ci fiindcă atunci când ești până la urechi în rahat, e mai bine să ții gura închisă.

Dar mai multe persoane pe care le respect mult s-au pomenit ostatici ai situației de acum. Și nu numai din politică, ci și din alte domenii. Sigur, fiecare decide pentru el... dar nu pot să nu-l citez pe iubitul meu Vonnegut: We are what we pretend to be, so we must be careful about what we pretend to be.

iPad-ul, Pocketbook-ul si cartile

Eu citesc mult. Foarte mult.

Până acum două săptămâni, citeam la un Pocketbook 301. Acest dispozitiv a dat un suflu nou lecturilor mele - ultimul timp devenisem foarte reticent la procurat cărți noi, fiindcă nu mai aveam unde să le țin. Iar avându-l pe el, am putut să-l încarc deodată cu sute de cărți, pentru citit și pentru recitit. Avantajele sale - este foarte ușor, are dimensiuni relativ mici, acceptă practic orice format imaginar de documente și de cărți electronice. Oricum, principalul său avantaj - ecranul din așa numita hârtie electronică, care după calitățile sale optice este foarte apropiat de hârtia adevărată și de la care, datorită lipsei luminozității, nu obosesc ochii. Dezavantaje - ecranul oricum este relativ mic (greu de citit documentele care nu sunt text, unele pdf-uri, de exemplu), nu poți citi pe întuneric și limitarea posibilităților lui doar la citit.

Acum sunt posesorul unui iPad. Pe lângă faptul că în mare măsură mi-a înlocuit calculatorul (poșta, internetul, rss-urile), am descoperit o nouă plăcere a lecturii. Este foarte comod de citit, de navigat prin carte, de făcut notițe și de marcat locuri interesante în text. Și arată superb - uitați-vă, de exemplu, la programul standard pentru citit de la Apple, iBooks, sau la această aplicație pentru iPad. Datorită ecranului mare, deja pot citi liniștit pdf-uri, ceea ce mă ajută mult cu lecturile de specialitate, unde acesta este tipul de bază a documentelor. Deși teoretic din cauza că ecranul este luminos, ochii ar trebui să obosească, încă nu am simțit acest lucru - poate datorită calității lui ecranului, poate datorită faptului că luminozitatea și culorile pot fi ajustate.

În fine, pentru mine iPad-ul are un singur mare neajuns - e mai dificil de citit de la el în transport. Dacă până acum în 6 luni de citit de la Pocketbook am fost întrebat doar de vreo opt ori ce e asta și de unde se poate lua, acum sunt întrebat practic zilnic. Deja mi-i incomod să-l mai scot.

Acum două zile o bunicuță de vreo 65-70 de ani s-a jucat cu el câteva minute și i l-a arătat și soțului ei. E extraordinar când oamenii la așa o vârstă păstrează capacitatea de a se minuna și a se interesa de ceva nou.

Acum două zile au fost uciși părinții unui coleg de școală și de facultate.

Tatăl lui a lucrat toată viața din greu - vindea la piața centrală componente ale circuitelor electronice (rezistențe, condensatoare, etc.). E un lucru greu și câștigurile nu sunt atât de mari. Oricum, de-a lungul vieții au reușit să adune bani pentru studiile la ambii fii și pentru apartamente lor. Și mama, și tata erau niște oameni extraordinari.

Cineva au intrat la ei în casă și i-au torturat pe ambii cu fierul de călcat, după care i-au ucis. Nu e primul caz de acest gen în ultimele câteva săptămâni.

Bloggheri, bine ați venit cu picioarele pe pământ.

Mihai, condoleanțele mele.

Tinerii, Moldova si viitorul

În ultimul timp am avut câteva proiecte, legate direct sau tangențial de situația tinerilor de la noi. Și am conștientizat o problemă pe cât de simplă, pe atât de gravă. Și anume: unica șansă pentru Moldova de a supraviețui pe termen mediu și lung este să inverseze situația cu plecarea tineretului peste hotare.

De ce? Văd o mulțime de implicații a plecării tinerilor. Iată câteva:

1. Depopularea țării. Peste 30 de ani vom avea o țară cu sate pustii și toată lumea rămasă adunătă în orașe. Asta înseamnă aproape la sigur dispariția țării și a culturii noastre. Nu numaidecât din cauza anexării la vreo unul dintre acei doi vecini mari (România sau Ukraina, deși pe termen lung și Transnistria poate deveni jucător în această zonă), ci în mare măsură din cauza presiunii de imigrare și, respectiv, de schimbare a componenței etnice. Lume din Turcia deja vine să lucreze la construcții în Chișinău, și e doar o primă rândunică.

2. Îmbătrânirea populației. Asta înseamnă reducerea numărului de persoane apte pentru muncă și falimentul sistemului de pensionare, cum e făcut el acum (și oricum, pentru a face un sistem nou, privat, de pensionare, taman vreo 30 de ani trebuiesc).

3. Exodul de inteligență. Majoritatea persoanelor care pot obține ceva în viață, preferă să facă asta peste hotarele Moldovei. Și aici mă refer nu numai la inteligența pură, ci și la spiritul antreprenorial sau elementara voință de a face ceva. Dacă va continua tot așa, peste 30 de ani populația rămasă în Moldova va fi compusă numai din oameni fără spirit de inițiativă și motivare.

4. Exodul de cunoștințe. Majoritatea persoanelor care au studii și cunoștințe valoroase, preferă să le vândă acolo unde ele sunt apreciate și plătite pe măsură. Pentru Moldova aceasta înseamnă lipsa activităților economice intense în inteligență - agrucultura și industria care utilizează tehnologii noi și serviciile cu valoare adăugată mare, și, respectiv, o rămânere în urmă tot mai mare a economiei noastre.

Toate acestea luate împreună crează un tablou foarte trist și lugubru al viitorului nostru - o țară a bătrânilor, fără potențial intelectual, fără tehnologii noi, și în fine, fără populație. Schimburi economice asimetrice (din cauza lipsei tehnologiilor contemporane), principalul articol de export: forța de muncă, și niște companii locale absolut necompetitive pe plan internațional. Și o senzație de absolută lipsă de perspectivă și viitor la toți locuitorii. O țară transformată în crescătorie de forță de muncă ieftină și necalificată.

Este foarte dureroasă și situația maturilor plecați peste hotare, cărora le era și mai greu să se rupă de viața de la noi și să plece în străini (tinerilor de acum le este mai ușor, ei cresc cu gândul că iaca, termin facultatea și plec peste hotare). Însă maturii sunt prezentul nostru (sau mai degrabă trecutul), și tragediile lor sunt tragedii persoanle. Tragedia tinerilor fără țară e tragedia țării. Apropo despre maturi, cel mai bine efectele lipsei lor le-am văzut pe 7 aprilie, când în piață nu a avut cine ieși în afară de copii. Iar dacă continuăm tot așa, peste 10 ani în genere nu vor fi nici ei să iasă...

Am mai scris despre problemele populației anterior, prin prisma factorului de producție muncă. Oricum, deși fenomenul deja de mult timp a luat aceste proporții dezastruoase, doar recent am început să conștientizez până la capăt urmările lui.

Cred că mai avem doi-trei ani pentru încerca să inversăm situația, până când procesul va deveni ireversibil. Văd câteva tipuri de măsuri, toate ținând mai mult de perceperea noastră de căte noi.

- Dezvoltarea și promovarea ideii noastre naționale și a identității noastre naționale. Dacă nu știm singuri cine suntem, dacă nici macar în mințile noastre nu existăm ca entitate, e și normal că nu avem pentru ce lupta. Suntem un copac fără rădăcini... sau o plantă parazit, care nu-și dezvoltă rădăcinile proprii, ci alege, de care copac să se atașeze: de acel din dreapta, de acel din stânga...

- Crearea și educarea patriotismului, în special la tineri și copii. Noi trebuie să iubim Moldova. Noi trebuie să ne mândrim cu aceea că suntem din Moldova. Și când discutăm cu străini, să-i convingem cu spumă la gură că Moldova e cea mai bună țară din lume. Nu ca azi, când stăm cu capul plecat și spunem: da, Moldova e o țară frumoasă, cu oameni buni, dar... Acum un an mă întrebase cineva ce ar putea povesti frumos despre Moldova la străini, am deschis gura să spun ceva și așa și am rămas cu ea deschisă, fiindcă nu prea găseam ce să spun.

- Schimbarea concepției oamenilor despre plecarea peste hotare. Astăzi se consideră că ai noroc dacă reușești să pleci peste hotare. Trebuie de făcut așa ca lumea să înțeleagă: sunt norocoși acei care reușesc să-și construiască o viață frumoasă la ei acasă, iar ratații pleacă să-și caute norocul în străini.

Toate aceste măsuri sunt de natură socială, și nu economică. Acum o săptămână auzisem la televizor cum spunea o familie plecată peste hotare (destul de tânără, de altfel): nu venim acasă că statul nu ne crează locuri de muncă... Și eu care credeam că timpul oamenilor care spun „statul trebu” a trecut odată cu puterea sovietică. Vino acasă și angajează-te la o uzină, sunt multe acum cărora nu le ajung lucrători. Fă firma ta, dacă nu găsești de muncă. Ia și învață o meserie utilă. Fă ceva... da nu sta ca ciobanul moldovean, care-și cântă de jale că vor să-l omoare... Putem trăi bine numai dacă avem o economie sănătoasă, da o economie sănătoasă nu se face la comandă de sus, o face fiecare om care lucrează și fiecare firmă care produce și plătește salarii. Economia sănătoasă o putem face doar noi toți împreună.

Însă măsurile care le-am propus țin anume de aspectele ideologice, de opinia publică. Și asta o pot face foarte bine Statul și ONG-urile.

Avem un Minister, care încă nu s-a apreciat ce misiune are. Poftim, misiune: să dea un viitor acestei țări. Țineți tinerii acasă. Întroduceți în școli materia de dragoste de țară. Că de nu, ministerul va rămâne fără obiect de aplicare a eforturilor, nu vor mai fi tineri.

Avem o mulțime de ONG-uri, inclusiv pe probleme de tineret, care caută ce programe noi să mai inițieze. Portim, programele: „Rămâi acasă” și „Moldova te așteaptă înapoi”. CNTM, unde ești?

„Nu totdeauna noi putem face viitorul pentru tinerii noștri, în schimb noi putem face tinerii noștri pentru viitor.”

Franklin Delano Roosevelt

La multi ani

După ce anul trecut am primit de ziua mea surpriza sub forma felicitării de la Lorena în direct la „În profunzime” (eu și mama-soacră a lui Filat), mă gândeam cum aș putea să o felicit pe măsură. Nu fiindcă m-aș simți obligat, ci fiindcă ar fi o plăcere pentru mine.

Așa cum ea m-a felicitat în emisiunea ei, inițial mă gândeam și eu să o felicit în buletinul informativ editat de Agenție (e un fel de ironie subtilă aici, deși răspunsul e absolut echivalent: buletinul nostru e foarte tehnic, specializat pe piața bursieră, conține numai cifre și tabele, și este citit doar de o mână de oameni). Oricum, ținând cont de faptul că emisiunea mea e aici, pe blog, o voi felicita aici pe Lorena. „Hic Rhodus, hiс salta.”

Lorena, la mulți ani. Să fii și în continuare așa cum te știe toată țara.

28 ani

Nina Ciobanu, locuitoare a satului Cocieri, despre fiul său, căzut în război:

Eu zic: „Sașa, nu te duce, Sașa.”

Da el: „Mă duc, Mamă, că dacă nu mă voi duce eu, da cine să se ducă?”

Prognoza ratei inflatiei

Când Agenția numai își începuse activitatea (și pe când încă nu era Agenție), închiriam un mic birou la etaju doi în hotelul Meridian. Acest hotel era în fața intrării din piața centrală pe strada Tighina, și era numai denumirea de hotel din el. Datorită amplasării, era folosit ca depozit pentru vânzătorii din piață și pentru oficii (ca al nostru).

Numai de arendași nu erau acolo... firme de turism, notari, birouri de traduceri, companii de transport... două oficii erau închiriate de niște ghicitoare. Din alea serioase, în generația a treia, care după poză îți spunea totul.

La efectuarea estimărilor, pe lângă prognozele pe care le facem în baza informațiilor interne ale companiei sau a ramurii respective, trebuie să prognozăm și unele chestii ce țin de economia pe ansamblu. De exemplu, unul dintre indicatorii foarte importanți în evaluare depinde direct de rata inflației prognozată pentru anii următori (rata medie a creșterii pe termen lung al veniturilor companiei). Normal că pentru a face o prognoză cât de cât argumentată (nici nu zic corectă, dar macar argumentată) trebuie să lucrezi cu o mulțime de data statistice și informații din cele mai diverse domenii.

Și numaidecât, când făceam vreo estimare și lucram cu Vasica (evaluatorul nostru) la acest indicator, cineva nu rezista și spunea această glumă: Vasea, hai ia zece lei, mergi la baba de la etajul doi și întreab-o cât o să fie rata inflației anul viitor...

Adevărat spus: How come you never see a headline like 'Psychic Wins Lottery'?

Estimator-VM - 8 ani

Iaca era fix ca azi, numai că opt ani în urmă...

Un trandafir

La mine în grădină acum câteva zile a înflorit un trandafir. În decembrie.

Poza a fost făcută la 8 decembrie 2009.

Milorad Pavic

Astăzi a murit Milorad Pavić, autorul „Dicționarului hazar”, operă monumentală nu numai pentru literatura sârbă. Cred că cea mai bună comemorare a lui va fi recitirea cărților sale.

Ziua de nastere

Ieri am primit multe felicitări diferite de la mulți oameni apropiați, toate plăcute. Nu le enumăr, nu aceasta era intenția. Oricum, seara am mai primit o felicitare... foarte neașteptată, de altfel. Merci, Lorena.