De ceva timp tot umblu pe site-uri și rețele, și tot întreb lumea, ce vor face ei, dacă scenariul care acum se desfășoară în Ukraina va fi dus până la finalul său logic, și Odessa va deveni Rusia (sau Novorossia, ce-i cam același lucru) și, desigur, Transnistria îi va urma, și când în Comrat și în Bălți pe clădirile administrative vor apărea drapele rusești.
Variante nu sunt chiar atât de multe. Se poate de tăcut și de trăit mai departe (varianta obișnuită pentru noi), se poate de făcut proteste pașnice contra la cea ce se petrece, se poate lua arma și participa la acțiunile de forță contra insurgenților. Sau se poate pleca din țară.
Și de mai multe ori, de la persoane diferite, primeam același răspuns. "Cu ce ocazie eu o să lupt pentru AIE? Lasă singuri să se descurce."
Și aceasta e foarte trist. Adica, înțeleg foarte bine de ce lumea are așa opinie, și eu sunt foarte și foarte deranjat de situații gen Pădurea Domnească sau Banca de Economii și Aeroportul Chișinău, când se petrec lucruri care sunt de neimaginat într-un stat normal, și, mai rău, după aceste nu se întreprinde nimic și nu se schimbă nimic. De parcă chiar țara ar fi a lor.
Dar.
Moldova nu e AIE. Moldova suntem noi. Fiecare dintre noi. Și cred că această separare de la noi din capuri între noi și țară și este cauza la nepăsarea noastră față de multe chestii. Fiindcă, dacă Moldova nu sunt eu, ci AIE, atunci e normal să fac mizerie prin locurile publice, să fur de la Stat și să-mi pese doar de ograda mea.
Și e mare păcat că timp de 20 de ani nimeni din conducerea noastră nu s-a gândit la aceea că ar trebui să ne arate că noi suntem Moldova. De pildă, prin propriul exemplu...
Poate, patriotismul asta și este, când știi că tu ești țara ta?
