Vise si scenarii

Azi noaptea m-am trezit la ora trei cu o durere acută de stomac și nu am mai putut dormi. Mi-am dat seama că și în somn depănam diferite variante de evoluție a evenimentelor care pot să fie azi, una mai strașnică ca alta. Și nu ca vise, da ca scenarii destul de lucide.

Mă tem foarte mult de provocații. Sau de implicarea unei alte tabere de civili. Sau de represii din partea poliției. Sau de prostia noastră.

Cu toate aceste evenimente, o să capăt ulcer la stomac.

Asfaltul si revolutiile

Citisem undeva un aforism care suna cam așa: gata, odată cu apariția trotuarelor de asfalt, se vor termina revoluțiile din Paris.

Asta era spus în prima jumătate a secolului XX, cu un fel de nostalgie. Ideea este clară: materialul principal de construcție a baricadelor, dar mai ales, arma principală a protestatarilor din timpul tuturor revoltelor pariziene au fost pietrele din pavajul caldarâmului. Deși... revolta studențească din 58, care a dus la apariția celei de-a cincea republici, a demonstrat că și pe asfalt se poate face ceva.

Păi iată, eu mă întreb: da oare de unde s-au luat pietrele celea care au fost utilizate ieri. Că din treptele președinției mult n-ai să scoți. Eu personal am văzut pungi pline cu pietre. Dacă erau în pungă, înseamnă că au fost aduse de undeva.

O să-mi mai povestească cineva despre spontaneitatea evenimentelor de ieri?

PMAN

Cred că aceea ce s-a petrecut ieri a fost cea mai mare lovitură pe care putea să o primească democrația în această situație. Nu mai cred că tot ce s-a petrecut a fost întâmplător. În schimb acum, având argumentul unei tentative de lovitură de stat, conducerea țării poate face orice, inclusiv, cred, să introducă situația excepțională.

De altfel, dacă la mitingul din piață ar fi ieșit mai mulți maturi, totul a fost altfel, spiritele ar fi fost mai calme. Însă așa, am primit o gloată de copii, care au privit multe filme romantice și doreau să se manifeste și ei cumva... O gloată de copii care nu prea știu ce înseamnă simbol național și nu-și dau seama că codul penal nu se suspendă nici pentru un moment. Iar lumea „serioasă” între timp își căuta de treaba lor, că nu au timp pentru mitinguri. Și nici nu le pasă ce le fac copiii.

Democrația nu e atunci când conduce cine vreai tu. Democrația e atunci când conduce acel ales de majoritate. Da, dacă vor fi acumulate dovezi (oameni buni, dovezi, nu referințe la niște cifre trimise de cineva pe internet) că rezultatele au fost fraudate și că listele de votare nu reflectă realitatea, și dacă Curtea Constituțională va ignora aceste dovezi, atunci da. Atunci eu voi considera că Statul nu-mi mai apără interesele și nu se mai conduce de legi, ceea ce ar constitui o trădare din partea persoanelor de la conducerea lui. Atunci eu primul voi lua o piatră.

Dar nici într-un caz mai devreme. Și nici într-un caz, nu până a fi epuizate toate posibilitățile de a găsi o soluție prin negocieri și demonstrații.

Eu sunt vinovat de rezultatele alegerilor

Cel mai tare mă deranjează în comentariile de după alegeri afirmațiile de genul: „băi, când se va trezi o dată Moldova”, sau „mi-i rușine de moldoveni”, sau „pensionarii ne-au decis viitorul”, sau „oameni buni, ce faceți?”

Nimeni nu spune: „băi, trebuia să fac mai multe pentru alegerile acestea”, sau „ce-s looser, n-am reușit să conving pe nimeni să voteze corect”, sau „trebuia să-mi ridic fundul din fața calculatorului și să merg în sate”.

Aici în Chișinău noi stăm și vorbim între noi că uite, cât este de rău în țară, și că trebuie să schimbăm ceva. Și când vorbim așa între noi pe internet și citim asta în ziare, așa ne pare tot de simplu și clar... și așa ne pare tot de determinat.

Dar a mers cineva în sat, să vorbească cu lumea? Sigur, în afară de staff-urile partidelor, care o făceau că trebuia să o facă? A fost cineva să vorbească cu bătrâneii din satele părăsite? A fost cineva să vorbească cu tinerii de la țară, care nu au în viitor nici o fărâmă de speranță, ci numai sapa, băutul și furatul? Cum noi ne imaginăm că ei vor afla cum e bine să voteze, când pe lista electorală e o mulțime de denumiri deștepte care toate seamănă între ele și doar una cunoscută: acea cu secerea și ciocanul? De pe internet? Din ziare? Da voi știți că în timpul dezbaterilor electorale de la Moldova 1 în multe sate se stingea lumina?

Cât despre moldovenii de peste hotare... ei deja au votat. Au votat cu picioarele. Acei care nu se vor întoarce acasă se uită uneori la evenimente, și spun: ț-ț-ț... ce-i de rău în țară (și se gândesc: ce bine că am plecat la timp). Iar acei care se vor mai întoarce, sunt în Rusia, în condiții de sclavie legalizată sau nelegală, și lor chiar nu le arde de vot.

E frumos să faci flash-mob pe blogul tău sau miting în centru Chișinăului. Dar asta nu va da nici un rezultat. Mitingul trebuie făcut la sat. În fiecare sat.

Eu sunt vinovat de rezultatele acestor alegeri, fiindcă am reușit să conving numai 6 oameni din sate, care nu aveau de gând să o facă, să se ducă să voteze. S-a dovedit că e mult prea puțin.

Casa mea pe hartă

Niciodată casei mele din Durlești nu i-a mers cu hărțile. Pe hârțile Chișinăului făcute de Ingeocad, unde încape aproape în întregime Durleștiul, casa mea totdeauna este la doi centimetri în afara marginii imaginii (nu vorbesc de hărțile militare sau topografice, acele obișnuite, civile). Niciodată nu am putut să mă laud - da iată aici locuiesc eu.

Câțiva ani în urmă, Google Earth arăta tot Chișinăul ca o pată mare de culoare verde, cu rezoluție foarte mică. Acum vre-o doi ani, au înnoit pozele de pe satelit, ceea ce a îmbunătățit cu mult calitatea imaginii (pe lângă rezoluția mai mare, au avantajul de a fi făcute primăvara sau toamna, ceea ce permite să se distingă totul bine).

Și ce credeți? La 50 metri de casa mea, imaginile noi se termină și rămân tot acele vechi, cu o pată verde nedeterminată.

Să le scriu la Google că Durleștiul începând cu 1987 face parte din municipiul Chișinău... Va ajuta oare?

Alegerile din 5 aprilie

Azi încă se mai poate scrie pe teme electorale, așa că scriu.

Niciodată nu am mai ajuns la alegeri cu așa gust amar ca în acest an. Nu din cauza că alegerile din 2009 sunt mai murdare decât în alți ani. Pur și simplu, niciodată încă principiul de care mă conduc: „alege cel mai mic rău” nu a fost întruchipat atât de real. Nici unul dintre partide nu mă aranjează, și asta nu se referă la chestii minore, ci la obiecții serioase, pe care le pot aduce fiecărui dintre ele.

Însă trebuie de făcut ceva, iar putem face ceva numai cu ce acem pe listele de votare. Așa că, trebuie de votat. Chiar azi mi s-a povestit despre tinerii de la țară, care nu merg la vot fiindcă „ce, o să-mi umple poala cu ceva dacă-i votez?”

Eu personal am obosit de moarte de tot aceea, ce se petrece la noi acum. Nu mai vreau patru ani.

P.S. Haideți să ne abținem de la comentarii la acest articol după miezul nopții... până luni. :)

Conficker si 1 aprilie

Ce ați auzit voi despre Conficker (aka Downadup sau Kido)? După ce zilele astea aici pe blog s-a încins o mică discuție despre securitatea Mac-urilor comparativ cu PC-urile, am răscolit destul de multă informație pe net despre viruși, botneți, viermi de calculator și alte porcării contemporane.

Așa am aflat că mâine, pe 1 aprilie, se schimbă algoritmul de lucru al unui dintre cei mai periculoși viermi contemporani, și anume la Conficker.

Cu cât mai mult citeam despre el, cu atât mai mult mă îngrijoram. Oare ce ar fi dacă toate aceste talente care au lucrat la elaborarea lui s-ar apuca să facă ceva util? Un algoritm criptografic super-sofisticat, un mecanism de comunicare p2p între calculatoarele infectate, generarea zilnică a unor noi nume de domeniu de pe care vor fi administrate calculatoarele infectate, și complexitatea extremă de curățare a calculatorului de virus (el rulează procesele sale cu drepturi de administrator) îl transformă într-o enormă bătaie de cap acelor care vor să lupte cu el.

S-a ajuns la aceea că acei ce luptă contra lui (inclusiv cu suportul financiar al Microsoftulu) se întrec cu autorii virusului încercând să înregistreze pe numele lor domeniile care urmează în ziua următoare să fie accesate de virus. Etapa următoare la care ne putem aștepta - virușii deja vor încerca să lupte cu programele antivirus instalate în calculatoare.

Mă apucasem să descriu în detalii cum el funcționează și ce el face (în măsura în care eu am înțeles aceasta), dar am șters. Cred că mult mai bine ca mine vor povesti specialiști.

Deci:

Descrierea generală a virusului

Istoria evoluției virusului

Întrebări și răspunsuri despre 1 aprilie

Așa că, instalați patch-urile de pe site-ul Windows-ului, înnoiți bazele de date ale antivirușilor, și încrucișați degetele. Adica, sunt sigur că mâine nu se va întâmpla nimic strașnic, însă modificarea algoritmului de lucru al virusului îi va da o libertate și mai mare de operare, și se va putea propaga și mai repede. Iar o dată și odată autorii lui vor dori să beneficieze de toate calculatoarele celea care sunt sub controlul lor. Și deja au demonstrat că sunt foarte inteligenți... iar în aceste circumstanțe asta este, cât n-ar fi de ciudat să o spun, mai rău...

Sigur, tot ce-am scris se referă la proprietarii pe PC-uri.

Campionatul Moldovei la CUC

Ieri echipa din care fac parte (Carte Blanche) a ocupat locul trei la campionatul Moldovei de „Ce? Unde? Când?”.

Spre deosebire de jocurile organizate de Clubul Moldovenesc de Jocuri Intelectuale, acest campionat are loc sub egida clubului internațional „Что? Где? Когда?”. Respectiv, campionii acestei competiții participă ulterior la Campionatul mondial de „Ce? Unde? Când?”.

Competiția are loc în două etape, una în limba română, și una în limba rusă. Apropo, vreau să mulțumesc organizatorilor pentru organizarea etapei în română, nu sunt obligați să o facă.

Chiar sunt mulțămit de rezultat, deși anul trecut am fost pe locul doi. Competiția a fost dificilă, și campionii, echipa Or, au jucat extraordinar de bine (EVM rules). Echipa de pe locul II, TMT, s-au revanșat pentru anul trecut, fapt cu care îi felicit.

Și vreau să mulțumesc colegilor de echipă. Irina, Lucia, Sergiu, Cornel și, desgur, Marcel, am făcut o treabă foarte bună. Să vedem ce facem la anu. ;)

La judecata cu Statul

Pe la mijlocul lui decembrie 2008 am avut un moment mai complicat în relațiile cu Statul, și atunci m-am gândit mai mult la „protecția Legii”, de care avem parte toți.

Noi eram consultanți în cadrul unui M&A pentru două companii de asigurare. Ele se reorganizau prin absorbție (o companie era absorbită de alta). Aveau o structură foarte complicată a capitalului și dețineri încrucișate de acțiuni (asta pe lângă multe alte probleme tehnice care urmau a fi soluționate în legătură cu reorganizarea ceea).

Păi iată. Noi am făcut toate procedurile așa cum ele trebuie să fie, conform legislației și bunului simț, inclusiv și în aceea ce ține de chestiile care nu sunt reglementate strict în legislație. Și iată când ajungem în Comisia Națională a pieței financiare cu actele, se dovedește că acolo există o altă părere decât a noastră. Bazată nu pe careva prevederi a legislației, ci doar pe înțelegerea situației la mintea acelor de acolo și pe niște interpretări personale.

Am avut două discuții foarte dure cu angajații Comisiei (angajatul Comisiei, că până la urmă totul depindea de părerea unei singure persoane), și când am văzut că nu pot găsi argumente pentru a convinge, am simțit că mi se lasă mâinile de disperare.

Noi niciodată nu ne-am temut să ne judecăm cu organele de Stat (cu Comisia chiar a fost un hobby o perioadă). Și sincer cred că a face asta e bine nu numai pentru noi, ci și pentru Stat (erorile colective de interpretare care se acumulează acolo cu timpul pot fi corectate numai așa). Dar asta, desigur, dacă sistemul nostru judiciar ar lucra perfect.

Imaginați-vă situația. Merg eu în judecată din cauza că Comisia nu mi-a aprobat o reorganizare, și îi spun judecătorului: „În cazul când compania A dețin acțiuni în compania B și compania B se reorganizează prin absorbție la compania A, atunci acțiunile companiei B, care aparțineau companiei A, nu trebuiesc convertite în acțiuni de emisiune nouă a companiei A, fiindcă ar fi acțiuni de tezaur, ci trebuie pur și simplu anulate, în schimbul valorii lor urmând a fi preluate active de la compania B.” Iar reprezentantul Comisiei spune: „Onorată instanță, nu este corect. În acest caz compania A urmează să efectueze o emisiune suplimentară de acțiuni ale sale reieșind din proporția de convertire a acțiunilor companiei B în acțiunile companiei A și să distribuie acțiunile respective între acționarii companiei A, proporțional cotei deținute de fiecare dintre ei, iar activele primite în contul acțiunilor respective a companiei B urmează să participe la formarea capitalului propriu al companiei A.”

Acum imaginați-vă expresia feței judecătorului, care ascultă tot asta. Sigur, la întrebarea „unde scrie asta”, răspunsul este: „nu scrie nicăieri, dar așa este corect” (răspunsul din ambele părți). Finalul este ușor de prevăzut: dacă nu înțelege despre ce e vorba, judecătorul fără a se gândi mult dă câștig de cauză Statului, și pe urmă doarme cu conștiința împăcată.

Bine, în acest caz particular, am găsit până la urmă prin standardele de contabilitate o regulă care într-un caz oleacă-oleacă asemenător cu al nostru, prescria să se facă cum am făcut noi. Prin analogie, am demonstrat că și în cazul nostru este normal să fie așa. Dar în general, într-un domeniu mai specializat, în care nimeni nu mai înțelege nimic, ești complet la cheremul organului de reglementare în domeniu.

Mă înnăduș de ciudă... :)

Avertizare

Pentru acei ce intenționează să treacă de pe PC la Mac, am o avertizare.

Fiți atenți ce faceți. E o cale într-o singură direcție. E un drum anizotropic, fără posibilitate de întoarcere. Vă asigur că peste 3 luni vă veți simi deja incomfortabil în fața unui PC, iar încă peste o jumătate de an n-o să înțelegeți, cum ați putut mai înainte să lucrați la el.

Cel puțin pentru mine așa este. Și nu mi-a părut rău nici o zi de această decizie a mea, de a-mi cumpăra un Mac.

Binele si raul in contabilitate

În anul 4, la Investiții internaționale, profesorul meu Costea Munteanu (un tip extraordinar), tocmai ne desena pe tablă un bilanț contabil schematic. Nu mai țin minte ce anume ne arăta, dar îi trebuia să ne arăte asta prin distribuirea în bilanț.

Scriind pe tablă, el tot vorbea, comentând ceea ce face. Citez:

„... datorii pe termen lung, datorii pe termen scurt, și total pasiv, care, desigur, este egal cu total activ. Apropo, în această permanentă egalitate a activelor cu pasivele putem vedea oglindirea echilibrului și dihotomiei eterne între bine și rău în univers.” Și continuă mai departe cu exemplul său.

Nici nu cred că mulți dintre colegii mei au observat această remarcă, dar pe mine m-a pus serios pe gânduri. Știți, bilanțul contabil apare cu totul altfel dacă să-l privești așa, pentru mine, de exemplu, el a prins viață și a devenit un obiect interesant de studiu și reflexie...

Cel mai placut moment

Azi am avut o zi foarte încărcată (mai ales pentru o sâmbătă).

Trezit pe la 5, să mă mai pregătesc pentru ce urmează.

De la 8 până la 11 am avut ore la ASEM, povestit despre tehnologia operațiunilor bursiere.

De la 11-30 până la 17-30 am citit pentru ACCA un curs de management financiar. De acolo pe brânci m-am dus acasă.

Acasă s-a dovedit că de la vecini peste gard mi-au sărit în grădină două găini, și vre-o 10 minute le-am fugărit cu fata vecinilor, până le-am prins.

Acum ghiciți, care parte a zilei a fost cea mai plăcută? ;)

După ce am fugărit găinile celea, mi-a trecut și toată oboseala, și dispoziția mi s-a ridicat, și în general, păcat că erau numai două...

Cât de puțin ne trebuie, totuși, pentru a simți că trăim.

Solutie pentru zbor

E așa de plăcut să treci de la încălțămintea de iarnă la cea de primăvară... Mie-mi pare că zbor în pantofi. Ce-i drept, durează două-trei zile, dar oricum...

In Profunzime

Azi am răspuns „nu” la invitația de a participa la emisiunea „În Profunzime”.

Totdeauna am avut un respect deosebit pentru această emisiune, și pentru prezentatoarea Lorena Bogza. În cadrul ei, s-a reușit să se impună un standard foarte înalt pentru talk-show-urile de la noi, și sigur a devenit o referință în materie, la care cred că se aliniază toți care fac așa emisiuni în Moldova. Teme fierbinți, invitați care au ce spune în ziua ceea, prezentatoarea carismatică.

Și, desigur, ce promovare îți mai trebuie, în afară de a fi invitat ca expert la emisiunea „În Profunzime” de luni seara?

Imaginați-vă cât de confuz m-am simțit, când la invitația de a participa la emisiune, am răspuns „nu”.

Tema emisiunii este piața valutară și cursul leului. Mai precis, se va prăbuși sau nu se va prăbuși leul. Cum am mai spus, răspunsul meu la această întrebare este: da. Poate nu va fi prăbușire, ci depreciere controlată, poate nu mâine, ci poimâne (toți au înțeles, nu? poate nu până la alegeri, ci după), dar leul va ceda pozițiile.

Însă cred că a spune acum acest lucru la televizor poate crea un val de panică și în final, poate duce la o prăbușire și mai rapidă a leului, decât asta s-ar întâmpla în condiții normale. Fiindcă spre deosebire de o analiză economică obișnuită, când scopul este de a stabili situația reală, aici mai apare un factor. Analiza pe piața valutară azi poate influența această piață. Mesajul poate altera conținutul său.

Țineți minte în fizica cuantică principiul nedeterminării? Observatorul influențează mersul experimentului prin măsurările sale. Văd o mare similaritudine. Majoritatea covârșitoare a știrilor și analizelor ca efect au un impact foarte redus - de regulă, se referă la niște situații deja depășite, și de regulă, nu vizează așa de direct și așa de amplu oamenii. Pe când piața monetară este exact domeniul care, pe de o parte, se referă la fiecare dintre noi, iar pe de altă parte, asigură o libertate mare de acțiune oricărei persoane. Și dacă mâine majoritatea cetățenilor noștri se vor apuca să transfere economiile în valută, nu va ajuta nici o rezervă valutară și nici o intervenție a Băncii Naționale pe piață.

Poate eu exagerez impactul posibil al acestor comentarii, însă cunosc foarte bine piețele de capital. Acolo un simplu zvon sau bârfă sunt suficiente să genereze pierderi și câștiguri de milioane, și să creeze niște valuri (nu, nu în tazik) care afectează zeci de mii de oameni din diverse țări. Și asta sunt bursele, pe care chiar și în SUA este implicată o parte foarte mică a populației. Dar ce să mai vorbim despre piața monetară, care vizează pe fiecare? Nu degeaba despre președintele Rezervei Federale a SUA se glumește că orice strănut al lui costă miliarde - toate afirmațiile publice făcute de el sunt analizare și răs-analizate, și toate influentează cursurile pe piețele valutare.

Una dintre cărțile mele cele mai preferate dintotdeauna este „Leagănul pisicii” de Kurt Vonnegut. Acolo el povestește despre savanții care au creat o armă care putea să distrugă lumea, și despre aceea cum până la urmă ea a fost folosită. Ideea cărții este despre responsabilitatea pentru faptele noastre, atunci când ele vizează pe alții, și despre frecventa afirmație a savanților: eu fac doar știință, și nu mă interesează cum vor fi folosite și la ce vor duce rezultatele studiilor mele. Știți, totdeauna mi-a fost interesant ce aș face eu în locul eroilor din cărțile preferate. Azi am aflat că cel puțin în această privință, am făcut cum consideram că e corect.

Mi-i tare ciudă de aceea cum s-a primit. Nu de aceea ce am făcut, ci anume de circumstanțe - că am fost invitat tocmai acum, și tocmai pentru o discuție la această temă...

Oricum, poate mai ajung eu cândva în studioul Lorenei Bogza.