Ieri seara scrieam la noua povestire și am observat la mine un automatism care mi se trage de pe chaturi.
De fiecare dată când în dialog unul dintre conlocutori glumea, îmi venea să termin rândul cu un smilik clasic. Era ceva la nivel de reflex, și îmi venea destul de greu să lupt cu el.
Așa mi-am dat seama că deja de câțiva ani buni m-am obișnuit să însoțesc glumele cu emoticonul clasic, clarificarea - asta-i glumă, nu te supăra. Până la urmă, în cazul meu e oarecum îndreptățit, eu ironizez mult și uneori nu prea este clar dacă sunt serios sau nu. Dar oare cum e la alții?
Totuși, emoticoanele ne sărăcesc mult din limbaj și imaginație și capacitate de a ne face înțeleși prin cuvinte. Pentru scriitori până acum 20 de ani cuvintele erau suficiente pentru orice...
Gata, mă limitez în utilizarea emoticoanelor - doar ca răspuns la mesaje, și doar pentru a arăta ce simt.
da poate creezi un nou curent literar? :)
RăspundețiȘtergereSnobul din mine nu-mi permite să încep eu așa curent... Dar sunt sigur, în curând le vom găsi și în cărți.
RăspundețiȘtergereNu stiu cum e la altii ;)dar eu tot le folosesc exagerat. Cred e ca din cauza ca in comunicarea on-line nu se vede fata, gesturile, si de ton de atatea ori depind multe. Asa ca, probabil cei care folosesc multe emoticoane sunt foarte expresivi in comunicarea directa..??
RăspundețiȘtergere... nu cred ca ar trebui sa te reduci numai la utilizarea emoticoanelor ca raspuns la mesaje :) ... nici o placere din asta ... o faci doar cind vrei sa scapi de interlocutor ... s-atit... vorbeste ... vorbeste ... si iar vorbeste ... that's the real pleasure ... si asta daca e un interlocutor interesant ...
RăspundețiȘtergeresalut! eu cred ca emoticoanele dau un ton (emotional) limbajului scris! asa ca nu e rau, dimpotriva ne ajuta sa exprimam m multe!
RăspundețiȘtergereNu am nimic contra emoticoanelor. Simplifică foarte mult comunicarea vie pe net, când nu poți vedea fața interlocutorului, sau vreai să arăți ce simți tu.
RăspundețiȘtergereÎnsă pentru cineva care lucrează mult cu textele (ziarist, redactor, scriitor) cred că e un obicei rău.
Chiar mi-ar părea jalnic dacă într-o carte autorul, pentru a arăta că glumește, să folosească :).
... :)
RăspundețiȘtergereDiferenta dintre literatura si chat este ca prima incearca sa transmita o informatie care urmeaza a fi interpretata diferit de mintea fiecarui cititor, iar a doua este simpla comunicare virtuala cotidiana si se reduce de obicei la lucruri banale. De aici rezulta necesitatea de a folosi emoticoanele in al doilea caz, pt a nu lasa loc interpretarilor :) pe cand in primul caz, suntem de-a dreptul invitati sa interpretam!
RăspundețiȘtergere