Norocos ca actionarii fondurilor

Istoria fondurilor de investiții în Moldova este o istorie tristă și plină de învățăminte, în care se împletesc promisiuni minciunoase, jocuri politice, campanii electorale, opt sute de mii de acționari și mulți, mulți bani.

Nu vreau să intru în istoria apariției și evoluției lor - e o istorie veche, foarte urât mirositoare și de care îmi este silă (spun doar că am plecat de pe postul de consilier al președintelui Comisiei Naționale a valorilor mobiliare anume pe fonul „reformei” fondurilor de investiții, care a permis fondurilor să iasă din joc cu basma curată.

Inițial, prin ‘96, au fost create 42 fonduri de investiție. Apoi numărul lor tot se diminua cu fiecare reorganizare sau modificare a legislației - 35 în 1998, 22 în 2000, 14 în 2002 și nici unul în 2006. Dintre ele, o parte urmau să fie lichidate de Comisia Națională a pieței financiare (anterior - a valorilor mobiliare), la unele fonduri procesul de lichidare fiind inițiat încă în 1996. Altele au intrat în procesul de autolichidare (lichidare la inițiativa fondului, de către persoanele alese de acționari, dar sub controlul Comisiei). În fine, 6 fonduri au hotărât să-și continuie activitatea, însă sub altă formă (nu de fond, ci de societatea pe acțiuni simplă, aceea ce a lipsit acționarii lor de protecția care le era oferită de legea privind fondurile de investiții - limitarea cheltuielilor fondului, achitarea obligatorie a dividendelor, limitarea tipurilor de operații în care se putea implica fondul).

Fondurile care se lichidau sau erau lichidate urmau să-și vândă toate activele, și sumele acumulate uiterior să le distribuie acționarilor. Procesul de lichidare se derula în baza unor regulamente destul de stricte în ceea ce ține de toate aspectele sale, și sub un control strict al Comisiei. Astfel, fondurile lichidate la decizia Comisiei aveau numit un administrator al procesului de lichidare, iar fondurile care au decis să se autolichideze, aveau comisie de lichidare, în care intra și reprezentantul Comisiei.

Eficiența acestui proces este destul de dubioasă. În 2008 în sfârșit s-a terminat lichidarea a 4 fonduri de investiții, și banii lor au fost distribuiți acționarilor (prin intermediul BC Investprivatbank). În 2009 încă 4 fonduri au fost lichidate până la urmă, banii urmând a fi distribuiți prin intermediul la BC Energbank. Încă la 9 fonduri procesul de lichidare forțată este în derulare. Fondurile în proces de autolichidare erau gata-gata să înceapă și ele achitarea cu acționarii. Rezultatele finale a administrării proprietății a cca. un milion de oameni timp de 14 ani arată destul de modest - pentru o acțiune cu nominalul de un leu, acționarii urmează să primească (în funcție de noroc) de la 27 bani la 1,35 lei (la fondurile ce se autolichidează situația e mai bună, suma ajunge până la 1.54 lei).

Țineți minte campania din timpul privatizării - „Bonul tău - viitorul tău”. Păi iată.

Când se părea că nu a mai rămas mult și acționarii își vor primi a lor 27 de bani, iar această pagină rușinoasă în istoria devenirii Moldovei va fi întoarsă și vom uitați toți de ea, vine falimentul băncii Investprivatbank.

La moment situația cu banca e următoarea: Banca de Economii a preluat datoriile față de persoanele fizice și le-a achitat, însă restul datoriilor băncii au rămas în vigoare. Ele urmează a fi achiate din sumele care vor fi recuperate din creditele acordate anterior de IPB. Ordinea achitării pentru datorii este următoarea: 1. persoanele fizice; 2. alte bănci; 3. persoanele juridice. După intervenția Băncii de economii, situația arată așa: au mai rămas câteva persoane fizice care nu au venit încă să-și ridice banii, după ei în ordine stau băncile, inclusiv Banca de economii, cu cca. 600 milioane lei (suma achitată de ea clienților IPB), și doar după asta vin clienții - persoane juridice.

Iar printre persoanele juridice care-și țineau banii în această bancă erau și majoritatea fondurilor de investiții în proces de lichidare forțată și o parte din fondurile în proces de autolichidare. Cum și de ce au ajuns banii acolo, e altă discuție. La moment, sumele deținute de fondurile în proces de lichidare sau autolichidare acolo constituie cca. 180 milioane lei (o sută optzeci milioane, vă imaginați?). Datorită faptului că sumele respective sunt ale persoanelor juridice (fondurile care încă nu au fost lichidate până la sfârșit), în lista de așteptare aceste sume sunt la urmă. Deci, mai întâi banii veniți din recuperarea creditelor care au fost acordate de IPB (dacă se va recupera ceva, desigur) vor merge la achitarea cu Banca de economii și alte bănci, și doar după asta se vor distribui între persoanele juridice, inclusiv aceste fonduri. Aprecierea optimistă - de la cinci la șapte ani. Dacă se va reuși recuperarea macar a 50% din sume.

Acum CNPF și BNM au început să arunce una în alta cu câcăței, ca două maimuțele se comporte neadecvat, învinuindu-se reciproc și încercând să transfere responsabilitatea pe celălalt. Comisia cere Băncii naționale să considere aceste datorii ca fiind datorii față de persoane fizice și să le achite prioritar din contul fondului de garantare a depozitelor și a unei linii de credit, acordate de BNM (deși nu are motive legale să ceară acest lucru). Banca spune că Comisia a administrat rău riscurile și nu a transferat banii din IPB într-o altă bancă, mai sănătoasă (deși singură BNM a căscat gura până situația să devină gravă, apoi tăcea chitic când starea de lucruri a devenit critică și din IPB deja nu mai puteai să scoți nici un ban, și așa și nu a spus nimic până despre această situație nu s-a aflat dintr-o parte - țineți minte istoria cu avizul din facturile pentru serviciile comunale). Oricum, cred că până la urmă la nivel de Legislativ sau Guvern se vor găsi resurse pentru a se achita aceste sume ce revin acționarilor.

Acum chiar contează mai puțin cine anume este vinovat de situația creată. Contează aceea pe cine îl vor considera vinovat peste câteva săptămâni acele 300 000 de acționari ale fondurilor de investiții, când vor ieși în stradă, și în fața cărui organ se vor opri - a Comisiei Naționale a pieței financiare, a Băncii Naționale a Moldovei, a Guvernului sau a Parlamentului.

Cred că putem liniștit să începem să folosim expresia „îi merge ca acționarilor fondurilor de investiții” ca frazeologism.