Ieri m-am ciocnit de studenţi pentru care învăţatul este ceva imposibil de imaginat. Anul 3, absolvenţi. Chiar nu ştiam că poţi să treci prin sistemul nostru de învăţământ superior absolut fără a fi atins de cunoştinţe.
Deci, dacă un profesor cere de la studenţii săi să înveţe, despre care se ştie că nu "ia" şi cu care nu are rost să vorbească prietena mătuşei, care predă şi ea la ASEM, şi dacă examenul este oral şi nu poţi să copii, unica soluţie să dai examenul respectiv e să înveţi. Nu ştiam că aceasa e aşa de problematic pentru majoritatea studenţilor...
E destul de jalnic să vezi nişte băieţi "duri" cărora le tremură mânile când urmează să povestească despre valorile mobiliare de stat. Mulţi studenţi chiar s-au dezvăţat să înveţe, şi din toate variantele de a da un exament, aceasta este cea mai insurmontabilă pentru ei.
Ok, eu predau la economie, studenţii ceia vor vinde la piaţă sau se vor duce peste hotare la căpuşuni. Dar acei de la medicină? Că doar acolo tot aşa se învaţă.
Foarte putini inteleg ca cea mai scurta cale nu este neaparat cea mai buna, prietena matusii pare a fi cea mai scurta cale, iar pentru viitorii spalatori de vase in USA este si cea mai buna cale.
RăspundețiȘtergereNu este obligatoriu sa fie vinovat studentul, cu toate ca in marea majoritate a cazurilor asa si este. Foarte multi absolventi sustin ca cunostintele acumulate pe parcursul anilor de studii nu acopera nici 5% din necesarul cunostintelor practice de care au nevoie dupa angajare. Atunci de ce ar mai invata? de ce nu ar merge pe cea mai scurta cale? }n plus, marea majoritatea a angajatorilor se dovedesc a fi si ei "prietenii matusii"
Asa se invata in scoala, in liceu si este evident ca studentii se obisnuiesc cu aceasta cale. Educatia incepe de mic-copil, si nu la 19-20 de ani cind deja ii zboara minte in alte parti.
RăspundețiȘtergereAsta e...fiecare cu telurile si principiile sale! :)