Uneori este atât de dificil să explici unei persoane ignorante chestii care îți par elementare...
Cândva, în clasa a patra, un amic mi-a spus că știe cum apar norii. Ei se formează din fumul avioanelor reactive (discuția era într-o zi de vară, când eram trântiți pe spate în câmp, cu câte un firicel de iarbă în gură, și priveam în sus, la urmele de inversiune a avioanelor ce ne survolau).
Normal că i-am zis că nu-i așa, și că norii sunt vapori condensați de apă, care se ridică de la pământ. El însă era foarte ferm pe poziții, și mi-a cerut demonstrații. Tot mătăhăitul meu de mâini și lămuririle științifice și pseudoștiințifice se spărgeau de convingerea lui de neurnit că norii sunt urme de avioane.
Chiar și povestirea mea despre Cikalov, care dorea să se învețe să facă figuri de pilotaj chiar deasupra pământului, însă înțelegea că astfel se va ucide chiar la prima încercare, și a ales drept poligon partea superioară a norilor (atunci încă nu erau avioane cu reacție), nu a ajutat. El mi-a spus că pur și simplu am inventat istoria pentru a învinge în discuție cu orice preț.
Până la urmă, ne-am certat și nu am mai vorbit câțiva ani. Din păcate, ultimul meu argument în discuție a făst că e prost și că e prost. Doar pe urmă m-am gândit că ar fi trebuit pur și simplu să-i arăt niște picturi sau gravuri medievale pe care să se vadă norii: aceasta (a aveam acasă), sau aceasta (tot o aveam), sau acestea două (le avea taică-meo undeva). Oricum, nu aceasta contează.
Nu o dată de atunci m-am gândit la aceea, cât este de greu să convingi despre ceva o persoană care nu cunoaște și nici nu vrea să cunoască nimic într-un domeniu. Și cu cât domeniul este mai sofisticat, cu atât mai dificil devine să demonstrezi ceva. Atunci chiar dispare diferența între un diletant, care nu poate explica fiindcă nu știe nimic, și un specialist, care nu poate explica fiindcă nimeni nu va înțelege, iar ca să înțeleagă, va trebui să piardă câteva ore, începând de la Papură-Vodă.
Pe timpurile democrației, adevărul se stabilește prin votul majorității.