Așa s-a primit că într-un interval destul de scurt te timp am privit două filme: "Defendor" și "Kick-Ass". Ambele sunt la aceeași temă, și anume cum oameni obișnuiți (americani obișnuiți) sub influiența benzilor desenate, decid să devină supereroi. Și ce se primește până la urmă din aceasta.
În Defendor personajul principal, interpretat de Woody Harrelson, este o persoană puțin retardată, cu o imagine neadecvată a lumii înconjurătoare. Numele lui adevărat era Arthur Poppington (observați ironia), însă el preferă să fie numit Defendor. Nopțile el se vopsea ca un comandos, îmbrăca un costum negru cu litera D făcută din fâșii de scoci pe piept și devenea un luptător singuratic contra criminalității și un apărător al celor slabi. Armele sale principale - o ghioagă și o praștie. Iar dușmanul său principal este Căpitanul Industriei (bunelul i-a spus odată când era mic că mama lui a murit din cauza Căpitanilor Industriei), pe care l-a identificat în capul rețelei locale de trafic de droguri și femei.
În Kick-Ass eroul principal e un tânăr (Aaron Johnson) care se întreabă de ce nimeni nu încearcă să devină în realitate supererou, dacă oricum sunt atâția fani ai benzilor desenate. Și decide el să devină eroul Kick-Ass, cumpără pe internet un costum de supererou și începe să facă bine. Chiar de la prima sa tentativă este înjunghiat și apoi lovit de un automobil, după care întro stare foarte gravă nimerește în spital. De acolo iese cu o mulțime de tije metalice vârâte în oase și, mai important, cu majoritatea terminațiilor nervoase moarte, ceea ce-i scade cu mult pragul de durere. Aici și survine momentul său de glorie.
Într-o seară vede pe stragă cum trei indivizi îl urmăresc și încep să-l bată pe un tânăr. El intervine și încearcă să-l apere. Deși lupta este inegală, Kick-Ass de fiecare dată se ridică de jos și iar și iar se aruncă asupra lor. Până la urmă, agresorii sunt intimidați și fug. Iar un băiat pe care el l-a rugat să cheme poliția a chemat, desigur, toți amicii săi din apropiere să urmărească bătaia și reușește să o filmeze la telefonul mobil. După plasarea filmulețului pe Youtube, Kick-Ass devine renumit. Însă mai târziu el întâlnește (și vede în acțiune) o pereche care pe bună dreptate ar putea fi numiți supereroi: Big Daddy (Nicolas Cage) și fiica lui de vreo 12 ani Hit-Girl, care au scopul de a se răzbuna pe șeful criminalității din oraș.
Ambele filme sunt foarte diferite între ele. Primul este greu de înscris în vreo categorie de gen (anume din această cauză regizorul și autorul scenariului timp de patru ani bătea pragurilor caselor de filme, încercând să le convingă să-l producă), are un personaj tragic care trezește compătimire. La vizionarea filmului simțeam cam același lucru ca și la citirea Florilor pentru Algernon. Al doilea film este catalogat ca fiind comedie pentru tineri, deși am impresia că aceasta este doar o mască pentru mesajul adevărat transmis de film. Mie el pe alocuri îmi amintea concomitent de Leon și Matrix.
Producătorii ambelor filme s-au protejat într-un fel pentru a nu fi învinuiți dacă cumva se vor găsi persoane care sub influiența lor vor încerca să "repete" tentativa de a deveni supereroi: în Defendor eroul principal nu este chiar adecvat, iar în Kick-Ass de mai multe ori se spune aproape cu text deschis: periculos, nu încercați să repetați. Însă în pofida acestui lucru, în ambele filme se simte o profundă nostalgie pentru eroul singuratic, apărător al celor oropsiți și obijduiți. Cred că anume această nostalgie face benzile desenate atât de populare în SUA.
Din cauza lipsei a unei istorii și a unor tradiții ancestrale, multe lucruri la americani sunt altfel decât la noi. De exemplu, în locul baciului la ei e șeriful, și el cântă nu "Şi de-a fi să mor / În câmp de mohor, / Să spui lui vrâncean / Şi lui ungurean / Ca să mă îngroape / Aice, pe-aproape, / În strunga de oi, / Să fiu tot cu voi;" ci "Mama, put my guns in the ground / I can't shoot them anymore. / That long black cloud is comin' down / I feel like I'm knockin' on heaven's door."
Din aceeași cauză, în locul legendarilor Toma Alimoș și Andrii Popa americanii îi au pe legendarii Superman și pe Batman.
P.S. Am uitat să spun impresia despre filme. Ambele mi-au plăcut (în mod diferit), le recomand.
Buna comparatie.
RăspundețiȘtergere