Suparari politice

De câteva ori politicieni mi-au spus că sunt supărați pe mine. Și dintr-o parte, și din alta, și din a treia. Și persoane supărarea cărora trecea pe alături, și persoane, supărarea cărora pentru mine înseamnă ceva. Diverse motive... insistența mea de a rămâne apolitic, critică în interviuri, articole de pe blog. Nu asta contează.

Contează faptul că politicienii nu au dreptul să se supere. Nici pe mine, nici pe oricine altcineva dintre noi, alegătorii simpli.

Chestia cu puterea reprezentativă este destul de simplă. Noi alegem niște persoane pe termenul de 4 ani în baza platformelor electorale pe care ele ni le prezintă. Politicienii cer de la noi votul nostru, noi de la ei - respectarea promisiunilor electorale. Problema cea mare este că noi ne dăm votul înainte de a primi contra-prestația. Și practica ne-a demonstrat că de obicei ei nu prea se țin de cuvânt.

Păi iată, această situație seamănă foarte mult cu plata în avans pentru servicii. Și da, dacă eu am plătit (am dat votul meu), politicienii îmi sunt datori. 4 ani. Și toți acești patru ani sunt în drept să cer și să cer și să cer de la ei să-și respecte promisiunile și să lucreze pentru mine. Iar dacă ceva nu mi-a plăcut, data viitoare să-mi aleg alt partener de afaceri.

Asta a fost partea formală. Obligațiile ce reies din raportul alegător / ales. Haideți să vorbim și despre partea interpersonală, acea a relațiilor umane.

Ei toți s-au vârât în politică singuri. Parcă era uns cu miere acolo. Și toți, absolut toți care sunt acolo... sau care încearcă să ajungă acolo... toți îmi spun că o fac pentru mine și pentru binele meu. O mulțime de oameni s-au dus să lucreze pentru mine, primind doar un salariu. Ei nu vor nimic pentru ei, sincer... Ok, doamnelor și domnilor, mă voi preface că vă cred și voi zice că da, voi sunteți acolo pentru mine și pentru restul cetățenilor (cred că chiar sunt și câțiva de aceștea, numărați pe degete). Și că lucrați din pur entuziasm și salariu. Și cel mai bine dintre toți știți ce-i trebuie țării și înțelegeți ce trebuie de făcut. Atunci - lucrați. Cu atât mai mult nu aveți ce cere de la mine și de ce vă supăra. Și da, sunt în drept să insist că lucrați pentru mine, și să văd rezultate. Nu-mi plac oamenii care mă mint în ochi sau mă țin de prost.

Supărarea poate apărea atunci când sunt încălcate niște promisiuni. La noi cu promisiuni sunt politicienii... cine pe cine urmează să se supere? Înțeleg dacă noi i-am fi rugat, i-am fi implorat și până la urmă i-am fi convins să vină la putere. Dar nu a fost așa. Ei toți sunt maturi, și toți ne convingeau de capacitățile lor intelectuale suficiente pentru a administra țara. Atunci, ar fi trebuit să-și dea seama foarte bine ce obligațiuni își asună și ce implicații vor fi. Și că alegătorii pot avea tupeul să le ceară socoteală.

Politicienii nu au dreptul să se supere pe mine ca alegător. Fiindcă sunt acolo unde sunt datorită mie (alegător generic), s-au dus acolo ca să lucreze pentru mine și îmi datorează un vot. Pentru care mai au de lucrat câțiva ani.

Vă salut, slugi a poporului. Mergeți la treabă.