Ca in Roma

Cred că mulți mai țin minte, de la orele de istorie, despre cunoscuții frați din Roma antică - Tiberius și Gaius Gracchus.

Ambii au fost tribuni la diferența de 10 ani, în funcțiile lor intrând reprezentarea și apărarea intereselor poporului Romei în fața Senatului acesteia. Ei au trăit în ultima perioadă a Republicii, când mecanismele ei, atât de eficiente și de funcționale la început, deja se erodau și nu mai erau în stare să lucreze. Peste 30 de ani după ei s-a născut Iulius Caesar, odată cu care Republica s-a sfârșit.

Tribunii Gracchi luptau pentru o reformă funciară, reforma armatei, reforma sistemului de acordare a cetățeniei și a acelui electoral. Ambii au fost uciși de mulțimi conduse de reprezentanții Senatului Romei.

Gaius Gracchus inițiase și o importantă reformă a justiției. Pe atunci, administrarea provinciilor care intrau în componența Republicii era efectuată de patricieni numiți de câtre Senat din rândul senatorilor. Deseori (nu deseori, ci în toate cazurile cu foarte puține excepții) sume enorme din impozitele încasate în provincii erau delapidate de către pretorii responsabili pentru provinciile respective. La întoarcerea în Roma aceștia erau uneori învinuiți de delapidare și se încerca tragerea lor la răspundere. Procesele legate de delapidarea mijloacelor și corupție erau examinate de către o curte compusă din senatori.

Gaius insista ca membrii curții care examina cazurile de corupție în rândul senatorilor să fie numiți din afara senatului. Fiindcă cu timpul devenise imposibil să mai fie tras cineva la răspundere. Senatorii nu votau pentru tragerea la răspundere a altor senatori, fiindcă și ei la rândul lor puteau să ajungă în aceeași postură.

Acest mecanism deficient, când același grup de persoane comite infracțiuni, și tot ei urmează să aprecieze dacă au fost sau nu comise infracțiunile, a fost una din cauzele decăderii măreții Republici Romane.

Cunoscută situație și cuvinte, nu? Reforma justiției, corupție, grup închis de persoane care se autoapreciază...