Cititorule, dacă ai ajuns să citeşti aceste rânduri, mă bucur. În primul rând, mă bucur că exişti. Deşi dacă exişti, ceea ce scrie aici este greşit şi nu mai are rost să fie citit.
Însă dacă presupunerile mele sunt corecte, atunci sau notiţele vor dispărea odată cu lumea noastră, fiind înlocuite în lumea cealaltă, eventual, cu nişte notiţe alternative. Dacă eu aşi fi existând în lumea alternativă. Sau, dacă acei din NATO vor fi mai iuţi, totul va fi înghiţit de un holocaust nuclear.
Ceea ce se petrece acum este atât de complicat de înţeles, încât sunt nevoit să recurg la aceste notiţe pentru a nu mă pierde în propriile gânduri. Iar ţie mă adresez doar pentru a nu mă simți un marasmatic ce vorbesc singur cu el. Dacă sincer, nu mă prea interesează dacă este cineva la celălalt capăt a şirului autor-text-cititor.
Acum voi răspunde la întrebarea ta principală: de ce sunt arestat. Răspunsul este simplu - ca şi majoritatea persoanelor închise de Serviciul Federal de Securitate, ştiu prea multe. Am fost într-un moment nepotrivit într-un loc nepotrivit, văzând un lucru pe care nici într-un caz nu trebuia să-l văd.
Nu sunt supărat pe ei. Acesta le este serviciul, şi sunt de acord, în principiu, cu axioma că pentru a se menţine ceva secret, e nevoie ca câţi mai puţini să ştie despre existenţa acelui ceva. Iar dacă cineva află, să fie pus în imposibilitate de a le povesti şi altora. Am fost arestat şi închis cu indiferenţă, anchetatorul spunându-mi o dată: „Ce să-i faci, aşa ţi-a fost norocul”. Şi sunt întru totul de acord cu el. Putea fi cu mult mai rău.
Chiar şi închisoarea nu este rea de loc. Desigur, pentru o închisoare. Camera destul de spațioasă, cu un pat cu arcuri (lucru straniu pentru o închisoare, piesele din patul cu arcuri pot fi folosite ca arme), o masă, hârtia pe care scriu, un geam zăbrelit îndreptat spre sud, şi principalul, mâncare bună. Plimbări zilnice. Deşi păreţii sunt mucegăiţi şi umezi, camera este cam friguroasă, iar becul slab este situat prea sus. Mă liniştesc cu faptul că majoritatea concetăţenilor mei trăiesc în condiţii mai rele. Cu mult mai rele.
