Despre caritate

 Buna ziua, prieteni

Voi faceți caritate?

Știu că majoritatea o facem. Să dai câțiva lei unui cerșetor, să donezi niște haine purtate boschetarilor, sau să cumperi niște încălțăminte nouă la copilași din familii nevoiașe, sau să faci pachete cu mâncare pentru bătrânii singuri, sau să participi împreună cu toată țara la acumularea mijloacelor pentru tratamentul cuiva, sau să donezi într-o campanie caritabilă pentru casa unei familii cu șapte copii. Majoritatea o facem, mai des sau mai rar, mai mult sau mai puțin. Sunt oameni care și-au dedicat ani din viața lor la așa activități și pentru care aceasta a devenit o activitate de bază. Sunt oameni care, trecând pe lângă un cerșetor, bagă mâna în buzunar și îi lasă ce mărunțiș găsesc ei acolo. Aici nu este o măsurare cum e corect, și cât trebuie de dat. E absolut individual.

Și, ținând cont de aceea că suntem o țară atât de săracă, și în jurul nostru e atâta mizerie și suferință, chiar avem foarte-foarte-foarte multe ocazii să ajutăm. Și să dăm. Și da, pentru mulți dintre noi puțină caritate ne dă senzația ceea de împlinire morală, de datorie îndeplinită, care ne permite să ne continuăm viața noastră relativ confortabilă în această mare a noastră a sărăciei. Chiar dacă, obiectiv vorbind, cota carității în veniturile noastre este, de regulă, infimă.

Prieteni, ce-ați zice dacă ar exista o modalitate să ajutați bătrânii, săracii și bolnavii permanent și continuu, și încă în volume semnificative?

Se numește „salariu la alb”. Salariu oficial. Salariu din care se fac plățile în fondul asigurărilor sociale (pensiile și îndemnizațiile), și în fondul asigurării de asistență medicală (funcționarea sistemului medical).

Dacă salariul calculat este, să zicem, de 10 mii lei (anul 2021), și beneficiați și de scutire, plățile aferente lui vor fi următoarele:

Angajatorul va achita în fondul asigurărilor sociale (pensii și îndemnizații) 2400 lei, aferenți salariului achitat vouă (ei nu se rețin din salariu);

Vouă vi se vor reține 900 lei pentru asigurarea medicală (funcționarea sistemului medical), asta se va deduce din salariu;

Impozitul pe venit, reținut tot din salariu, va fi de 840 lei (bugetul general de stat).

Veți primi la mână 8260 lei, plățile totale în diferite bugete constituie 4140 lei, și ele vor fi achitate parțial și de către angajatorul vostru, din contul său, și parțial din contul salariului vostru.

Cel mai des argument / îndreptățire pe care am auzit-o când discutam cu diverși oameni aceasta, este că „pentru ce de plătit în buget, că de acolo oricum se fură tot, mai bine eu direct o să ajut niște bătrâni sau orfani”. În primul rând, uitați-vă în oglindă și fiți sinceri. Cine dintre noi, constant și regulat, ajută bătrânii și copiii cu 24% din salariul său? Da, sunt oameni care ajută așa, și în proporții mai mari, dar ei sunt puțini, foarte puțini.

Despre furat din buget. În cazul CNAS (asigurările sociale, asta-s pensii, îndemnizații, aziluri, orfelinate, familii vulnerabile, tot asta), bugetul lor prevăzut pe anul următor este de 31,2 miliarde lei (din care 31% vor fi transferate din bugetul de Stat). Din acest buget, costurile propriu-zis ale CNAS-ului, infrastructura ceea birocratică de sus de care noi ne temem că ne va fura și banii noștri se vor duce pe salariile lor - constituie doar 0,59%. Nu prea ai cum fura din pensii și îndemnizații, care se transferă direct beneficiarilor.

În cazul CNAM (buget de 12,3 miliarde, 49,4% transferate din bugetul de Stat), cheltuielile administrative, ale CNAM, constituie 0,93%. Presupun că aici ar fi o doză mai mare de ineficiență a utilizării banilor, deja în administrarea spitalelor și în achizițiile publice.

(Asta nu înseamnă că nu este corupție și cheltuială ineficientă de bani publici, dar cel mai mult asta se întâmplă la Bugetul de Stat și ține mai mult de alte impozite care noi le plătim fără să ne dăm seama - tva-urile, accizele, și deja impozitul pe venit și pe proprietate. Trebuie să avem grijă de utilizarea banilor ceia, și să luptăm pentru aceea ca fiecare leu plătit de noi să fie folosit pentru noi, dar asta nu anulează tot ce spun eu mai sus.)

Și, un alt argument, că pensiile celea sunt oricum mizerabile și că asigurarea medicală oferită de stat este hazlie - da, este adevărat, dar este cauzat anume de problema despre care vorbesc. Orice Parlament și Guvern ar fi fericit să crească pensiile și acoperirea medicală, credeți-mă, și asta nu e din dragoste deosebită față de pensionari și bolnavi (asta nu e exclus, eventual, dar nu asta e cauza), ci fiindcă asta aduce multe voturi și susținere publică. Măririle de pensii, acordate de guvernanți, depind de conexiunea lor cu realitatea și de constrângerile și posibilitățile bugetare, și nu de zgârcenia sau nedorința lor de a o face. Pensiile sunt mizere fiindcă plățile în bugetul asigurărilor sociale sunt așa. Și da, chiar dacă noi toți-toți vom începe să primim salarii pe alb și din ele să se achite cotizații, asta oricum nu va asigura o viață fără nori pensionarilor, dar pensiile medii vor putea fi crescute de 2-3 ori (în funcție de aprecierile volumului economiei tenebre). Aceea ce deja e wow.

Dar, desigur, problema reală este alta. Nedorința multor angajatori să facă plățile pe curat, care este conjugată cu lipsa noastră de interes în această problemă. Și asta chiar e o problemă, de care nu prea știi cum să te apropii.

Angajatorii nu o fac din diverse motive. Unii sunt pur și simplu zgârciți și vor dormi rău nopțile dacă vor ști că plătesc la Stat tot ce au de plătit. Unii sunt la limita profitabilității, și unele cheltuieli suplimentare pur și simplu îi vor scoate din afaceri. Pentru unii, arătarea sumelor reale a plăților salariale va scoate în evidență volumul real al activității lor pe ansamblu, aceea ce poate fi o problemă atunci când nu doar salariile sunt la negru, dar o parte mare din ce ei fac nu trece prin contabilitatea lor oficială.

Statul de mult încearcă să găsească niște mecanisme eficiente care ar putea să-i facă pe patroni să treacă la salarizare oficială, dar până când fără succes, și nici nu am mari așteptări de la această luptă. Însă dacă la această luptă de sus, din partea Statului, s-ar adăuga și o oarecare presiune de jos, din partea angajaților, situația s-ar putea schimba.

Apropo, și piața muncii la noi se schimbă, ultimii ani. Timpurile când oricine putea fi dat afară în orice moment, și găseai 3 alți doritori să se angajeze, sunt pe ducă. Angajatorii tot mai mult și mai mult se confruntă cu o penurie a forței de muncă (motivele sunt multe și merită o discuție aparte), și deja nu mai e chiar așa simplu să dai pe cineva afară și să angajezi imediat pe altcineva. Da, în unele domenii mai este așa, dar în tot mai puține.

Așa că, angajații tot încep să-și capete vocea lor, și puterea lor de negociere. Plus, acum la pensionare ajung tot mai mulți oameni care au trecut în floarea vârstei anii nouăzeci și începutul la două mii, când nimeni nu se gândea la salarii oficiale și pensia viitoare. Și, tot mai multă lume se confruntă cu aceea că dacă nu ai lucrat oficial și nu ai cotizat la fondul de pensii, pensia va fi… nominală, să spun. Cred că anii următori această conștientizare va deveni generală, și preocuparea pentru un salariu oficial va deveni una majoră.

Nu cred că există o soluție universală, la negocierile cu angajatorii. În unele cazuri, o presiune mai mult sau mai puțin mare din partea angajaților poate fi suficientă pentru ca angajatorul să îi treacă „pe alb”. Uneori, când angajatorul e la limita rentabilității, soluția ar fi ca angajații să accepte o oarecare diminuare a salariului, astfel încât cotizația ce urmează a fi plătit la CNAS să fie acoperită parțial și din contul lor. Uneori, când declararea salariilor oficiale ar implica o schimbare completă a modelului de afaceri a companiei (când o parte mare nu apărea în evidența oficială), aceasta e și mai complicat și rezistența va fi și mai mare.

Dar. Dacă noi nu o vom cere, șansele acestei treceri pe alb tind spre zero.

Și, prieteni, doar imaginați-vă. În fiecare lună, în ziua primirii salariului, voi veți ști că 24% din suma ceea a fost achitată, automat și oficial, pentru pensii și indemnizații, iar 9% - pentru medicină. Așa, un fel de caritate automată, și în volum mare.

(Eu nici nu zic acum că asta este, confirm legislației, obligația noastră. Dacă o considerăm caritate pentru bătrâni, săraci și bolnavi, e cu totul alta senzația.)

Și, desigur, aceasta nu anulează alte fapte de caritate. Dar, prieteni, credeți-mă - dacă noi toți ne vom îndeplini obligațiile minime legale, în jurul nostru va fi mult mai puțină sărăcie, mizerie, suferință și nefericire.

Prieteni, faceți această caritate, luați salariile în alb.