facebook

luni, 17 august 2009

Cupa Mix

Ieri, 16 august, a avut loc Cupa Mix de „Ce? Unde? Când?”. Impresia mea personală - evenimentul a fost reușit. Merci mult localului care ne-a găzduit - Beer Platz, site-ului Privesc.eu, care au asigurat transmisiunea live a evenimentului și au organizat concursul on-line paralel, și personal lui Chiril Gaburici, care ne-a asigurat premiile. De asemenea, mulțumesc colegilor de echipă: Lucia, Marcel, Cristian, Vlad și căpitanul, Sandu.

Am hotărât să pun pe blog întrebările de la cupă (sper colegii să nu se supere). Îmi pare destul de reușit pachetul de această dată. Înregistrarea jocului poate fi văzută pe privesc.eu.


1. Unele femei din Marea Britanie, înainte de a porni la drum lung cu automobilul, își prind o șuviță de păr în trapa de aerisire din tavanul mașinii. De ce fac acest lucru?
Răspuns: Ca să nu adoarmă la volan
Autor: Marcel Spătaru

2. Filozofia Greciei antice a avut o importanță crucială pentru dezvoltarea ulterioară a filozofiei occidentale. Socrate care punea la îndoială cunoștințele sale și Platon cu Aristotel, care au pus bazele idealismului și a materialismului, au reușit să formuleze majoritatea întrebărilor și problemelor care preocupă filozofii și până în prezent. Referindu-se la importanța ei, Oliver Talpin în cartea „Greek fire” spunea: În moștenire de la grecii antici filozofia occidentală a primit...”
Dar ce anume a moștenit filozofia occidentală de la greci?
Răspuns: Filozofia occidentală
Autor Natan Garștea

3.






















Domnilor, cînd aţi fost la teatru ultima oară? Imaginea pe care o aveţi în faţă a fost modificată puţin. Nu vă rog să-mi desenaţi, ci să-mi scrieţi peste un minut elementele acoperite din imagine.
Răspuns: :-) :-(; se acceptă :) :(






















Autor: Lucia Aprodu

4. Un scriitor portughez a primit Premiul Nobel pentru un ”Eseu despre vorbire”, dar romanul ”Vorbitor” încă nu a fost distins cu acest premiu. Dacă o să vă dați seama ce literă este în plus în prima propoziție, o să ne răspundeți cum este descifrată ea în titlul unui film din anul 2005?
Răspuns: Vendetta
Comentariu: De fapt, prima propoziție trebuie să fie: Un scriitor portughez a primit Premiul Nobel pentru un ”Eseu despre orbire” (un roman de Jose Saramago), dar romanul ”Orbitor” (un roman de Mircea Cărtărescu) încă nu a fost distins cu acest premiu. Litera ”V” este în plus. Așa cum spune denumirea filmului ”V for Vendetta”.
Autor: Marcel Spătaru

5. Acest semn de demarcație a fost instalat de guvernul rus la finele secolului XVIII pe tractul dintre Ecaterinburg și Tiumeni. Călătorul George F. Kennan într-o carte din 1891 spunea: „Nici o piatră de hotar din lume nu a văzut atâtea inimi frânte. Deținuții înlănțuiți când erau duși pe lângă ea, obișnuiau să îngenuncheze și să ia cu ei puțin pâmănt...”. Dar ce fel de pământ era acesta?
Răspuns: European
Comentariu: Era piatra de hotar între Europa și Asia. Anterior se considera că frontiera între ele trece pe râul Don. Deținuții, respectiv, erau exilați în Siberia.
Sursa: Peter Norman, Istoria Europei
Autor Natan Garștea

6. În anul 1972 psihologul Paul Ekman a clasificat pentru prima oară principalele emoţii omeneşti, 6 la număr, pe care le-a completat în 1990 cu altele 11. Iată lista acestora: amuzare, bucurie, dezgust, dispreţ, fericire, frică, furie, jenă, mirare, mîndrie, plăcere, ruşine, ..., surescitare, tristeţe, uşurare şi vină. Julia Roberts a jucat într-un film numit după emoţia pe care nu am numit-o, dar voi cunoaşteţi mai degrabă cîntecele despre ea, unul britanic - mai rebel şi mai vechi, altul german - mai transparent şi mai nou. Faceţi-vă o favoare, răspundeţi corect la această întrebare: ce emoţie am scăpat din lista lui Ekman?
Răspuns: satisfacţia
sursa: en.wikipedia.org/wiki/Paul_Ekman; en.wikipedia.org/wiki/Satisfaction
Autor: Lucia Aprodu

7. Într-un roman-mistificare a scriitorilor Lazarciuk și Uspenskii, în institutul german Anenerbe un grup de extreasenși încercau să afle, când și în ce condiții se va petrece acest eveniment. Printre faptele descoperite de ei putem menționa: un oarecare Verner binecunoscut lor îl va ajuta pe Phoebus (Feb) să încalece Saturnul în țara florilor, și un om cu mână puternică va coborî pe spatele unui vultur, având în spate un gong vechi. Dar spuneți, vă rog, ce a spus acel om cu ocazia acestui eveniment?
Răspuns: „Un mic pas pentru om, un mare salt pentru omenire”. Se acceptă și „That's one small step for [a] man, one giant leap for mankind” sau apropiat.
Comentariu: Verner era Verner fon Braun, creatorul rachetelor germane Fau 1 și 2, care apoi a lucrat pentru SUA, fiind principalul constructor de nave cosmice. Phoebus care a încălecat Saturnul este naveta spațială Apollo, care a fost scoasă în cosmos de purtătorul Saturn, iar țara florilor este statul Florida, în care se află cosmodromul de pe care a decolat nava. Omul cu mâna puternică este Neil Armstrong, vulturele este modulul de aselenizare Eagle, iar gongul vechi, probabil, este „Buzz” Aldrin.
Sursa: A. Lazarciuk, M. Uspenskii. Посмотри в глаза чудовищ
Autor Natan Garștea

8. În discuția cu autorul acestei întrebări, o domnișoară se plângea că se simte rău. La care autorul a întrebat-o cu compătimire: „Ce, devii tot mai deșteaptă și mai deșteaptă?”. Dar ce anume o durea pe domnișoară?
Răspuns: Măseaua de minte, se acceptă după sens.
Autor Natan Garștea

9. În serialul Friends, una dintre eroine, Phoebe, explică prietenilor că feromonii feminini sunt eliminați inclusiv și prin firele de păr. Anume de aceasta, spunea ea, femeile sunt mai... Dar cum sunt femeile comparativ cu bărbații?
Răspuns: mai joase
Comentariu: astfel, bărbații au mai multe ocazii să le miroase părul și să fie fermecați de ele.
Autor Natan Garștea

10. Faptul că Vladimir nu a văzut patul și după o mișcare a căzut în fața mașinii a fost numit de Susan ”gafa secolului”. Ce cuvânt a fost înlocuit în propoziția de mai sus? Vă reamintim că trebuie să răspundeți cuvântul din propoziția inițială, adică cea corectă.
Răspuns: Matul
Comentariu: Este vorba de celebrul joc de șah din 2006 în care Vladimir Kramnik a fost înfrânt de mașina Deep Fritz după ce nu a observat un mat dintr-o mutare. Susan Polgar, o mare șahistă americană, a numit această greșeală ”gafa secolului”.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Blunder_(chess)#Deep_Fritz_vs._Vladimir_Kramnik
Autor: Marcel Spătaru

11. Atenție, în întrebare sunt substituiri:
Acest renumit mafiot, după ce a studiat peste hotare, a revenit acasă, unde și-a petrecut restul vieții, devenind consilier de stat. Deși a avut foarte multe preocupări și realizări, noi îi cunoaștem numele în strânsă legătură cu renumita sa manifestare cu scandare. Numiți-l.
Răspuns: Arhimede
Substituirile sunt: „mafiot” - „sicilian” și „de stat” - „al împăratului”. Când a descoperit legea ce-i poartă numele, a alergat prin oraș dezbrăcat, strigând „evrica”. Arhimede și-a făcut studiile în Alexandria.
Autor Natan Garștea

12. Lauren are sindromul Mobius. Comunicarea ei cu lumea pînă la vîrsta de 6 ani a fost foarte dificilă. "Deseori oamenii o cred subdezvoltată, prostuţă, cu deficienţe în dezvoltarea psihică," spune mama lui Lauren. Înainte ca fetiţa să meargă la şcoală, părinţii ei au decis să încerce o procedură chirurgicală. Chirurgul explică: "Am transplantat muşchi din coapse ca să susţină buzele de jos, ceea ce sporeşte funcţia glandelor salivare, şi colţurile gurii ei, pentru ca fetiţa să poată vorbi mai bine." "Ştiu că nici după operaţie ea nu e ca ceilalti copii," spune mama fetiţei, "în cazul ei e alb sau negru, da sau ba, (cuvânt omis) sau masca de ceara. Însă în prima zi de şcoală, Lauren a fost fericită - ea poate măcar asta."
Ce poate face Lauren după intervenţia chirurgicală?
Răspuns: poate zîmbi
Comentariu: sindromul Mobius = paralizia muşchilor faciali;
Sursa: Documentar BBC "The Human Face", ep.1
Autor: Lucia Aprodu

13. Şcoala dlui Kadokawa este
din ce în ce mai populară în Japonia. Contingentul de elevi poate fi diferit, dar constă de regulă din funcţionari din secţiile vînzări ale companiilor japoneze. "Am deschis-o pentru că observasem că dacă facem asta, vînzările cresc cu 30-50%," spune profesorul Kadokawa. "Modul nostru tradiţional de viaţă se schimbă - trebuie sa acceptăm aceste schimbări. Femeile nu-şi mai vopsesc dinţii cu pastă neagră, nu-şi mai rad sprîncenile ca să-şi deseneze altele false pe frunte," continuă dumnealui. "Părinţii ar trebui să-şi înveţe copiii să facă asta de mici, pentru că e dificil să-ţi schimbi obişnuinţele cînd eşti matur." Printre exerciţiile practicate la şcoala dlui Kadokawa cel mai popular este să ţii în dinţi o pereche de beţişoare de mîncat. Ce se învaţă la şcoala dlui Kadokawa?
Răspuns. zîmbetul
Sursa: Documentar BBC "The Human Face", ep.1
Autor: Lucia Aprodu

14. În varianta originală acțiunea începea în Woking, Anglia, în 1898, iar în renumita adaptare - în New Jersey, SUA, la 30 octombrie 1938. Și chiar dacă primul caz este considerat deja un fel de clasică, impactul celui de-al doilea a fost mult mai puternic, panicând până la 1,2 milioane de persoane. Mulți chiar afirmau că au simțit mirosul gazului sau că au văzut străfulgerări de lumină în depărtare. Cel mai interesant este că numele responsabililor pentru ambele cazuri se deosebesc numai printr-o literă.
Scrieți numele macar a unui dintre ei.
Răspuns: Wells sau Welles.
Comentariu: Este vorba despre cartea lui Wells „Războiul lumilor” și renumita adaptare radiofonică a cărții, organizată de Orson Welles. Spectacolul radiofonic a fost considerat de mulți relatarea unor fapte reale și a dus la panică în masă.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/The_War_of_the_Worlds_(radio)
Autor Natan Garștea

15. Atenție, în întrebare un cuvânt a fost înlocuit.
Will Rogers, unul dintre cei mai cunoscuți aforiști americani spunea că îți dai seama că dormi atunci când totul sau se usucă, sau curge. Un personaj dintr-un film din 2008 nu dormea deloc, chiar dimpotrivă. Nu vă rugăm să ne spuneți ce cuvânt a fost înlocuit prin ”dormea”, dar vă rugăm să numiți personajul.
Răspuns: Benjamin Button
Comentariu: Prin ”dormea” am înlocuit ”îmbătrânea”. Filmul este ” The Curious Case of Benjamin Button”
Autor: Marcel Spătaru

16. Piter Norman, în cartea sa „Istoria Europei”, povestește mai mult despre această eroină a unei dintre cele mai venerate legende a epocii antice. Citez: ”Deși chiar Herodot în secolul V î. e. n. nu credea în această legendă. După părerea lui, istoria descrisă e doar unul dintre episoadele nesfârșitelor războaie străvechi, legate de furtul femeilor. Un grup de fenicieni a furat-o pe Io, fiica regelui din Argoss, ca răspuns, un detașament de pe Creta a venit în Fenicia și a furat-o pe fiica regelui Fenician. Un caz clasic de aplicare a principiului „ochi pentru ochi”.
Numiți eroina legendei.
Răspuns: Europa
Comentariu: conform legendei, Zeus s-a îndrăgostit în Europa, o tânără feniciană, s-a transformat într-un taur și a furat-o, ducând-o peste mare.
Sursa: Piter Norman, „Istoria Europei”.
Autor Natan Garștea

17.






















Soluţii de design ergonomic. Spuneţi-mi peste un minut ce lipseşte din poza alăturată.
Răspuns: toarta






















Sursa: kak.ru
Autor: Lucia Aprodu

18. Ele din metal au început să apară încă înaintea anului 900 î e. n. în China. Oricum, în forme mai obișnuite nouă le știm din Grecia și mai ales din Roma antică. Ele erau făcute de o instituție ce se afla pe dealul Capitoliului lângă templul zeiței memoriei Iunona. Nu vă întreb cum se numește azi această instituție, spuneți cum o supranumeau romanii pe Iunona.
Răspuns: moneta
Comentariu: Ele sunt monetele metalice. Instituția se numește monetărie și se ocupă cu ștanțarea monedelor.
http://en.wikipedia.org/wiki/Moneta; http://en.wikipedia.org/wiki/Juno_(mythology); http://en.wikipedia.org/wiki/Coin
Autor Natan Garștea

19. Terry Pratchett, vorbind despre exponate pe care muzeele nu le expun, ci le păstrează în depozite, menționa ca exemplu monede care au inscripția "Anul 52..."
Completați inscripția cu trei cuvinte.
Răspuns: ...până la Cristos. Se acceptă „...înaintea erei noastre”
Comentariu: astfel de monede nu pot fi expuse fiindcă sunt evident false.
Sursa: Terry Pratchett, „Men at arms”
Autor Natan Garștea

20. (Echipelor li se împarte următorul text: Doctorul din Aquino [...] nu s-a temut să demonstreze, doar cu puterea rațiunii, existența Celui de Sus, urcând din _______ în _______ pînă la cea dintâi _______ fără de _______.)
Această propoziție extrasă dintr-un roman de Umberto Eco ne relatează felul în care Toma din Aquino a reușit să demonstreze existența lui Dumnezeu. Ce cuvânt a fost folosit de patru ori în această propoziție și a fost șters de pe fișele Dvs.?
Răspuns: Cauză
Sursa: Umberto Eco, Numele Trandafirului
Autor: Marcel Spătaru

21. Blitz triplu:
Vă prezentăm părțile modificate ale unor proverbe românești răstălmăcite, acumulate de pe net. Vă rugăm să reconstituiți prima parte a proverbulu. De exemplu, partea inițială a expresiei „... mai sunt şi surori.” este „Frate, frate, dar...”.
1. ..., cum vine altul si se culca in locul tau.
2. ..., nu a înţeles gluma.
3. ... pleacă să nu-l pună martor.
Răspuns: 1. „Cum iti asterni,..”. 2. „Cine râde la urmă,..”. 3. „Când doi se ceartă, al treilea...”.
Sursa: http://www.hazonline.ro/bancuri/623/Proverbe-rastalmacite; http://www.geocities.com/tavilis/calambur.htm
Autor Natan Garștea


22. Cutia neagră. Acest cuvânt provine din limbajul indienilor Cree și Algonquin, unde avea câteva sensuri: ”cel care vorbește o altă limbă”, ”cel care este dintr-o altă țară” și ”cel care se hrănește cu carne crudă”. Noi utilizam acest cuvânt pentru a desemna ceea ce se afla în cutia neagră. Ce se afla în cutie?
Răspuns: Eschimo (înghețată)
Autor: Marcel Spătaru

23. Importanța lui Aristotel pentru gândirea de după el este de netăgăduit. Datorită acestui lucru, multe dintre frazele spuse de el au supraviețuit secolelor, ca de exemplu: ”Platon îmi este prieten, dar adevărul este mai important”. Dar spuneți, vă rog, cu ce frază renumită începe tratatul lui Aristotel „Politica”.
Răspuns: Omul este cu precădere un animal social.
Se acceptă după sens.
Sursa: Aristotel, Politica; http://ro.wikipedia.org/wiki/Politica_(Aristotel)

24.























Imaginea ilustrează o situaţie anecdotică, pe care o cunosc intim mai puţini oameni din această sală, că doar nu avem cu toţii maşini. Vă rog să numiţi, peste un minut, personajul din imagine care merge la psiholog.
Răspuns: berea fără alcool























Sursa: beer.uz
Autor: Lucia Aprodu

25. În Roma antică în amfiteatru locul destinat lor se numea orchestră. În Franța, SUA și România în prezent ei există, spre deosebire de Moldova. Theodore Rousvelt spunea despre ei că atunci când se face apelul, mulți nu știu ce să spună: „prezent” sau „nevinovat”, iar Edward Hale zicea că atunci când îi vede, se roagă pentru binele țării. Cine sunt ei?
Răspuns: Senatori
Autor Natan Garștea


26. Atenție, în întrebare unii icși și toți zed sunt substituiri.
„Am un zed de-acela
Din strămoși lăsat,
Are ics într-însul
Ce-i de minunat!

Când mă uit o dată
Zedul s-a oprit.
Icsulică, scoală
... Icsul a murit.

Zedul nu mai bate
Ora-i doispriși fix
Doamne, ce înseamnă
Oare semnul X?

Dacă icsul știe
Ori, să zic, știa
Ca să-i cânte icsul
Cred că nu murea.”

Icsul menționat de autorul acestor versuri nu este unul adevărat. Ca, de altfel, și icsul la care facem referință cel mai des noi, acei prezenți aici. Cum se descifrează icsul nostru?
Răspuns: „Ce? Unde? Când?”
Comentariu: în text cu „zed” a fost substituit „ceas”, iar cu „ics” - „cuc”. Cuc-ul la care noi facem cel mai des referință este jocul.
Sursa: Pavel Stratan, Cucu o murit.
Autor Natan Garștea

27. Se știe că programul Microsoft Excel are harul de a sugera inserări de termeni care au fost deja introduși într-un tabel. Astfel, atunci când autorul întrebării scria un tabel al cărților din biblioteca sa, în momentul când introducea prenumele unei scriitoare americane, autoare unei cărți în titlul căreia este o pasăre, Excelul i-a sugerat numele unui autor japonez, autor al unei cărți în titlul căreia este un animal. Nu vă rog să scrieți titlurile cărților, nici numele scriitorilor, ci scrieți cele două epitete atribuite animalelor în titlurile cărților.
Răspuns: Cântătoare, fantastice
Comentariu: Harper Lee, ”Să ucizi o pasăre cântătoare”, Haruki Murakami, ”În căutarea oii fantastice”.
Autor: Marcel Spătaru

28.























Un serviciu online oferă posibilitatea oricui să-şi comunice secretele. Secretul e scris de obicei de mînă pe un obiect: fotografie, cutie de chibrituri, timbră poştală - orice - iar serviciul respectiv postează imaginea obiectului pe pagina sa, care abundă de mesaje ciudate, triste, şocante, deseori foarte intime. Vă rog peste un minut să scrieţi pe foaia de răspuns cuvintele lipsă din imaginea pe care aţi primit-o.
Răspuns: însurat/căsătorit (se acceptă bărbat, bărbat însurat/căsătorit); soţia (se acceptă soţia mea)






















sursa: postsecret.blogspot.com
Autor: Lucia Aprodu

29. Atunci când lui Boris Strugațchi i-a fost pusă această întrebare, el a răspuns: ”Nu. Eu pur și simplu nu știu cum e”. Ce întrebare i-a fost pusă lui Boris Strugațchi?
Răspuns: E greu să fii zeu?
Comentariu: Ca și în titlul cărții sale.
Autor: Marcel Spătaru

30. În anul 4 e. n., Octavian Augustul a decis să continuie ceea ce-a inceput Iulius Cezar și le-a schimbat denumirea acelor numite „Quintilis” și „Sextilis”. Dar ce a făcut Cezar?
Răspuns: a introdus lunile Ianuarie și Februarie la începutul anului.
Comentariu: Octavian a schimbat denumirile fostelor luni a 5 și a 6 în Iulie și August.
Sursa: Norman Davis, Istoria Europei
Autor Natan Garștea

31. Atenție, în întrebare au fost făcute modificări.
Site-ul ProTV Chișinău a publicat în prima jumătate a acestui an știrea că aproape două mii de moldoveni, citez, ”nu vor avea în acest an o noapte de dragoste”. De remarcat faptul că aceeași știre va fi valabilă și anul următor, dar nu ar fi fost valabilă anul trecut. Nu vă întrebăm ce am înlocuit prin ”o noapte de dragoste”, dar vă rugăm să ne spuneți cu exactitate la ce dată a fost publicată știrea?
Răspuns: 28 februarie
Comentariu: Știrea este că moldovenii născuți pe 29 februarie ”nu vor avea zi de naștere”, adică anticipează lipsa zilei de 29 februarie (asta pentru a exclude varianta 1 martie).
Autor: Marcel Spătaru

32. Frederic fon Shtaufen este cunoscut ca rege al Germaniei, rege al Italiei și nu numai. Deși toată viața sa și-a petrecut-o în campanii militare, el a murit prin înnecare. O legendă germană spune, însă, că el nu a murit, ci doarme într-o peșteră în munții Thuringiei și atunci când renumita lui unghie neagră nu va mai avea loc în peșteră, el se va trezi și va readuce măreția Germaniei.
Ce am înlocuit prin „unghie neagră”.
Răspuns: barbă roșie
Comentariu: Frederic Barbarosa, Imperatorul Sfântului Imperiu German de origine Romană, era renumit pentru barba sa roșcată, de unde i s-a tras și porecla.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Frederick_I,_Holy_Roman_Emperor
Autor Natan Garștea

33. Spuneţi aşa cum este - voi priviţi televizorul?
E adevărat, nu putem trăi fără ele! Statisticile zic că o persoană face asta în medie de 3 ori în decursul a 10 minute, deşi, conform unor studii, e de 30 ori mai dificil să faci asta decît să procedezi invers. Acestea se manifestă prin expresii prelungite ale emoţiilor, gesticulare oarecum reticentă, şi, contrar stereotipurilor, prin contact vizual prelungit sau neîntrerupt. Un mizantrop cunoscut recent spunea că toată lumea face asta; altul, doctor şi el, preferatul lui Tarantino, este considerat maestru în ale lor pentru că ştie să le recunoască cel mai bine. De bun ce e, în română acestuia din urmă i s-ar spune că... face gheaţă. Aşadar, întrebare: ce fac toţi aceşti oameni?
Răspuns: mint (spun minciuni)
Comentariu: expresia românească: minte de îngheaţă apele
surse: serialele Lie To Me şi House MD; www.ziare.com/articole/minciuna+adevar; en.wikipedia.org/wiki/Paul_Ekman
Autor: Lucia Aprodu

34. În unul din romanele fantastului rus Evghenii Lukin un erou călca o insectă în picioare, spunând: "Așa vă trebuie vouă, celor din viitor, democrații naibii". Dar ce fel de insectă el călca?
Răspuns: Un fluture
Comentariu: în renumita povestire a lui Ray Brudberry „A Sound of Thunder”, după ce un călător în timp a călcat în perioada preistorică un fluture, tot mersul istoriei s-a schimbat, și în SUA un candidat democrat la funcția de președinte în loc să câștige, a pierdut alegerile.
Евгений Лукин, "Бытие наше дырчатое"
Autor Natan Garștea

35. Există clone simple, există anti clone, și există și clone B. Primele și cele de-a doilea sunt caracterizate de mișcări în sens opus și caracteristici diferite. Clona B a fost creată de Franz Haber, laureatul premiului nobel pentru chimie din 1918. Deși clonele și anticlonele pot de la caz la caz să cauzerea moartea oamenilor, cea mai periculoasă a fost clona B, care a cauzat moartea a peste 1,2 milioane de oameni. Ce cuvânt mai neutru l-am substituit prin cuvântul „clonă”.
Răspuns: Ciclon
Comentariu: Ciclon B este preparatul chimic folosit la gazarea deținuților în lagărele de concentrare naziste.
Autor Natan Garștea

36. În romanul-mistificare a lui Boris Ștern „Etiopul”, acțiunea unei dintre liniile de subiect are loc în Italia. Papa de la Roma Carel-Pavel I prefera în timpul liber să plece incognito în casa sa dintr-un orășel de lângă Roma, unde vecinii îl cunoșteau ca Don Carleone sau Carlo. Acolo el își petrecea zilele de odihnă împreună cu bătrânul Giuseppe Verdi, care locuia în vecinătate și devenise între timp bețivan.
Aluziile literare incluse de Ștern în textul romanului sunt suficiente, pentru a vă da seama și a scrie care era hobby-ul lui Papa Carel-Pavel I în timpul său liber.
Răspuns: tâmplăritul. Se acceptă după sens.
Comentariu: În text sunt incluse foarte multe aluzii la povestea sovietică „Buratino”, ca de exemplu eroii Papa Carlo și bătrânul Giuseppe. Tata Carlo era tâmplar.
Autor Natan Garștea

37. Nicolae Ceaușescu a afirmat odată că România Socialistă avea trei produse principale de export: petrolul și încă două. De remarcat faptul că celelalte două produse de export au fost extrem de incompatibile între ele în Germania nazită. Numiți celelalte două produse de export menționate de Ceaușescu.
Răspuns: Evreii și germanii
Criteriu: Se va accepta și ”nemții”
Comentariu: Emigrarea nemților și a evreilor din România se făcea contra plată. Mai multe detalii la Memorialul Victimelor Regimului Comunist și a Rezistenței de la Sighetul Marmației.
Autor: Marcel Spătaru

38. Cutia neagră. Împăratul Vespasian considera că unul dintre scopurile principale ale domniei sale era de a completa caznaua regală, care fusese golită de Caligula și Nero. Cu siguranță ați auzit de impozitul pe veceuri și expresia care s-a născut în urma acestuia. Istoricul roman Gaius Suetonius Tranquillus scria că în aceleași scopuri Vespasian îi utiliza pe cei mai avari dintre nobili. Felul în care proceda Vespasian cu acești nobili i-a făcut pe glumeții din Roma să îi asemene pe nobilii avari cu obiectul care se află acum în cutia roșie. Ce se află în cutie?
Răspuns: Un burete
Comentariu: Vespasian îi promova, îi lăsa să se îmbogățească, după care îi scurgea de bani
Autor: Marcel Spătaru

39. Cântecul „Stars and Stripes Forever” (Stele și dungi pentru totdeauna) este un cântec patriotic american, compus de John Philip Sousa în 1896, care a fost declarat marș național al Statelor Unite. Însă într-un anumit gen de instituții, la intonarea acestui marș, angajații știu că vizitatorii lor se află în primejdie și urmează a fi evacuați. Intonarea acestui marș este unul dintre puținele cazuri când în acest tip de instituții se încalcă renumitul principiu. Enunțați principiul în română sau engleză.
Răspuns: „Spectacolul trebuie să continuie” sau „The show must go on”.
Comentariu: acest marș este intonat în circuri și teatre doar în cazurile când viețile spectatorilor sunt în primejdie și angajații urmează să asigure evacuarea fără apariția panicii a publicului din sală. Este unicul caz când angajații acestor instituții încalcă renumitul lor principiu.
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Stars_and_Stripes_Forever
Autor Natan Garștea

joi, 6 august 2009

Procrastinarea ecologica

Am mai scris anterior despre procrastinare. Deși în dicționare nu i se atribuie un sens mai deosebit, eu văd în această obișnuință o chestie oarecum patologică. Adica, sigur, nu este o boală. Dar nici o lene obișnuită nu este.

Majoritatea dintre noi știm această stare: trebuie de făcut ceva (de regulă neplăcut), însă nu prea avem chef și găsim o mulțime de motive să mai amânăm. Începând cu plauzibilul „am ceva mai important de făcut” și terminând cu nepăsătorul „mai reușesc”. Până la urmă lucrul este făcut (sau nu mai este făcut) în ultimul moment, când deja mai-mai să fie prea târziu. Da, sigur, în asta este ceva patologic.

Privind atitudinea întregii omeniri privind situața ecologică, îmi amintesc fără să vreau de un om procrastinând. Toți înțeleg și știu că starea ecologiei se deteriorează și cu ea trebuie ceva de făcut (chiar și americanii înțeleg, deși se prefac morți în păpușoi). Toți înțeleg că măsurile pentru a redresa situația vor fi neplăcute și dureroase pentru noi, oamenii, însemnând niște limitări în pornirile noastre de consumatori și un efort semnificativ (economic, dar nu numai) pentru a repara aceea ce deja am făcut. Însă nimeni nu se apucă să facă nimic, și din câte îmi dau seama, nu se va face nimic până când condițiile nu vor deveni insuportabile. Exact situația cu procrastinarea.

Mie mi-e frică pentru noi și copii noștri. Una e să lași scrierea tezei de licență pentru ultimele trei zile și să o faci atunci disperat nopțile, și cu totul alta e să te uiți cum planeta ta se scufundă în rahat, și să nu faci nimic până nu-ți ajunge la gură. Fiindcă așa ceva cu una - cu două nu se repară...

Ghilotina moldoveneasca

Persoanele mai apropiate știu că ultimele câteva luni eu, la întrebarea „ce faci”, răspundeam: mă reorganizez (mă mut, pentru cine știe bancul). Deja, cu bine cu rău, am depășit această etapă și mergem înainte. Însă tot ce se-ntâmplase m-a deranjat enorm de mult, încât mă apucasem să scriu un articol lung și rău, în care să spun tot adevărul despre toți.

Dar când am ajuns la a șasea pagină de scris și la o lună de când nu am mai pus nimic important pe blog, mi-am dat brusc seama că asta nu este interesant nimănui în afară de mine și încă la câteva persoane care oricum mi-au fost alături și știu ce vreau să spun (în special colegii de la firmă). Așa că nu voi pune un articol lung-lung și absolut neinteresant.

Voi zice doar punctual:

1. Ne-am reorganizat din SRL în SA fiindcă așa cereau ultimele modificări din Legea cu privire la piața valorilor mobiliare - toți participanții profesioniști pe piață să fie societăți pe acțiuni. Am văzut multe modificări anapoda a legislației, însă asta e una dintre cele mai lipsite de logică. Cică, fiind SA vom fi mai transparenți și comisia va putea să verifice mai bine activitatea noastră și structura acționarilor (asta din nota explicativă la proiectul legii). Oricum, structura acționarilor este verificată de comisie, pentru a procura mai mult de 5% tre să-ți ceri voie de la ei, iar informația despre activitatea noastră oricum se publică de ei pe site în fiecare an. Adica, nu cred că era loc pentru mai mult control și transparență. În fine, azi suntem societate pe acțiuni, și trebuie să ne înregistrăm la bursa de valori (alt marasm - imaginați-vă la o bursă normală companie cu capitalul de 7 mii dolari).

2. Conlucrarea cu Camera înregistrării de Stat ne-a adus foarte multe momente „plăcute”. Majoritatea registratorilor așa de mult se tem să-și asume vre-o răspundere înregistrând ceva, încât cer toate documentele imaginabile și inimaginabile cu confirmări, avizări și ștampile. Dacă ar putea să dea altcuiva să semneze pentru ei, ca să nu poarte vre-o răspundere, ar face-o. Dar și așa, nu registratorii sunt problema, ci funcționarii de la ghișeul unde sunt recepționate actele. Nu am obținut niciodată să mi se dea o listă deplină de acte și proceduri ce urmează a fi înteplinite. De fiecare dată mai apărea ceva ce mai trebuia adus sau făcut.

Cândva la știri la ProTV am spus că nu-i adevărat că la noi poți înregistra o companie funcțională într-o zi (chiar nu-i așa, tre să aștepți cel puțin o săptămână până fiscul înregistrază conturile bancare, doar atunci ele devin operabile). A doua zi mă sunase un experin dintr-un ONG de la noi să mă întrebe, unde poate găsi un studiu despre asta. Răspunsul meu, pe care doar cu greu l-am păstrat amabil, a fost în linii mari următorul: ridică-ți fundul de pe scaun, mergi la Cameră și încearcă să înregistrezi o firmă. Însă da, pe hârtie la noi firma poate fi înregistrată într-o zi, și cică toate informații privind procedura de reorganizare pot fi găsite pe internet.

3. Când ne-am văzut SA, am zis că gata, a rămas un fleac, să obținem licența. Anterior am mai trecut de două ori prin acestă procedură, îndeplineam toate cerințele legislației (200 mii lei capital propriu, 60 mii fond de garanție, 4 angajați cu certificate de calificare, un șumuiac de regulamente interne). În afară de asta, eram destul de liniștit în ceea ce ține de modul de funcționare a Comisiei: dacă toate actele sunt în ordine nu ai de ce-ți face griji. Anterior am primit licențe la Comisie chiar când aveam 3 judecăți cu ei, și nu ne-au făcut probleme (bine, probleme exagerate).

Am fost însă neplăcut uimit de aceea cum s-au schimbat lucrurile în Comisie în ultimul timp. În general, organele de stat sunt niște mașinării, create cu anumite scopuri. De exemplu, Comisia pieței financiare trebuie să asigure controlul și supravegherea pieței financiare și, desigur, buna ei funcționare. Pentru mine, persoana care acționează pe piața de capital, comisia trebuie să apară ca o cutie neagră, în care dintr-o parte bagi informațiile și actele necesare (cereri, dări de seamă, rapoarte), iar din altă parte să primești rezultatele (licențe, înregistrări de emisiuni, acte de control, rapoarte anuale). Și pe mine, ca utilizator, chiar nu trebuie să mă intereseze structura internă a Comisiei, componenta Consiliului ei de administrare sau aceea, ce departament al Comisiei se va ocupa de actele mele. Însă comisia este compusă din oameni și de aici vine un șir de deficiențe.

Să luăm de exemplu examinarea actelor. Este normal că angajații care trebuie să lucreze cu ele au tendința să lase examinarea dosarelor pentru ultimul termen. Și aceea cât de bine se respectă termenii depinde de conducerea organului de stat respectiv. Anterior în Comisie s-a lucrat foarte mult pentru a asigura respectarea termenelor de examinare a documentelor, și nu formal, ci real. Într-un timp, în termen de 5 zile de la prezentarea actelor se întocmea o listă cu obiecții referitoare la documentele prezentate, după care reușeai în termenul legal să aduci actele în ordine și chiar să obții în termen de o lună autorizația / înregistrarea / licența de care aveai nevoie. În afară de aceasta, dacă în opinia Comisiei ceva nu era în regulă și în termenul prevăzut de lege aceasta nu era corectat, atunci se aproba o hotărâre, prin care se refuza eliberarea licenței sau înregistrarea emisiunii. Astfel, aveai șansa să ataci în judecată acest act, și dacă refuzul era nemotivat, putea să obții câștig de cauză.

Însă de când cu ultima reorganizare a Comisiei, stilul de lucru s-a schimbat. Doar aproape de finele lunii de examinare a documentelor afli care-s obiecțiile și ce acte trebuie să mai prezinți. Iar când prezinți acte noi, numărătoarea (o lună de zile) începe de la început. În afară de asta, aceea că o dată ți s-a spus o listă de obiecții nu înseamnă deloc că acelea au fost toate obiecțiile - mai aduci acte, mai aștepți o lună, și apoi afli că iar ceva nu-i în regulă. De asemenea, acum Comisia nu mai dă refuzuri oficiale, așa că nici nu poți contesta refuzul lor (pe lângă aceea că e ilegală, această practică denotă o simplă lipsă de cumsecădenie - dacă ei tot consideră că nu am dreptate în ceva, să-mi dea dreptul să le demonstrez adevărul).

Acum, nu vreau să spun că Comisia e organul de stat ce funcționează cel mai rău la noi sau care e cel mai întors cu fundul la cetățeni - nu e așa (exemple - aceeași Cameră a înregistrării de Stat sau Inspectoratul fiscal). Mai ales că eu am avut parte de o atitudine destul de loială din partea foștilor colegi, mi-au intrat în situație și au încercat să mă ajute când au putut. Dar dacă cu mine ei au fost loiali, oare cum le este la restul persoanelor care ajung la Comisie?

În primul rând, deși se așteaptă o relicențiere masivă a participanților profesioniști în acest an, Comisia încă nu a aprobat regulamentul nou de licențiere. Așa că atunci când pregăteam lista de documente, a trebuit să facem lista atât conform prevederilor legii, cât și a vechiului regulament. Desigur, o listă clară de acte necesare nu este, și am fost nevoiți de câteva ori să mai aducem documente, și desigur de fiecare dată termenul de examinare a actelor se extindea. Au fost solicitate acte care nu-s prevăzute de legislație (acte care ar demonstra dacă Camera a adoptat corect decizia de înregistrare a noastră ca SA). Deși chiar în cerere am indicat că vom respecta toate limitările și cerințele impuse de legislație, ni s-au mai cerut patru confirmări în care noi să scriem expre că respectăm anumite restricții impuse de lege.

Capac la toate a fost ultimul set de obiecții: textul dintr-un regulament de-al nostru în care spuneam că trebuie să explicăm clienților principiile investirii atunci când le prestăm careva servicii cică ar putea fi interpretat ca prestare a serviciilor de consultanță investițională. În alt regulament am scris Comisia Națională în loc de Comisia Națională a pieței financiare. Din păcate, și așa s-a întins prea mult procesul de licențiere, și ne așteptau clienții, de altfel, n-am fi pierdut ocazia să inițiem un proces judiciar pe care cu siguranță îl câștigam. Dar, ca și majoritatea agenților economici în așa situații, noi aveam de făcut afaceri reale și atunci când fiecare zi de așteptare înseamnă mii de lei pierduți și angajați fără salariu, dai din mână și îndeplinești toate solicitările, inclusiv și cele mai aberante, numai să poți să-ți continui activitatea.

Mă deranjează două lucruri în organele de stat din Moldova. În primul rând, la funcționarii noștri apare un interes nesănătos de a găsi cât mai multe greșeli în actele și acțiunile tuturor acelor ce au de-a face cu funcționarii respectivi. Parcă ar fi o întrecere... sau un război nedeclarat cetățenilor și agenților economici. Țin minte un caz când un broker a făcut o tranzacție de dealer deși avea numai licență de broker. De regulă peste tot în lume aceste două licențe sunt cumulate (acum și la noi), unica deosebire între ele fiind că brokerul lucrează pentru clienți, iar dealerul - pentru sine. În realitate, tranzacția ceea nu încălca drepturile nimănui și nu prejudicia pe nimeni. Însă în Comisie timp de vre-o două luni nu se știa ce să facă cu brokerul respectiv - să ia licența firmei sau simplu să retragă certificatul directorulu. Și asta pentru ceva ce nici nu era încălcare a legii, ci doar o abatere nesemnificativă, care are implicații pur teoretice.

Al doilea lucru, care mă deranjează cel mai mult la organele noastre de Stat, este aceea că funcționarii lor le uită destinația. Organele de stat sunt create pentru ca noi, cetățenii, să trăim mai bine. Ele trebuie să facă totul pentru a asigura buna funcționare a țării. Ele lucrează pentru mine și sunt plătite din banii mei. Însă în majoritatea cazurilor, funcționarii noștri uită acest lucru, și de exemplu în Comisie există părerea subconștientă că asta piața financiră există pentru ei, și nu Comisia există pentru piața financiară.

La noi au fost anterior implementate proiectele Ghilotina 1 și Ghilotina 2. Scopul era anume acesta - de a întoarce Statul cu fața la cetățeni, să ordoneze prevederile și cerințele organelor de stat, să se întocmească liste clare de acte care trebuiesc prezentate pentru a obține autorizații și licențe, și mai mult de care funcționarii publici să nu fie în drept să ceară. Din păcate, a fost o reformă făcută de funcționari pentru funcționari, care real nu a schimbat nimic. Am participal la ședințele grupurilor de lucru cu ghilotina, am fost în grupul consultativ pe lângă Comisia parlamentară privind implementarea ghilotinei 2, și m-am convins că în realitate nu s-a făcut nimic. Tot ce-am obținut în realitate a fost includerea în legi a listelor exprese de acte de care este nevoie pentru vre-o autorizație, însă pe exemplul nostru m-am convins că aceasta nu contează pentru funcționarii publici. În schimb au fost uitate alte două principii esențiale ale Ghilotinei - când apar careva dubii, legislația urmează a fi interpretată în favoarea agenților economici, și posibilitatea obținerii autorizației tacite - dacă ai toate actele cerute de lege, iar organul competent nu ți-a dat autorizația pe care ai cerut-o, instanța de judecată îți dă această autorizație în câteva zile. Primul este ignorat, iar al doilea nu a fost aplicat nici o dată în practică.

Pentru mine ca om de afaceri atitudinea din partea organelor de stat cu care sunt nevoit să conlucrez este foarte importantă. Și voi continua să votez contra partidelor de guvernământ atâta timp, cât atitudinea statului față de mine nu se va schimba.