Piata valutara

Evoluțiile de pe piața noastră valutară din ultimul timp trezesc foarte multe semne de întrebare, multe fiind adresate inclusiv și mie. Dați să încercăm să ne descurcăm cu toată această situație.

De la începutul anului, cursul dolarului față de leu a scăzut simțitor, și la moment, deși s-a redresat puțin, încă nu este clar ce va urma (Nu iau în calcul cursul euro / leu, fiindcă el nu este relevant. Pentru cine nu știe, cursul leului față de euro se stabilește prin cotații-cross. Adica, se calculează doar cursul dolar / leu, iar restul valutelor se determină reieșind din cursul lor față de dolar pe piețele internaționale. De exemplu, dolarul costă 10 lei, iar pe piețele valutare internaționale euro e 1,5 dolari. Respectiv, prin cross-curs, la noi euro va costa 15 lei. Așa că atunci când auziți pe cineva spunând că s-a făcut la noi ceva pentru a influența cursul la euro, trimiteți-l departe.)

Ce avem? Motorul aprecierii leului este, evident, cantitatea enormă de valută existentă pe piața noastră. Cauza acestui excedent de valută este, mai mult ca sigur, volumul crescând al remitențelor. În primele 8 luni ale lui 2008 în țară au intrat oficial (numai oficial) peste un miliard de dolari, cu peste 50% mai mult ca anul trecut.

Desigur, se vehiculează mult și ideea carry-trade-ului. Asta înseamnă că cineva se împrumută de peste hotare la dobânzile mici, practicate acolo, aduce valuta în Moldova, o convertește în lei, și o plasează în depozite bancare la dobânzile noastre super-avantajoase comparativ cu alte piețe. La închiderea depozitului, de lângă dobândă, investitorul primește și diferența pozitivă obținută ca urmare a aprecierii cursului leului. Desigur, această schemă este foarte atractivă, și chiar cunosc străini care au folosit-o. Însă nu sunt sigur că amploarea acestui fenomen este așa de mare, încât să afecteze piața noastră valutară. Și nu voi crede așa ceva, până nu voi vedea dovezi clare.

Cred că creșterea remitențelor a depășit o anumită capacitate de absorbție a pieței noastre interne, după care presiunea cererii s-a transferat de pe piețele imobiliare și de consum pe piața monetară. În țară vine foarte multă valută, pe care nu prea ai pe ce o consuma - trei apartamente deja sunt cumpărate, toți copiii au deamu studii superioare, mașini și vaabșe, iar banii tot vin.   Din păcate, producția din țară nu reușește să țină pasul cu creșterea capacității de cumpărare a cetățenilor, ceea ce duce, evident, la creșterea prețurilor. Primul semn al depășirii capacităților de absorbție a pieței a fost creșterea foarte bruscă a inflației, care a început încă în primăvară. Banca Națională a întreprins un șir de măsuri pentru a stopa inflația - a crescut ratele refinanțării și, mai eficient, a majorat rezervele obligatorii a băncilor comerciale, ca urmare reducând semnificativ volumul de mijloace bănești libere și, respectiv, presiunea monetară asupra prețurilor.

Lei fiind mai puțini, pe piața de consum au mai scăzut tendințele inflaționiste, însă imediat s-a scumpit leul - cu fluxul crescând de valută se încerca procurarea a unei cantități de lei ce a devenit mai mică. Am obținut ce-am obținut - aprecierea valutei naționale față de dolar.

Din tot acest terci valutaro-monetaro-macroeconomic, eu trag următoarele concluzii:

1. Deficitul balanței comerciale a Moldovei este privit ca ceva foarte rău. În primele opt luni ale anului avem un deficit al balanței comerciale de 2,1 miliarde dolari. Asta înseamnă că noi importăm mai mult decât exportăm exact cu această sumă.

Normal, un stat nu poate avea o balanță comercială deficitară mult timp. Cauza e simplă: pentru a importa, ai nevoie de valută. Unica soluție să obții valuta (în afară de îndatorarea la organismele internaționale) e să exporți ceva. Evident că situația nu e atât de tristă cum apare după examinarea numai a schimburilor comerciale.

Nu trebuie să uităm că noi exportăm, pe lângă vinuri și fructe, încă și forță de muncă. Și că pe lângă peste miliardul cela de dolari, intrat în țară oficial în contul remitențelor, cine știe cât a intrat neoficial.

2. În țară sunt prea mulți bani, cu mult peste capacitățile productive a economiei noastre. Din păcate, cea mai mare parte a acestor bani merg în consum, fără a fi investiți. În lipsa investițiilor, producția crește foarte lent, pe când consumul crește proporțional cu volumul remitențelor. Așa că nu există careva premise pentru diminuarea presiunilor inflaționiste.

3. De la aprecierea leului, exportatorii gem. Producția noastră devine necompetitivă pe piețele internaționale, sau exportatorii trebuie să-și diminueze profitabilitatea pentru a menține piețele. În schimb, importatorii înregistrează supraprofituri de la procurarea mărfurilor la prețuri mai mici, calculate în lei. Ar fi normal ca produsele importante să se ieftinească, odată cu aprecierea leului, dar nu prea am remarcat așa tendință. Cred că în acest caz, Agenția noastră de protecție a concurenței și antimonopol funcționează rău, fiindcă această situație nu este normală. Însă chiar dacă prețurile în lei la produsele de import nu scad, cel puțin dispar presiunile inflaționiste din import.

4. Ca urmare a aprecierii leului, remitențele se devalorizează, salariile primite peste hotare costând mai puțin în lei. Aceasta poate să demotiveze concetățenii noștri să mai trimită atâția bani acasă.  Pe de altă parte, salariile plătite în Moldova în lei pot deveni tot mai competitive cu salariile primite de concetățenii noștri peste hotare, ceea ce ar putea să ducă cu timpul la revenirea în țară a multora dintre ei.

Ce se poate întâmpla mai departe și ce trebuie de făcut? Îmi pare destul de simplu.

În primul rând, cât n-ar părea de paradoxal, noi trebuie să importăm și mai mult decât importăm acum. Aceasta ne va permite să beneficiem de modificarea favorabilă de curs, pe de o parte, procurând mai ieftin resurse energetice și produse. Pe de altă parte, aceasta ne va permite să scăpăm de excesul de valută din țară. Scoțând valuta din țară, ni se va deprecia din nou leul (cum vor așa mulți). Știu că aceasta propunere nu este deloc obișnuită și academică, fiindcă importurile sunt tradițional privite ca ceva negativ. Însă pentru o țară ca Moldova, fără industrie grea și resurse, importurile sunt vitale. De aceea, consider că este mai bine să ne specializăm la nivel internațional, să ne axăm pe aceea ce ni se primește bine, iar restul să importăm. Și să lăsăm ambițiile de a produce totul cu forțe proprii. Iar dacă tot trebuie să importăm, desigur că e mai bine să o facem în cele mai avantajoase condiții posibil.

Desigur, trebuie să încercăm să investim cât mai mult din banii care vin acum în țară în afaceri. Ce trebuie de făcut pentru a obține aceasta, e o temă aparte de discuție, dar până în prezent noi nu prea reușim să o facem. Dacă am reuși să investim mai mult, s-ar diminua sumele îndreptate spre consum, pe de o parte, și am avea o creștere a producției în viitor, ce la rândul său va diminua inflația. 

Ca urmare a faptului că valuta s-a apreciat și exporturile sunt mai puțin profitabile, mai multe produse vor rămâne în țară și vor fi comercializate pe piața internă. Aceasta va spori volumul pieței interne, oferta de bunuri,  și va duce la diminuarea prețurilor în lei.

De asemenea, ca urmare a aprecierii leului, putem spera la stoparea emigrării și poate chiar inversarea procesului, întoarcerea unei părți a oamenilor plecați la muncă în țară. Oricum, devine tot mai neprofitabil să lucrezi peste hotare și să trimiți bani în Moldova. Dacă remitențele vor continua să crească în același ritm, peste un an salariul mediu din Moldova va fi echivalent unui salariu mic de peste hotare.Desigur, aceasta va duce la diminuarea rapidă a volumului remitențelor, și la afluxul de forță de muncă în țară.

După cum se vede, nu se întâmplă nimic strașnic, și nici ireversibil. În asta și este, cel puțin pentru mine, marea fascinație a economiei - este un mecanism care se autoregulează, și dacă o înclini prea tare într-o parte, singură încearcă să se îndrepte. Așa și cu remitențele - vin prea mulți bani în țară, automat încep să lucreze un șir de mecanisme care compensează acest aflux - inflația, aprecierea leului, creșterea importurilor și scăderea exporturilor, etc.

Așa că totul va fi bine... În vre-o 10 ani. ;)