Situația în agricultura noastră după anii 2007 și 2008 este extrem de jalnică. Iar roada bună a anului 2008 numai a înrăutățit situația.
După seceta de anul trecut, producția obținută de agricultori a fost mizerabilă. Chiar și producția obținută de ei, era cu mult sub standardele medii, în lipsa umidității (cerealele, sfecla de zahăr, tutunul, floarea soarelui, etc.). Normal că rezultele financiare au fost negative la majoritatea dintre ei, iar pentru lucrările de pregătire și însămânțare în acest an, foarte mulți s-au creditat semnificativ.
Anul acesta a fost unul foarte bun, la începutul anului bucuria agricultorilor nu avea măsură. Și creștea odată cu creșterea indicatorului producție la hectar. Însă când a început culesul roadei și mai ales vândutul produselor agricole, a venit și marea „surpriză”.
Din cauza supraproducției, prețurile au căzut catastrofal. Astfel, grâul furajer costă un leu kilogramul, față de 3 lei anul trecut. Porumbul - 85 de bani, față de 3 lei anul trecut. Prețul la semințele de floarea soarelui au coborât de la 6 lei la 2 lei și 50 de bani. Noile prețuri în unele cazuri sunt mai mici ca costurile de producție (la porumb, de exemplu), și sigur nu erau suficiente pentru a asigura lucrările de toamnă și cu atât mai mult, crearea rezervelor pentru semănatul și lucrările de primăvară.
Așa că pentru mulți dintre agricultorii noștri anul 2008 a fost ultimul de activitate în domeniu. Și asta fără nici o criză financiară internațională, pur și simplu conjunctura nereușită a prețurilor, agricultură ineficientă și sistemul financiar insuficient dezvoltat. Iată ingredientele moldovenești pentru o catastrofă în afacerile agricole. La anul cred că se vor schimba mulți proprietari de companii în domeniu...
natan, de ce excluzi din aceasta "conjunctura nereusita" monopolurile la export create pe unele piete de produse agricole? Pretul la unele produse agricole este micsorat artificial de catre aceste companii.
RăspundețiȘtergereBuna, Alexandru
RăspundețiȘtergereCa atare, mă bazez pe principiul teoriei economice „caeteris paribus” - restul condițiilor rămânând neschimbate. Monopolurile exiatau și anul precedent, și anul acesta, respectiv, modificarea drastică a prețurilor nu de ei a depins. Deși, anul trecut nu s-au făcut mai deloc exporturi, respectiv monopolurile nu prea au avut ocazia să se manifeste...
Examinând însă situația pe piețele internaționale, vreau să spun că nu este o deosebire așa mare. În Europa grâul furajer costă cca. 90 euro/tona, ceea ce constituie cca. 1,2 lei la kilogram, față de un leu la noi. La bursele din SUA, grâul costă cca. 1,6 -1,8 lei/kilogramul (asta după îndelungate transformări a bushelilor în kilograme de grâu ;) ). Dacă ținem cont de distanță și cheltuielile de transport, prețurile sunt omogene, și vânzarea pe piețele străine nu va aduce mari profituri agricultorilor noștri.
Problema e că dacă agricultorii europeni nu au probleme cu prețurile (există prețul normativ al grâului, iar dacă prețul de piață este mai mic ca acesta, statul compensează agricultorilor diferența), ai noștri sunt afectați direct de fluctuațiile de pe piață.