iPad-ul, Pocketbook-ul si cartile

Eu citesc mult. Foarte mult.

Până acum două săptămâni, citeam la un Pocketbook 301. Acest dispozitiv a dat un suflu nou lecturilor mele - ultimul timp devenisem foarte reticent la procurat cărți noi, fiindcă nu mai aveam unde să le țin. Iar avându-l pe el, am putut să-l încarc deodată cu sute de cărți, pentru citit și pentru recitit. Avantajele sale - este foarte ușor, are dimensiuni relativ mici, acceptă practic orice format imaginar de documente și de cărți electronice. Oricum, principalul său avantaj - ecranul din așa numita hârtie electronică, care după calitățile sale optice este foarte apropiat de hârtia adevărată și de la care, datorită lipsei luminozității, nu obosesc ochii. Dezavantaje - ecranul oricum este relativ mic (greu de citit documentele care nu sunt text, unele pdf-uri, de exemplu), nu poți citi pe întuneric și limitarea posibilităților lui doar la citit.

Acum sunt posesorul unui iPad. Pe lângă faptul că în mare măsură mi-a înlocuit calculatorul (poșta, internetul, rss-urile), am descoperit o nouă plăcere a lecturii. Este foarte comod de citit, de navigat prin carte, de făcut notițe și de marcat locuri interesante în text. Și arată superb - uitați-vă, de exemplu, la programul standard pentru citit de la Apple, iBooks, sau la această aplicație pentru iPad. Datorită ecranului mare, deja pot citi liniștit pdf-uri, ceea ce mă ajută mult cu lecturile de specialitate, unde acesta este tipul de bază a documentelor. Deși teoretic din cauza că ecranul este luminos, ochii ar trebui să obosească, încă nu am simțit acest lucru - poate datorită calității lui ecranului, poate datorită faptului că luminozitatea și culorile pot fi ajustate.

În fine, pentru mine iPad-ul are un singur mare neajuns - e mai dificil de citit de la el în transport. Dacă până acum în 6 luni de citit de la Pocketbook am fost întrebat doar de vreo opt ori ce e asta și de unde se poate lua, acum sunt întrebat practic zilnic. Deja mi-i incomod să-l mai scot.

Acum două zile o bunicuță de vreo 65-70 de ani s-a jucat cu el câteva minute și i l-a arătat și soțului ei. E extraordinar când oamenii la așa o vârstă păstrează capacitatea de a se minuna și a se interesa de ceva nou.