Prin lege, Banca Națională a Moldovei la noi are ca obiectiv principal de activitate dirijarea masei monetare și controlul prețurilor. Ei asta și fac. Însă făcând asta, ei uită că piața monetară nu e un lucru în sine, ci de ea depinde tot restul economiei.
Cel mai simplu exemplu: relația între inflație și șomaj. Deși diferite doctrine economice examinează diferit relația lor, este în general acceptat că între șomaj și inflație există o relație invers-proporțională. Adica, cu cât este mai mare inflația, cu atât e mai mic șomajul. Această relație este foarte bine reprezentată grafic de curba Philips.
Pe diagramă puteți vedea un exemplu simplu: inflația și șomajul în Statele Unite ale Americii în anii 60 (pe verticală - inflația, pe orizontală - șomajul). Mai multe detalii despre aspectele teoretice privind relația între șomaj și inflație le găsiți aici.
Sigur, economia nu este o știință exactă. Cu atât mai mult, macroeconomia și aspectele ei ce țin de politici economice. Totuși, există unele aspecte ale ei care pur și simplu nu pot fi ignorate la adoptarea deciziilor ce pot afecta întreaga țară.
Scopul Băncii Naționale a Moldovei, declarat în lege, este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor (anterior era menținerea stabilității monedei naționale, dar BNM singură a insista pe modificarea scopului activității sale). Astfel, în politica sa monetară și valutară pentru 2009, Banca a scris: ”politica monetară şi valutară a Băncii Naţionale a Moldovei va fi axată pe asigurarea şi menţinerea ratei anuale a inflaţiei la nivelul de 9.0 la sută”.
Mai departe: „Fără prejudicierea obiectivului său fundamental, Banca Naţională va promova şi va menţine un sistem financiar bazat pe principiile pieţei şi va sprijini politica economică generală a statului.”
Statu își caută de treaba lui cu problemele sali, iar Banca Națională va menține inflația. Dacă întâmplător interesele Statului vor coincide cu interesele Băncii Naționale, ele vor fi sprijinite, dar la mai mult nici nu sperați.
Cel mai bun exemplu l-am văzut astă vară: când în cadrul luptei contra inflației, au fost majorate semnificativ rezervele obligatorii ale băncilor comerciale, ceea ce a diminuat masa monetară. În deficitul de lichidități creat după aceasta, să fi văzut voi cum alergau disperați bieții antreprenori și conducători de întreprinderi în căutarea de credite. Iar economia în realitate reprezintă un circuit permanent al banilor - când o companie-client să nu poate face rost de bani pentru a se achita pentru marfa procurată, aceasta afectează nu numai furnizorul lui, ci și angajații și furnizorii acestuia, care la rândul lor, transmit blocajul mai departe. Dacă banii într-o lună trec prin cinci mâini, atunci un blocaj de 100 de lei scoate din circulație 500 lei. Normal că cu așa o diminuare multiplicată a masei monetare inflația nu mai are din ce să apară.
Este evident că așa măsuri nu stimulează activitatea economică și apariția noilor locuri de muncă. Din păcate, la noi problema șomajului nu se resimte atât de acut, pe cât ar trebui.Oficial în Moldova sunt înregistrați 48,3 mii șomeri, ceea ce constituie 3,9% din populația activă. Însă această statistică nu ține cont de persoanele care lucrează în afara țării. Practic, ultimii câțiva ani noi ne exportăm șomajul peste hotare, trecând problema cu acordatul locurilor de lucru pe capul altor economii. Dacă însă la acele 48 de mii mai adunăm acele peste 350 mii de persoane care nu au de lucru în țară, vom obține o rată a șomajului de 32%. Gândiți-vă, 32%. În două-trei luni o parte din concetățenii noștri care și-au pierdut lucrul peste hotare, vor decide să vină acasă, și atunci chiar vom resimți pe viu această cifră.
Sigur, nu vreau să învinuiesc Banca Națională de toate relele de la noi. La ei în lege e scris că trebuie să controleze inflația, ei asta și fac, și o fac chiar bine. În fiecare an ei înaintează Parlamentului spre aprobare politica monetară și valutară pe acel an, și mai departe nu au decât să o respecte. Mă deranjează faptul că organele noastre de stat au grijă fiecare de bucățica lui de față de masă, iar o administrare în ansamblu nu se face. Și nici nu are cine să o facă. Imaginați-vă, numai, următorul lucru: plenul parlamentului. Aprobarea politicii monetare. Talmaci termină de povestit despre faptele glorioase a BNM. Și aici se ridică un deputat din sală (oricare) și întreabă: dar spuneți, vă rog, cum a fost acordată rata prognozată a inflației cu rata prognozată a șomajului? Ați verificat cu curba Phillips? La care Banca Națională: A?
Delicios fragment, nu? Problema principală cu imaginatul lui e cu deputatul (pentru BNM toate astea nu sunt o noutate, pur și simplu, după lege șomajul nu-i traba lor...). Avem așa deputați în Parlament? Da în liste pentru Parlamentul următor?
O observatzie extrem de curioasa - de ce atat de mult se vorbeshte despre o revenire, priciom "in masa", a concetatzenilor noshtri acasa ? Da, absolut de acord ca oamenii ishi pierd locurile de munca sau sunt pe cale sa le piarda, iar cei care au reushit sa le pastreze, sufera enorm din cauza unor reduceri substantziale ale veniturilor. Dar totushi...
RăspundețiȘtergereO buna parte din ei locuiesc acolo deja de mai multzi ani shi au reushit, cat de cat, sa-shi "scoata" familiile shi cunoshtintzele din RM. Aici raman doar batranii shi studentzii, care freaca menta prin baruri. Multzi din ei au fost nevoitzi sa vanda absolut totul ca sa faca rost de actele necesare ("levie" sau nu) shi sa formeze o rezerva de sigurantza pentru primele saptamani de viatza in strainatate. Alta faza ca mai tarziu dupa aclimatizare, tot ei, au bagat o parte din bani in procurarea apartamentelor, dar greu de crezut ca acest lucru s-a facut sub influientza ideii de intoarcere acasa. Un alt element important ar fi statutul de shedere al acestora. Sa fim oneshti ca majoritatea lor cam evita intalnirile cu autoritatzile de emigrare, iar cei cu pashapoarte UE (romaneshti,bulgareshti) sunt intr-un numar neglijabil. Luatzi la evidentza acolo sau intorshi acasa, pune punct pe cariera lor de gastarbeiter european.
Shi in fine, cine este basarabeanul? - un om de popor sarac, obishnuit sa traiasca in sclavie de sute de ani shi sub diferitzi stapani,nu prea ager la minte shi nici doritor de a contribui la schimbari, chiar daca ar putea sa-i ushureze soarta. Un singur lucru il intereseaza : un shmat de colac,o cana de vin pe maine shi un loc unde sa doarma, iar pentru asta este gata sa roboteasca shi sa rupa c.... chiar shi in rajdurile lui Augias
Buna, Larry
RăspundețiȘtergereDesigur, nu toți se vor întoarce. Acei care s-au aranjat și au un statut cât-de-cât legal, vor rămâne acolo și vor trece peste criză de rând cu restul europenilor. Dar îmi pare că atunci când scriai comentariul, îi aveai în minte pe moldovenii plecați în Europa (Spania, Italia, Irlanda). Însă cea mai mare parte a moldovenilor de peste hotare sunt în Rusia, iar acolo condițiile sunt absolut diferite. Lumea nu prea pleacă încolo pe totdeauna, ci doar pentru câștig. În afară de aceasta, aproape unicul lucru pe care îl fac ai noștri acolo ține de construcții, iar majoritatea construcțiilor în Moskova-Petersburg s-a oprit.
Cât despre moldovenii-europeni, cred că unii care au libertatea de deplasare s-ar putea să revină în țară pentru o perioadă de timp, să treacă vremurile grele. Fiindcă cum n-ar fi, viața la noi e mult mai ieftină ca în Europa.
Legea privind ocuprarea fortei de munca defineste SOMERUL ca acea persoana care intruneste cumulativ urmatoarele conditii:
RăspundețiȘtergerea) are vîrsta cuprinsă între 16 ani şi vîrsta stabilită de lege pentru pensionare;
b) este aptă, după starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice, pentru prestarea unei munci;
c) nu are loc de muncă şi nu desfăşoară activitate în scopul obţinerii de venituri;
d) caută activ un loc de muncă şi este disponibilă să înceapă lucrul;
e) nu studiază la secţia cu frecvenţă la zi la o instituţie de învăţămînt;
f) este înregistrată la agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul;
De aici, dar si reiesind din realitatile Moldovei, facem 2 concluzii:
1. Nivelul actual al somajului e mult mai mare - lumea pur si simplu nu se inregistreaza la "Agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul".
2. "Gastarbeiter"-ii care vor reveni tara nu cred ca se vor inregistra ca someri - pentru ca si asa vor avea ce sa faca(sa repare ceva, sa mai cunune, sa mai boteze vreun copil) ca orice moldovean.
PS. Viata la noi nu e "multa mai ieftina" ca in europa. E mai scumpa la servicii, gen: frizerie, restaurant, transport, chirie (depinde de localitate si zona).
Produsele alimentare (la supermarket) sunt aproximativ egale, poate chiar mai mici, iar la articole de imbracaminte si electrocasnice preturile sunt mai mici. Cel putin asa am vazut eu Italia si Germania.
Poate la noi viata e mai "confortabila" - ei vin acasa, cu bani, isi vad rudele, toti "le poarta cinstea", ii iau de nasi si de cumatri : ).
Desi cei care locuiesc in europa de mai mult timp, "nu mai inteleg" modul nostru de trai si dupa 2-3 saptamini vor inapoi.
Natan, stii foarte bine ca anii 60 era unica perioadă când graficul se prezenta drept o hiperbolă (probabil era unica perioadă cînd demand-side shocks dominau supply-side). În rest curba Phillips nu-i deloc curbă, ci o mişcare haotică în spaţiul inflaţie-şomaj (deoarece supply-side shocks totuşi domină demand-side, în special pentru o economie mică precum Moldova, pentru care demand-shock-urile din restul lumii sunt, de facto, supply-shocks).
RăspundețiȘtergereTeza "Dacă însă la acele 48 de mii mai adunăm acele peste 350 mii de persoane care nu au de lucru în țară, vom obține o rată a șomajului de 32%" nu mi se pare cine ştie ce inspirată. Dacă ar fi revenit acele 350 mii de emigranţi, salariul de echilibru ar fi scăzut, şi şomajul ar fi mult sub 32% (ar fi el mai înalt decât 4-5%, dar). Realmente un asemenea anti-exod ar determina cea mai o schimbare structurală enormă (pozitivă, aş crede): ar scădea ponderea non-tradables şi ar creşte masiv tradable sector. Rezultatul final: o creştere a PIB-ului şi PIB/capita şi o scădere a PNB-ului (remitenţele fac parte din PNB).
În final, cred că Talmaci corect ar fi răspuns "A?" la întrebarea deputatului. Fiecare tre' să-şi vădă de treaba. BNM -- de inflaţie şi de sănătatea sectorului financiar, MinEcon şi alte ministere -- de dezvoltare sectorului real şi şomaj (pe termen lung, politica monetară afectează nesemnificativ creşterea economică). Evident, în cazul unei economii deschise precum Moldova, e greu să defineşti "core inflation", dar odată ce ai făcut-o, Taylor rule [more or less] works...