Câinele meu mănâncă nuci. Se culcă, ia nuca între labele din față, exact ca pe un os, și tot la fel ca pe un os o sparge cu dinții. După ce face o gaură suficientă, scoate atent miezul și îl crapă (în sens îl mănâncă hapsân).
Chestia cea mai interesantă e că a învățat să mănânce nucile de la alt câne, o cățea bătrână și înțeleaptă care a trăit mult timp la noi. Ea s-a învățat de la noi că mănânce miez de nucă (îl curățeam noi pentru ea), dar cum s-a învățat să spargă nucile și să-l scoată de acolo, nu mai știu.
În general, animalele care locuiesc lângă oameni învață să facă o mulțime de-a chestii, unele utile, altele mai puțin (sigur, datul labei la comandă nu are nici o utilitate pentru ei, pe când mâncatul nucilor - da, este foarte util). Și de mai multe ori am observat că chestiile utile sunt învățate de către animale unul de la altul... deja în funcție de inteligența și agilitatea fiecăruia.
Nu o dată m-am întrebat dacă este posibil ca cu timpul, animalele să devină mai inteligente datorită nouă. Desigur, cu timpul semnifică nu 20 de ani, ci 2000 de ani. Cred că este ceva destul de real, problema principală fiind capacitatatea redusă de transmitere a informației între animalele de lângă oameni. Aceiași câini sunt izolați, fiecare lângă stăpânii săi, și nu prea au posibilitatea să „transmită” careva noi deprinderi (aceasta nu se poate face la o primblare cu stăpânul în parc, este nevoie ca ei să fie în condiții normale de trai, când deprinderea este utilă și poate fi observată de mai multe ori).
Oricum, mai mulți dintre fantaștii mai perspicace, preocupați de calea omenirii în viitor, au presupus că peste mulți ani oamenilor li se vor alătura ca aliați și prieteni câteva specii de ființe, care azi sunt animale. Despre această activitate de progresori a oamenilor au scris, de exemplu, Klarke sau Brin. Toate aceastea, presupunând că peste mulți ani va mai exista omenire...
Sigur, tot ce spun poate să vă pară pură ficțiune. Dar ați auzit despre gorila Koko, care cunoaște peste 2000 de cuvinte și poate comunica cu ușurință, folosind alfabetul muților?
... si dupa mii de ani de evolutie alaturi de homo sapiens, expresia "a lua la laba" isi va pierde tot farmecul si va avea o conotatie pur descriminatorie :(
RăspundețiȘtergerePacat de polisemantis, extrem de reusit :)
Eu la tara, am avut un caine care facea la fel cu nucile... O data mi s-a facut mila sa-l vad chinuidu-se sa o strice, i-am luat-o dintre labe si i-am stricat nuca. Dupa ce a mancat miezul, a luat alta nuca si a venit cu ea in dinti la mine, mi-a intins-o... Evident ca ma ruga sa i-o stric, sa nu se chinuie el...
RăspundețiȘtergere