facebook

vineri, 6 noiembrie 2009

Light of science


Până acum toate valorile cu care ne ciocneam noi în lume erau supuse legii conservării materiei. Lucrurile sunt limitate și finite. De aici și apare una din principalele legi ce conduc viața noastră - legea bunurilor limitate, care duce la apariția valorii.

De curând, noi tot mai mult operăm cu informațiile. Spre deosebire de lucruri, informația nu este limitată, de la consumul ei ea nu se perimează și nu dispare. Informația poate fi multiplicată și transmisă altuia, fără a pătimi proprietarul precedent.

Desigur, aceasta a început să funcționeze încă de la apariția primelor suporturi pentru informație - propabil, a picturilor murale, a scoicilor pe ață, a liniuțelor pe trunchiul copacului. Nu mai vorbesc de tăblițele de lut cu inscripții cuineiforme și, cu atât mai mult, despre cărți. Cartea o citești și o dai mai departe, iar valoarea ei o păstrezi - cunoști deja ce-i scris în ea.

Dar azi, odată cu apariția și dezvoltarea tehnologiilor informaționale, aceasta a mai suferit o mutație. Eu pot în orice moment să fac copie de pe un fișier și să-l trimit altuia sau să-l pun în acces public. Dar eu oricum o să-mi păstrez fișierul inițal... informația, care are o anumită valoare, se va multiplica. Cu timpul aceasta va duce la diminuarea valorii informațiilor, ele tinzând spre zero. Dacă orice persoană care dispune de o informație o poate multiplica și transmite altora, e și normal că tendința finală să fie: toți știu aceea ce știe fiecare. Orice informație cunoscută cuiva până la urmă ajunge să fie cunoscută de toți.

E greu de spus ce efect va avea acest fenomen asupra vieții noastre și asupra legilor ce o dirijează (în special economice, dar și sociale... că socialul tare mai este influiențat de economic). Cu timpul, lucrurile din jurul nostru incorporează tot mai multă informație. Iar informația se multiplică, se multiplică... devine tot mai accesibilă... respectiv, tot mai ieftină... Exemplu de chiar zilele astea: informația topografică, care acum 20 de ani era deținută mai că numai de militari, devine accesibilă practic oricui. Împreună cu GPS-ul duce la apariția navigatorilor, care vă pot arăta unde sunteți și cum să mergeți penru a ajunge unde vă trebu. Desigur, e o plăcere care costă. Dar vine Google... mai întâi cu google maps, care vă permit să vă găsiți casa văzută de pe satelit (mai puțin mie), iar acum și cu un program grauit de navigare, bazat pe google maps. Și în orice domeniu important, se vor găsi persoane care nu vor precupeți timp și efort să facă așa, ca lumea să devină mai ieftină și mai prietenoasă oamenilor. Linux, Open office, proeiectul Guttenberg... studiul free-float...

Și, desigur, în această lume a informațiilor accesibile, marfa principală va fi tot informația. Cine o va avea primul și va reuși să o rețină cât mai mult posibil, va putea obține cele mai multe avantaje din utilizarea ei. Dar aceasta nu schimbă esența lucrurilor - odată cu multiplicarea informațiilor, va avea loc „inflația” lor, ieftinirea. Iar odată cu o pătrundere tot mai amplă a lumii înformaționale în cotidian (dar nu mă refer numai la nivelul uzului casnic, propagarea informațiilor despre procesele tehnologice, sau medicale, de exemplu au impact și mai puternic decât informația utilizată de noi în casă) viața trebuie să se ietinească.

Acum brusc mi-a apărut cu totul în altă lumină afirmația lui Asimov. Respect ciuvacului, a spus asta încă 30 de ani în urmă...

There is a single light of science, and to brighten it anywhere is to brighten it everywhere.

10 comentarii:

  1. privitor la multiplicarea sau accesibiliatea informatiilor, cit si potentialul progresiv de a produce informatii de catre practic oricine cred ca ar fi bine de mentionat citeva fenomene.
    - unul din fenomenele recente este informatia sociala in care reteaua sociala isi prioritizeaza si apreciaza singura sursele, astfel traind cu viata ei izolata (ex. digg.com sau youtube)
    - alt fenomen interesant este aparitia serviciilor de acumulare si sistematizare (cautare cu revelanta costumizabila), care pina nu demult era in epoca de piatra, acum se fac bani grei (ex. google)

    RăspundețiȘtergere
  2. [...] informația, care are o anumită valoare, se va multiplica. Cu timpul aceasta va duce la diminuarea valorii informațiilor, ele tinzând spre zero. [...]

    Cum defineşti valoarea informaţiei?

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu shtiu unde am citit ca asimetria informatzionala este direct proportzionala cu nivelul de cultura a comunitatzii. Cultura in toate sensurile (eco-pol-soc)

    RăspundețiȘtergere
  4. păcat :)

    te-aş fi contrazis. dar nu ştiu cu ce termeni operăm.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu inventez termeni și sensuri. Pot să recomand dex-ul.
    Apropo, noțiunea dată acolo valorii mi-a plăcut.

    RăspundețiȘtergere
  6. Fie F un fenomen din sistemul S.

    Fie U cantitatea de informaţie asociată lui F şi existentă în S (un fel de "tot ce se ştie despre F în S").

    Fie u cantitatea de informaţie asociată lui F necesară unui individ pentru o activitate normală în S.

    Voi considera valoare a informaţiei asociate lui F parametrul constant egal cu raportul dintre u şi U, val = u / U (altfel spus - ceea ce trebuie să ştiu / ceea ce pot şti). Evident, pentru fiecare individ din S, val poate lua valori între 0 şi 1.

    Introducerea valorii ca parametru constant îmi permite să afirm că la o creştere (datorată progresului) proporţională a U (U2 = coef * U), individului i va corespunde u2 = coef * u. (mi-e lene să mă gândesc la ce se întâmplă la creşterea exponenţială, care e cea reală).

    Adică dacă un librar bun trebuie să cunoască conţinutul a 10% din cărţile pe care urmează să le vândă, atunci când are doar 100 de cărţi nu trebuie să fi citit decât 10; iar dacă librăria se exinde la 1000 de cărţi el trebuie să citească încă 90. (nu vreau şi nu cred că pot să dau detalii cu privire la ce se întâmplă atunci când u depăşeşte cantitatea de informaţie ce poate fi stocată şi procesată de creierul individului).

    val - parametru constant îmi pare firesc. (pot da detalii în cazul în care sunt solicitate)


    Din ceea ce cred că am înţeles, tu introduci val ca parametru variabil. Cum anume îl exprimi şi de ce?



    PS: la mulţi ani!

    RăspundețiȘtergere
  7. Doina, get a life, poor thing !

    Sau matincî asta iar Analize False sî prikAleşti :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Let L be the life suggested...
    already have one, thank you.

    numai că uneori mai este plăcerea unui cognitive/mental intercourse (traductibil).

    RăspundețiȘtergere
  9. Doinița, merci pentru felicitare. :)

    Referitor la cantitatea de informație ce poate fi memorată / procesată de o persoană - nu la asta mă refeream. Prin pătrunderea tot mai profundă a informației în cotidian am în vedere și un grad tot mai mare de procesare a ei fără implicarea omului.

    Pentru a spăla hainele într-o mașină-automat, nu am nevoie să știu cât timp ele trebuiesc ținute în apă la o anumită temperatură sau în ce ordine trebuie luat detergentul și aromatizatorul. Eu doar începlinesc o serie de acțiuni simple (pun detergentul, mă uit ce tip de haine am, aleg temperatura și intensitatea stoarcerii și apăs butonul), iar cu timpul aceste acțiuni cred că vor deveni și mai simple (apăs butonu-l „fă-le curate” și gata). Eu nu știu principiul păstrării informației în fișierele dejavu, dar eu știu site-ul pe care pot să fac căutare pentru programe care le vor citi. Și așa cu orice.

    Omenirea azi este inundată de informație, și eforturile producătorilor de-toate-celea din ultimul timp sunt orientate anume sper aceea ca utilizatorul final să trebuiască să proceseze cât mai puțină informație. Aceasta implică un volum mai mare de informație procesat de către tehnică. Anume aceasta și am în vedere prin „pătrunderea informației în cotidian”.

    RăspundețiȘtergere