Last frontier

Acesta e Tărcuș. Eroul zilei de azi.

Una din companiile la care sunt asociat trebuie să devină plătitoare de TVA. Căpătarea titlului de plătitor presupune un control al activității companiei de către fisc. Inclusiv, după cum s-a dovedit, și verificarea prezenței companiei la adresa indicată ca sediu.

În același timp, legislația noastră permite fondatorilor de companii să-și înregistreze compania la adresa lor de domiciliu, lucru de care eu și am beneficiat. 

Și, respectiv, azi am mers la fisc pentru a ne descurca până la urmă cu dosarul nostru și pentru a confirma existența sediului (cum ne-a explicat inspectorul fiscal, „măcar să mă conving că așa casă există”).

Luat un taxi, am urcat în el inspectorul și mergem la Durlești. Ajuns, intrat în orgadă, mers până în pragul casei... mai pe scurt, convins despre existența imobilului.

Și anume asta a fost ora de glorie a lui Tărcuș. Pe tot parcursul vizitei fiscale la mine acasă el s-a opus vehement birocrației furibunde de la noi, și-a expus foarte tranșant punctul de vedere despre administrarea fiscală din Moldova și tot încerca, ba din dreapta, ba din stânga, ba de pe la spate, să vadă din ce sunt făcuți luptătorii noștri cu evaziunea și spălarea.

Slavă lui Tărcuș. Fiindcă puțini mai sunt curajoșii care-și pot ridica vocea contra inspectorilor fiscali și a tuturor solicitărilor acestora. Eu, de pildă, n-am zis nimic.