Mai multă lume știe că îmi place SF-ul, și apelează deseori pentru recomandări de lecturi la temă. Iată o listă de povestiri și de nuvele (nuvele nu în sensul american, ci al nostru) care sunt destul de scurte pentru a le citi într-o seară, și în același timp, suficient de bune ca să vă facă poftă de mai mult. Când sunt disponibile, dau link-uri la amazon, de unde puteți cumpăra cartea, și la flibusta, unde o puteți citi în rusă (citi sau descărca într-un format comod).
Isaac Asimov
The last question
În general, Asimov este cunoscut pentru cărțile sale mari, gen Fundația sau Cavernele de oțel. Dar el este foarte bun și în genul scurt (de exemplu, aceeași serie de povestiri “I, robot”). Vă propun să citiți “Ultima întrebare”, care e una din cele mai reușite și frumoase nuvele ale sale. Și răspunsul la această ultimă întrebare e pe măsură.
Arthur Clarke
The star
Iarăși, un autor care este mai cunoscut pentru romanele sale. Însă povestirea Steaua este un exemplu extraordinar de nuvelă SF, care ne facă să vedem altfel o istorie binecunoscută. Cea mai cunoscută istorie.
Theodore Sturgeon
Hurricane trio
Sturgeon este eu maestru anume al genului scurt. Și practic orice povestire a lui e o mică capodoperă. În acea perioadă când toți scriau despre tehnologii, invenții și viitor, el scria despre oameni, folosind anturajul SF doar pentru a accentua aceea ce vroia să spună. Ce-mi mai place la el, este că nu explică tot ce are de spus, ci are încredere în cititorii că vor reuși să înțeleagă singuri. La fel și în această mică capodoperă.
Catherine Lucille Moore, Henry Kuttner
Happy Ending
Acest cuplu literar (soț și soție, scriau împreună, dar se publicau de regulă sub numele lui, fiindcă autorii bărbați primeau mai mult) sunt niște maeștri ai genului scurt, O. Henry și Cehovi ai SF-ului american. De regulă, plini de umor, originali și inventivi, au lăsat după ei mai multe povestiri memorabile, dintre care vă recomand “Sfârșit fericit”.
Datorită unui truc cu textul povestirii, o istorioară destul de plată se transformă într-un text pe care îl veți ține minte. Citiți, e neobișnuit.
Daniel Keyes
Flowers for Algernon
Fără multe prezentări. "Flori pentru Algernon" - una din cele mai frumoase povestiri SF din toate timpurile. Recomand anume povestirea, și nu romanul pe care el l-a scris peste câțiva ani pe motivele ei. Dacă nu ați citit încă - citiți numaidecât. "Darea di samî 1. 5 martee 1956..."
Amazon (romanul)
Flibusta (povestirea)
Greag Bear
Blood Music
Bear este unul dintre reprezentanții sub-genului “hard science”, dar e un exemplu fericit. Am oscilat între povestirile “Muzica din sânge” și “Ciuma lui Schredinger”, dar o voi recomanda pe prima, totuși. Despre evoluția necontrolată a științei și urmările acesteia, dar mult mai înfricoșător decât în "Leagănul pisicii" lui Vonnegut.
Deci, încă o povestire rescrisă apoi în roman, și iarăși, recomand versiunea succintă.
Amazon (romanul)
Flibusta (povestirea)
Harlan Ellison
I Have No Mouth, and I Must Scream
Ellison e unul dintre cei mai controversați autori de SF. Practic tot ce a scris el ține de forma scurtă. În nuvelele sale el “taie” totdeauna fără anestezie și abordează cele mai acute și dureroase probleme. Lista de recomandări ar fi lungă, în ea ar intra și "Repent, Harlequin!" Said the Ticktockman” (despre societate și conformism), “The Deathbird” (despre religie), și multe, multe alte nuvele, dar voi recomanda “I Have No Mouth, and I Must Scream”. Dacă vă place, citiți și altele.
Flibusta (cu o prefață destul de lungă din partea autorului)
Stanislaw Lem
Jurnalele astrale ale lui Ijon Tichyi, Călătoria a șaptea
Desigur, e greu de vorbit despre Lem doar limitându-ne la povestiri scurte, dar ele tot pot fi un început. Pline de inteligență, umor și satiră, vă vor face să zâmbiți și uneori să râdeți. Începeți cu Călătoria a șaptea a lui Ijon Tichyi, iar dacă vă place, citiți și despre restul călătoriilor, și poate chiar și despre Solaris.
Acasă: La părinți-bunici pe undeva trebuie să fie o carte veche, din seria Aelita, cu Jurnalele astrale ale lui Ijon Tichyi. Dacă nu vă deranjează alfabetul chirilic, încercați, e o traducere bună.
Evghenii Lukin
Slovesniki
Lukin (mult timp, până la decesul soției Liubovi, au scris împreună, acum scrie singur) are un simț foarte sănătos al umorului și un simț la fel de sănătos al limbii. Povestioarele sale, ușoare de citit și pline de satiră și umor, au totdeauna și un subtext care deseori nu e deloc vesel. Vedeți și singuri, de pildă, în "Cuvântătorii".
Victor Pelevin
Zatvornik i șestipalîi
Pelevin a unul dintre puținii autori ruși contemporani care au reușit să capete renume mondial. "Schimnicul și Șase-degete" e una din primele lui povestiri, care m-au făcut să-l îndrăgesc, și care nu și-a pierdut farmecul și paradoxalitatea (care caracterizează toată opera lui Pelevin) cu trecerea timpului.
Despre vecini:
Boris Ștern
Zapiski dinozavra
În Ukraina sunt mai mulți scriitori buni de SF, dar în forma scurtă cel mai memorabil este, desigur, Boris Ștern. Iar pe mine personal "Notițele unui dinozaur" mă fascinează, revin iar și iar la această povestire. Exemplu de literatură cu literă mare. Citiți-o și voi.
Din păcate, ultimii ani nu prea am avut posibilitatea să urmăresc literatura SF din România (mă refer la forma scurtă, că despre ea vorbim), așa că nu pot veni acum cu o recomandare expresă. Oricum, practic în orice ediție a Almanahului Anticipația sau în antologiile Science-Fiction care erau publicate de Nemira, se regăsesc cam toți autorii importanți români, dacă aveți posibilitatea, citiți vreo ediție. (Politica librăriilor noastre referitor la cărțile din România merită o discuție aparte.)
Despre Moldova:
Ioan Mânăscurtă
Artefact
O minunată carte pentru copii, care, din păcate, nu poate fi procurată on-line, iar ultima ediție pe hârtie a fost în 2009. Poate aveți norocul să o găsiți. O poveste cu nave cosmice, fantome și fauni, pe care copilul vostru și copilul din voi o vor savura.
Natan Garștea
Ziua purificării
Poate nu a fost cea mai controversată povestire a acestui autor la cenaclurile de SF din București (cea mai controversată a fost “Cum gândește un om”), dar sigur cea mai de succes de acolo. A văzut lumina în 2008, în revista “Anticipația”. O să vă placă, citiți-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu