facebook

vineri, 8 august 2008

Pe urmele lui Newton

De mai mult timp (încă de la facultate) m-am gândit la aceasta, dar nu prea am avut timp să aștern totul pe hârtie.

În general, în fizică la modelarea gravitației corpurile sunt considerate generatoare punctuale a câmpului gravitațional. Adica, când se examinează interacțiunea între Soare și Pământ, fiecare dintre ele este luat ca un punct. Desigur, la scară cosmică, o astfel de presupunere este absolut corectă. În afară de aceasta, este corect ca în calcule să se considere ca direcție a forței gravitaționale centrul unui corp, care tot este un punct.

Însă:

Gravitația este una dintre cele patru forțe de bază din Univers. Ea este generată de orice obiect care are masă, inclusiv de particulele elementare. Altfel vorbind, fiecare atom are propriul câmp gravitațional. Iar gravitația corpurilor „mari”, care sunt compuse din mai multe particule, reprezintă compunerea câmpurilor particulelor elementare care compun corpul respectiv.

În realitate, acolo funcționează principiile generale ale compunerii forțelor. Adică, o particulă simplă (A) interacționează gravițational cu toate particulele ce compun un corp „mare” (B). Astfel, există o mulțime de vectori între A și fiecare dintre particulele corpului B. Forța finală ce acționează asupra lui se poate calcula prin compunerea tuturor acestor vectori.

Ca urmare a compunerii forțelor, forța gravitațională agregată este orientată spre centrul masei corpului B, care, dacă corpu-i omogen, se află cam în același loc cu centrul spațial.

Pentru noi, ca senzație empirică, totul se resimte la fel de simplu - stând pe Pământ, pe noi ne trage în jos. Însă trebuie să înțelegem că noi suntem atrași de fiecare particulă elementară care compune Pământul nostru - sigur, un atom nu face mare treabă, dar toate împreună, compunându-și forțele, creează anume atracția ceea ce ne accelerează cu 9,81 m/s2. Vectorul forței, creat din compunerea vectorilor individuali orientați spre fiecare parte componentă a Pământului, este orientat spre centrul Pământului.

Dar situația se schimbă dacă începem să ne adâncim în interiorul unui corp, spre exemplu, în Pământ. Cu cât ne cufundăm mai mult, cu atât mai multă masă va rămâne în spatele nostru. Ca urmare, la compunerea forțelor, vom asista la două fenomene: partea din masa corpului care va fi deasupra noastră va începe să ne tragă în „sus”, diminuând forța ce va acționa în jos, și în același timp, masa care ne trage în jos este tot mai mică.

Respectiv, dacă un obiect se află exact în centrul unui corp, el va fi atras uniform în toate părțile. Ca urmare, în centrul Pământului, spre exemplu, va exista o stare de „imponderabilitate”, ce-i drept, de alt tip decât cea de pe orbită. Dacă acolo starea de imponderabilitate se obține prin căderea liberă permanentă, în centrul Pământului lipsa de greutate se va explica prin atragerea uniformă în toate direcțiile și compensarea vectorilor gravitaționali.

Generalizând, avem următoarele concluzii:

  • Forța de atracție a unui corp compus din mai multe particule elementare în realitate se formează în urma compunerii câmpurilor gravitaționale a fiecărei particule în parte;
  • În afara corpului compus, câmpul lui gravitațional este orientat spre centrul masei corpului;
  • În interiorul corpului compus, odată cu apropierea de centrul său, vectorul câmpului gravitațional orientat spre centru slăbește, datorită faptului că o parte de vectori se orientează și în direcție opusă centrului;
  • În centrul corpului compus câmpul gravitațional este orientat uniform în toate direcțiile și se compensează reciproc.

Acest lucru este deosebit de important pentru corpurile cu o masă mare (cu adevărat mare), cum ar fi stelele și planetele, care au un câmp gravitațional suficient de puternic pentru a influența semnificativ atât alte corpuri cosmice, cât și propria structură. Odată cu adâncirea în interiorul unui corp ceresc, fiecare nivel următor cântărește mai puțin fiindcă este atras mai slab spre centru. Din această cauză, presiunea în interiorul corpurilor cerești crește neliniar, iar în apropierea nucleului lor modificarea presiunii tinde spre zero.

Iată câteva concluzii inițiale din toate acestea:

Pentru geofizică. Presupunerile privind presiunea și privind temperatura în nucleul interior al Pământului s-ar putea să fie exagerate. Se presupune că nucleul are două componente - exterioară și interioară. Datorită gravitației substanțele mai grele au coborât în nucleu, și nucleul intern cu o rază de cca. 1220 km este compus din fier și nichel solide, fapt demonstrat și de observațiile seismologice. Abordarea care va ține cont și de modificarea greutății și a presiunii în interiorul Pământului poate să ducă la crearea unui alt model, cu un nucleu central compus din elemente mai ușoare, și nu numaidecât în formă solidă.

 Pentru astrofizică. Putem presupune că în centrul stelelor există o zonă cu intensitate mai joasă a reacțiilor termonucleare, iar zona cu intensitatea cea mai mare a reacțiilor se află undeva între centru stelei și zona de radiere, ceea ce aduce o altă viziune privind dinamica proceselor în interiorul stelelor.

Pentru astronomie. Un factor suplimentar la stabilirea câmpurilor gravitaționale a planetelor și stelelor este luarea în considerație a distribuției masei care generează câmpul gravitațional. Astfel, cu cât un corp ceresc este mai departe, cu atât sunt mai apropiați vectorii sper particulele generatoare de câm gravitațional. Aceasta duce la creșterea intensității câmpului datorită apropierii vectorilor gravitaționali. Desigur, aceasta nici pe departe nu compensează descreșterea intensității câmpului odată cu patratul distanței. Însă pentru corpurile mari cu o densitate mică (de ex., giganții de gaz), acest factor influențează semnificativ calculele.


P.S. Deja după ce am scris toate acestea, am găsit următoarea pagină (merci, Doinița):

http://en.wikipedia.org/wiki/Shell_theorem .

În linii mari, corespunde cu aceea ce-am scris eu (cum sună... ;) ), doar că nu mi-am dat seama de efectele gravitaționale în interiorul unui corp gol (doar înveliș). Și se pare că a treia mea concluzie este eronată.

De altfel, aceleași concluzii mult mai simplu reies din Legea gravitației lui Gauss

(  http://en.wikipedia.org/wiki/Gauss%27s_law_for_gravity ), cu ajutorul căreia se poate ajunge la aceleași concluzii, dar mult mai repede.

Ce pot să spun? Păcat că n-am trăit cu vre-o 450 de ani mai devreme... Da tipii ăștia doi, Newton și Gauss, chiar rup...

marți, 5 august 2008

Laurii si olivele

Cum poți să învinuiești alte echipe de aceea că lor li s-au aprobat contestări care ție ți se par idioate, dacă singur contestai rezultatele unei întrebări, afirmând că frunza de laur și frunza de măslin e același lucru?

Cucusor

Cred că „Zdob și Zdub” cu cântecul lor „Cucușor” au făcut mai mult pentru cultura noastră autentică decât a făcut Ministerul Culturii în ultimii 20 de ani.

miercuri, 30 iulie 2008

Cosmar

Imaginați-vă așa un coșmar de noapte:

După o zi grea și foarte surmenantă, pe care ai petrecut-o numai în picioare, nu numai că te dor picioarele, dar și ești sleit de puteri și lipsit de tonus. Și când urci în troleu și te așezi pe ultimul loc liber, decizi: gata, nu cedez nimănui, fie ce-a fi... Și la stația următoare în  troleu urcă o bătrânică care vine și se oprește lângă tine, și te privește în expectativă, și îți dai seama că pe lângă aceea că se proptește în cârje, baba mai este și gravidă într-un stadiu avansat...

marți, 29 iulie 2008

Calculatorul meu

Eu acum scriu aceasta de la un notebook Apple MacBookPro cu următoarele specificații: 17”, procesor 2,5 GHz Intel Core 2 Duo, 4 GB ram, 250 GB HDD, placa video Nvidia GeForce 8600 cu 512 MB memorie.

duminică, 20 iulie 2008

Discutii in EVM

Sincer, sunt foarte mândru că în firma noastră în fiecare zi poţi auzi dialoguri de genul "trebuie de calculat covariaţiile între toate 7 şiruri de preţuri?" sau "dacă calculăm valoarea prezentă a unor rezulate trecute, atunci trebuie nu să împărţim, ci să înmulţim cu unu plus r la puterea n" sau "da cum să facem prognoza inflaţiei pentru următorii trei ani?"...
Sincer, când înveţi, niciodată nu ştii ce-o să-ţi trebuiască în viaţă şi ce - nu...

joi, 10 iulie 2008

Lux aeterna

Când în iPhone setezi să-ţi interpreteze aleator cântecele şi după "Lux aeterna" din filmul "Requiem for a dream" îţi cântă cântecul "Фелини" de "Сплин & Би2" cu textul "Герой на героине / Героиня на героине", efectul e destul de puternic...

marți, 8 iulie 2008

MS Acces

Acum, privind în urmă după doisprezece ani de lucru cu pachetul MS Office, cred că cea mai importantă componentă a lui este programul pentru gestiunea bazelor de date MS Access. Restul componentelor importante (redactor de texte, lucrul cu tabele, prezentări) pot fi substituite cu uşurinţă de multe-multe alte programe, de calitate corespunzătoare. Pe când MS Access este o combinaţie extraordinară de simplitate şi performanţă.
Nu vorbesc despre profesioniştii care lucrează cu bazele de date zilnic sau despre lucrul cu bazele de date foarte mari şi cu structuri complexe. Însă ca program de gestiune a bazelor de date pentru utilizatorii de rând, Accessul este incomparabil, şi cred majoritatea care au lucrat cu baze de date au început de la el, iar mulţi - şi au rămas la el. Ce-i mai simplu decât să faci o bază de date în Access?
În special respect producătorilor (da, da, îmi pare rău să spun asta), pentru interfaţa grafică la limbajul SQL. Chiar e o salvare să desenezi un querry decât să scrii nesfărşitele select-uri...

Homo erectus

În serialul "Friends":
La o conferinţă de-a paleoantologilor, Ross (David Schwimmer) ţinea un discurs, în care a folosit expresia "homo erectus". Joey (Matt LeBlanc) râde. Cei din jur întreabă de ce, el le explică: "Păi, a spus "erectus". Peste un timp Ross repetă expresia, şi începe să râdă Rachel (Jannifer Aniston). Joey o întreabă: "Ai auzit şi tu "erectus"? Ea: "Nu, el numai-ce a spus "Homo".

marți, 24 iunie 2008

Specialize in havin' fun

Unele texte de-a lui Jim Morrison abia acum au început să mă rupă...

Go real slow
You'll like it more and more
Take it as it comes
Specialize in havin' fun

duminică, 22 iunie 2008

O noapte in tristul octombrie

Cândva am promis să pun trei începuturi de cărţi SF care-mi plac cel mai mult. În fine, am reuşit să traduc şi a treia mostră. Principala cauză a reţinerii a fost lipsa accesului la textul original - am făcut traducerea în română de pe o traducere în rusă, care, după cum bănuiesc, nu-i ideală.
Al treilea "cel mai reuşit început" este din romanul lui Roger Zelazny "A Night in the Lonesome October", ultimul roman al maestrului. Zelazny totdeauna a fost un exemplu de stil literar extraordinar, lucru care nu-i caracteristic cărţilor de SF. Acest roman nu este o excepţie, fiind, pe lângă toate, plin de aluzii literare şi mitologice.


Roger Zelazni

O noapte în tristul octombrie

 

Eu sunt un câne de pază. Mă numesc Snuff. Acum eu locuiesc cu stăpânul meu Jack nu departe de Londra. Mie-mi place Soho-ul nocturn – străzile lui întunecate, ceaţa încărcată de mirosuri. Nopţile aici e linişte, şi noi ieşim la primblări îndelungate. Jack este păstrător de descântece, şi cea mai mare parte a lucrului său urmează să o facă nopţile, pentru a nu se întâmpla ce-i mai rău. Cât el îşi face treaba, eu stau la pază. Dacă apare cineva, eu urlu.

Noi păstrăm mai multe descântece, şi lucrul nostru este extrem de important. Eu trebuie să am grijă de Creatura din Cerc, de Creatura din Dulap şi de Creatura din calorifer, nemaivorbind despre Creaturile din oglindă. Când vre-o una dintre ele încearcă să iasă, eu încep să latru din răsputeri. Ele se tem de mine. Nu ştiu ce aş face, dacă ele toate ar încerca să se elibereze concomitent. Trebuie să hârâi des, dar acesta e un antrenament foarte bun.

Dacă este nevoie, îi aduc lui Jack diferite lucruri utile – bagheta lui magică  sau un cuţit mare cu inscripţii străvechi incrustate pe lamă. Eu totdeauna ştiu cu exactitate când el va avea nevoie de ele, fiindcă aceasta e funcţia mea – să urmăresc şi să ştiu. Îmi place să fiu câine de pază, mult mai mult, decât să fiu cine am fost înainte ca Jack să mă fi chemat şi să-mi fi încredinţat această funcţie.

Când noi cu Jack ieşim la primblare, alţi câini se tem de mine. Uneori am chef să mai pălăvrăgesc şi să-mi compar propriile impresii cu părerea altor câini de pază, însă ei chiar se tem de mine.

Nu demult, când noi eram noaptea într-un cimitir, de mine totuşi s-a apropiat un câine foarte bătrân, şi noi am discutat puţin.

-          Salut. Eu sunt câine de pază.

-          Şi eu.

-          Eu te-am urmărit.

-          Şi eu pe tine.

-          Pentru ce acest om sapă această groapă adâncă?

-          Acolo, jos, este ceva de ce el are nevoie.

-          Iată cum… Mie-mi pare că el n-ar trebui să facă aceasta.

-          Pot să-ţi văd colţii?

-          Da, poftim. Dar pe ai tăi pot să-i văd?

-          Desigur.

-          A, văd că totul este în regulă. Dar tu nu ai putea să-mi laşi prin apropiere un os mai frumuşel?

-          Cred că aş putea organiza aceasta.

-          Asta voi aţi fost aici luna trecută?

-          Nu, aceia erau concurenţii. Noi ne făceam achiziţiile în altă parte.

-          Ei nu aveau câine de pază.

-          Da, aceasta a fost greşeala lor. Şi ce-ai făcut?

-          Am lătrat binişor. Ei s-au speriat şi eu plecat.

-          Foarte bine. În acest caz, noi s-ar putea încă să-i întrecem.

-          Demult lucrezi cu acest om?

-          De o sută de ani. Dar tu de când păzeşti cimitirul?

-          Toată viaţa.

-          Îţi place?

-          E acceptabil, a spus el.

Jack are nevoie de multe ingrediente pentru lucrul său, fiindcă în curând vom avea de făcut ceva foarte important.  Dar cred că e mai bine să povestesc despre aceste evenimente zi cu zi...

luni, 9 iunie 2008

Wow floral

Ceva de genul: Oho, ce tehnică de calcul performantă...



Autor: Dorina Căpăţină

Ce-i aici asa strasnic?

Poate cineva să-mi explice de ce această făptură cauzează ţipete???