Binele si raul in contabilitate

În anul 4, la Investiții internaționale, profesorul meu Costea Munteanu (un tip extraordinar), tocmai ne desena pe tablă un bilanț contabil schematic. Nu mai țin minte ce anume ne arăta, dar îi trebuia să ne arăte asta prin distribuirea în bilanț.

Scriind pe tablă, el tot vorbea, comentând ceea ce face. Citez:

„... datorii pe termen lung, datorii pe termen scurt, și total pasiv, care, desigur, este egal cu total activ. Apropo, în această permanentă egalitate a activelor cu pasivele putem vedea oglindirea echilibrului și dihotomiei eterne între bine și rău în univers.” Și continuă mai departe cu exemplul său.

Nici nu cred că mulți dintre colegii mei au observat această remarcă, dar pe mine m-a pus serios pe gânduri. Știți, bilanțul contabil apare cu totul altfel dacă să-l privești așa, pentru mine, de exemplu, el a prins viață și a devenit un obiect interesant de studiu și reflexie...

Cel mai placut moment

Azi am avut o zi foarte încărcată (mai ales pentru o sâmbătă).

Trezit pe la 5, să mă mai pregătesc pentru ce urmează.

De la 8 până la 11 am avut ore la ASEM, povestit despre tehnologia operațiunilor bursiere.

De la 11-30 până la 17-30 am citit pentru ACCA un curs de management financiar. De acolo pe brânci m-am dus acasă.

Acasă s-a dovedit că de la vecini peste gard mi-au sărit în grădină două găini, și vre-o 10 minute le-am fugărit cu fata vecinilor, până le-am prins.

Acum ghiciți, care parte a zilei a fost cea mai plăcută? ;)

După ce am fugărit găinile celea, mi-a trecut și toată oboseala, și dispoziția mi s-a ridicat, și în general, păcat că erau numai două...

Cât de puțin ne trebuie, totuși, pentru a simți că trăim.

Solutie pentru zbor

E așa de plăcut să treci de la încălțămintea de iarnă la cea de primăvară... Mie-mi pare că zbor în pantofi. Ce-i drept, durează două-trei zile, dar oricum...

In Profunzime

Azi am răspuns „nu” la invitația de a participa la emisiunea „În Profunzime”.

Totdeauna am avut un respect deosebit pentru această emisiune, și pentru prezentatoarea Lorena Bogza. În cadrul ei, s-a reușit să se impună un standard foarte înalt pentru talk-show-urile de la noi, și sigur a devenit o referință în materie, la care cred că se aliniază toți care fac așa emisiuni în Moldova. Teme fierbinți, invitați care au ce spune în ziua ceea, prezentatoarea carismatică.

Și, desigur, ce promovare îți mai trebuie, în afară de a fi invitat ca expert la emisiunea „În Profunzime” de luni seara?

Imaginați-vă cât de confuz m-am simțit, când la invitația de a participa la emisiune, am răspuns „nu”.

Tema emisiunii este piața valutară și cursul leului. Mai precis, se va prăbuși sau nu se va prăbuși leul. Cum am mai spus, răspunsul meu la această întrebare este: da. Poate nu va fi prăbușire, ci depreciere controlată, poate nu mâine, ci poimâne (toți au înțeles, nu? poate nu până la alegeri, ci după), dar leul va ceda pozițiile.

Însă cred că a spune acum acest lucru la televizor poate crea un val de panică și în final, poate duce la o prăbușire și mai rapidă a leului, decât asta s-ar întâmpla în condiții normale. Fiindcă spre deosebire de o analiză economică obișnuită, când scopul este de a stabili situația reală, aici mai apare un factor. Analiza pe piața valutară azi poate influența această piață. Mesajul poate altera conținutul său.

Țineți minte în fizica cuantică principiul nedeterminării? Observatorul influențează mersul experimentului prin măsurările sale. Văd o mare similaritudine. Majoritatea covârșitoare a știrilor și analizelor ca efect au un impact foarte redus - de regulă, se referă la niște situații deja depășite, și de regulă, nu vizează așa de direct și așa de amplu oamenii. Pe când piața monetară este exact domeniul care, pe de o parte, se referă la fiecare dintre noi, iar pe de altă parte, asigură o libertate mare de acțiune oricărei persoane. Și dacă mâine majoritatea cetățenilor noștri se vor apuca să transfere economiile în valută, nu va ajuta nici o rezervă valutară și nici o intervenție a Băncii Naționale pe piață.

Poate eu exagerez impactul posibil al acestor comentarii, însă cunosc foarte bine piețele de capital. Acolo un simplu zvon sau bârfă sunt suficiente să genereze pierderi și câștiguri de milioane, și să creeze niște valuri (nu, nu în tazik) care afectează zeci de mii de oameni din diverse țări. Și asta sunt bursele, pe care chiar și în SUA este implicată o parte foarte mică a populației. Dar ce să mai vorbim despre piața monetară, care vizează pe fiecare? Nu degeaba despre președintele Rezervei Federale a SUA se glumește că orice strănut al lui costă miliarde - toate afirmațiile publice făcute de el sunt analizare și răs-analizate, și toate influentează cursurile pe piețele valutare.

Una dintre cărțile mele cele mai preferate dintotdeauna este „Leagănul pisicii” de Kurt Vonnegut. Acolo el povestește despre savanții care au creat o armă care putea să distrugă lumea, și despre aceea cum până la urmă ea a fost folosită. Ideea cărții este despre responsabilitatea pentru faptele noastre, atunci când ele vizează pe alții, și despre frecventa afirmație a savanților: eu fac doar știință, și nu mă interesează cum vor fi folosite și la ce vor duce rezultatele studiilor mele. Știți, totdeauna mi-a fost interesant ce aș face eu în locul eroilor din cărțile preferate. Azi am aflat că cel puțin în această privință, am făcut cum consideram că e corect.

Mi-i tare ciudă de aceea cum s-a primit. Nu de aceea ce am făcut, ci anume de circumstanțe - că am fost invitat tocmai acum, și tocmai pentru o discuție la această temă...

Oricum, poate mai ajung eu cândva în studioul Lorenei Bogza.

Piata financiara internationala

Pentru a va imagina mai bine cum lucreaza astăzi pietele financiare internationale, iată un exemplu:

Mergeți la un hotel undeva în, să zicem, Nairobi, și doriți să vă cazați. Vă apropieți de recepționez, îi întindeți pașaportul și îi spuneți că doriți să vă cazați. El deschide pașaportul, se uită în el, și apoi vi-l întoarce, spunând că din păcate, locuri libere nu-s. Atunci voi luați o bancnotă de 100 de dolari, o puneți în pașaport, și îi mai întindeți pașaportul o dată, cu rugămintea de a verifica, poate totuși există o posibilitate. Recepționelul se mai uită o dată în pașaport și vă spune că va verifica dacă se poate face ceva.

Recepționerul se duce la directorul hotelului, cu care în seara din ajun au jucat poker și el i-a pierdut 100 de dolari. Îi dă dolarii și îi mulțămește pentru că i-a permis să joace pe datorie.

Directorul hotelului se duce la bucătarul-șef, căruia în ajun tot îi pierduse 100 de dolari. Îi dă banii și îi mulțămește că i-a permis să joace pe datorie.

Bucătarul-șef vine la recepționer, căruia la același joc i-a pierdut tot 100 de dolari, îi dă banii și îi mulțămește.

Recepționerul pune bancnota în pașaport, se întoarce la recepție, vă dă pașaportul și spune:

- Îmi pare rău, locuri nu-s.

Modificarile legislatiei in Moldova

Din cauza voastră a fost schimbată vre-o dată legea? Eu am avut parte de așa „plăcere” de vre-o trei ori.

Totdeauna am avut o colaborare foarte tensionată cu organul de Stat care ne supraveghează, Comisia Națională (atunci a valorilor mobiliare, acum a pieței financiare). Pe fonul celorlalți participanți ai pieței, care pentru a păstra relațiile bune cu Comisia, plecau docil capul și acceptau orice indicații și cerințe, noi păream foarte rebeli. Fiindcă atunci când primeam sunete telefonice cu indicații și solicitări, noi întrebam care este baza legală. Atunci când ni se spune că setul de acte făcut pentru clienții noștri nu e bun, noi argumentăm de ce e bun. Iar atunci când vre-un act de-al nostru este anulat, noi dăm în judecată și câștigăm.

Primul caz când a fost schimbată o lege din cauza noastră a fost referitor la activitatea de informare pe piața de capital. Anterior, exista așa un gen de activitate, care se licenția de Comisie. Noi suntem unicii care am obținut vre-o dată o astfel de licență, și în baza ei am început să desfășurăm o activitatea foarte fructuoasă: calculam indicele, elaboram buletine informative, am creat o bază de date cu toate SA-urile din Moldova. Peste un timp, prezența noastră mediatică a început să deranjeze (totdeauna am criticat aceea ce consideram că trebuie criticat), în special pe fonul lipsei aproape totale a altor știri de pe piață. Cu prima ocazie, Comisia a promovat excluderea genului respectiv de activitate: a încetat să mai existe așa tip de licență. Argumentarea era superficială, scopul - evident. După cum am mai spus, pe piață a existat doar un singur agent economic cu așa licență. Oricum, aceasta nu ne-a afectat, am continuat să facem aceea ce făceam până atunci, dar deja în baza licenței de consultanță investițională.

În ultimul set de modificări ale legii, de asemenea a fost inclus un „cadou” nouă: activitățile de estimare a valorilor mobiliare și de consultanță investițională nu mai pot fi prestate de aceeași entitate (iarăși, pe piață există doar o singură companie care deținea ambele licente - EVM). Și asta nu este o problemă, am mai creat o companie pe care am transmis tot ce ține de consultanță, și care nici nu mai este participant al pieței, iar Agenția va face numai estimare a acțiunilor.

După ce am demonstrat în Curtea Supremă de Justiție că conform legii, Comisia nu are dreptul să ne anuleze un raport de estimare, în lege în regim de urgență au fost introduse modificări care atribuiau acest drept Comisiei.

Într-un alt caz, am reușit să contracarez o astfel de modificare. Când ne-am schimbat denumirea din „Estimator-VM” în Agenția de rating și estimare „Estimator-VM”, la Comisie mai mult timp nu doreau să ne reperfecteze licența cu noua denumire. Argumentul lor era că încă trebuie să se verifice, dacă licențele deținute de noi ne permit să facem ratinguri. Am avut o discuție lungă cu vicepreședintele Comisiei (cu președintele la moment eram la cuțite). Așa cum legislația nu prevede necesitatea existenței vre-unei legături între activitatea companiei și genul de activitate desfășurat, i-am argumentat că compania poate să se numească macar și „Crescătoria de cai din Târnova”, și oricum să continuăm să facem estimări. La scurt timp după aceasta, din Comisie a ieșit o propunere de modificare a legislației care prevedea că denumirea participanților la piața de capital nu trebuie să conțină nimic în plus în afară de denumirea propriu zisă și genul de activitate licențiat. Datorită faptului că sunt în consiliul de experți pe lângă Ministerul Economiei și intram și în grupul consultativ pe lângă Parlament cu Ghiliotina II, am torpilat această modificare, argumentând că denumirea e și un factor de promovare și marketing, și trebuie să asigure o identificare și diferențiere a companiilor.

Nu mai vorbesc de nenumăratele modificări făcute din cauza noastră în actele emise de Comisie: în regulamentul de estimare a valorilor mobiliare, în regulamentul de licențiere, în modul de emitere a obliațiunilor și în multe altele. Nu vreau să mă laud cu această „performanță”, de obicei această atenție deosebită ne cauzează doar probleme. Însă cred că oricum, e un fel de distincție și recunoaște a meritelor. :)

Statistici ingrijoratoare

Mi-a dat azi cineva link la acest site. Unele statistici chiar m-au pus serios pe gânduri.

Harry Potter in troleibuz

Într-o zi în troleibuz am putut urmări doi băieți cam de clasa a patra - a cincea, care stăteau ambii pe un loc (pe una dintre băncile alea înguste din față) și citeau o carte. Unul dintre ei citea mai repede, și când ajungea la sfârșitului paginii, aștepta să termine celălalt de citit, și doar atunci întorcea pagina. Eram destul de aproape și am văzut că era una dintre cărțile despre Harry Potter.

Cărțile lui Rowling pot să placă sau pot să nu placă (eu personal le consider cele mai importante cărți pentru copii din ultimii 20 de ani, de la Astrid Lindgren încoace). Însă cred că atâta timp cât ele pot să ridice doi băiețași din fața calculatorului și să-i facă să citească, orice obiecții privind calitatea lor literară nu mai contează.

Pe o limba inteleasa

Uneori, după vre-un incident mai neplăcut în transport sau în public, când cineva insistent nu vrea să-mi înțeleagă limba, însă consideră că eu sunt obligat să o înțeleg pe a lui, îmi amintesc totdeauna de niște versuri de Lermontov, pe o limbă pe care sigur o va înțelege:

И что за диво?.. издалека,

Подобный сотням беглецов,
На ловлю счастья и чинов
Заброшен к нам по воле рока;
Смеясь, он дерзко презирал
Земли чужой язык и нравы;
Не мог щадить он нашей славы;
Не мог понять в сей миг кровавый,
На что он руку поднимал!..

Îmi cer scuze de la persoanele care ne-au învățat limba. Vă respect foarte mult și sigur, nu la voi mă refer. :)

BNM si curba Phillips

Prin lege, Banca Națională a Moldovei la noi are ca obiectiv principal de activitate dirijarea masei monetare și controlul prețurilor. Ei asta și fac. Însă făcând asta, ei uită că piața monetară nu e un lucru în sine, ci de ea depinde tot restul economiei.

Cel mai simplu exemplu: relația între inflație și șomaj. Deși diferite doctrine economice examinează diferit relația lor, este în general acceptat că între șomaj și inflație există o relație invers-proporțională. Adica, cu cât este mai mare inflația, cu atât e mai mic șomajul. Această relație este foarte bine reprezentată grafic de curba Philips.

Pe diagramă puteți vedea un exemplu simplu: inflația și șomajul în Statele Unite ale Americii în anii 60 (pe verticală - inflația, pe orizontală - șomajul). Mai multe detalii despre aspectele teoretice privind relația între șomaj și inflație le găsiți aici.

Sigur, economia nu este o știință exactă. Cu atât mai mult, macroeconomia și aspectele ei ce țin de politici economice. Totuși, există unele aspecte ale ei care pur și simplu nu pot fi ignorate la adoptarea deciziilor ce pot afecta întreaga țară.

Scopul Băncii Naționale a Moldovei, declarat în lege, este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor (anterior era menținerea stabilității monedei naționale, dar BNM singură a insista pe modificarea scopului activității sale). Astfel, în politica sa monetară și valutară pentru 2009, Banca a scris: ”politica monetară şi valutară a Băncii Naţionale a Moldovei va fi axată pe asigurarea şi menţinerea ratei anuale a inflaţiei la nivelul de 9.0 la sută”.

Mai departe: „Fără prejudicierea obiectivului său fundamental, Banca Naţională va promova şi va menţine un sistem financiar bazat pe principiile pieţei şi va sprijini politica economică generală a statului.”

Statu își caută de treaba lui cu problemele sali, iar Banca Națională va menține inflația. Dacă întâmplător interesele Statului vor coincide cu interesele Băncii Naționale, ele vor fi sprijinite, dar la mai mult nici nu sperați.

Cel mai bun exemplu l-am văzut astă vară: când în cadrul luptei contra inflației, au fost majorate semnificativ rezervele obligatorii ale băncilor comerciale, ceea ce a diminuat masa monetară. În deficitul de lichidități creat după aceasta, să fi văzut voi cum alergau disperați bieții antreprenori și conducători de întreprinderi în căutarea de credite. Iar economia în realitate reprezintă un circuit permanent al banilor - când o companie-client să nu poate face rost de bani pentru a se achita pentru marfa procurată, aceasta afectează nu numai furnizorul lui, ci și angajații și furnizorii acestuia, care la rândul lor, transmit blocajul mai departe. Dacă banii într-o lună trec prin cinci mâini, atunci un blocaj de 100 de lei scoate din circulație 500 lei. Normal că cu așa o diminuare multiplicată a masei monetare inflația nu mai are din ce să apară.

Este evident că așa măsuri nu stimulează activitatea economică și apariția noilor locuri de muncă. Din păcate, la noi problema șomajului nu se resimte atât de acut, pe cât ar trebui.Oficial în Moldova sunt înregistrați 48,3 mii șomeri, ceea ce constituie 3,9% din populația activă. Însă această statistică nu ține cont de persoanele care lucrează în afara țării. Practic, ultimii câțiva ani noi ne exportăm șomajul peste hotare, trecând problema cu acordatul locurilor de lucru pe capul altor economii. Dacă însă la acele 48 de mii mai adunăm acele peste 350 mii de persoane care nu au de lucru în țară, vom obține o rată a șomajului de 32%. Gândiți-vă, 32%. În două-trei luni o parte din concetățenii noștri care și-au pierdut lucrul peste hotare, vor decide să vină acasă, și atunci chiar vom resimți pe viu această cifră.

Sigur, nu vreau să învinuiesc Banca Națională de toate relele de la noi. La ei în lege e scris că trebuie să controleze inflația, ei asta și fac, și o fac chiar bine. În fiecare an ei înaintează Parlamentului spre aprobare politica monetară și valutară pe acel an, și mai departe nu au decât să o respecte. Mă deranjează faptul că organele noastre de stat au grijă fiecare de bucățica lui de față de masă, iar o administrare în ansamblu nu se face. Și nici nu are cine să o facă. Imaginați-vă, numai, următorul lucru: plenul parlamentului. Aprobarea politicii monetare. Talmaci termină de povestit despre faptele glorioase a BNM. Și aici se ridică un deputat din sală (oricare) și întreabă: dar spuneți, vă rog, cum a fost acordată rata prognozată a inflației cu rata prognozată a șomajului? Ați verificat cu curba Phillips? La care Banca Națională: A?

Delicios fragment, nu? Problema principală cu imaginatul lui e cu deputatul (pentru BNM toate astea nu sunt o noutate, pur și simplu, după lege șomajul nu-i traba lor...). Avem așa deputați în Parlament? Da în liste pentru Parlamentul următor?

Cursul leului si rezervele valutare

Rezervele valutare oficiale ale Moldovei au scăzut de la începutul anului cu 13,4 la sută. Mi-a părut destul de îngrijorător, și am hotărât să văd în detalii ce se petrece.

În primul rând, m-am uitiat pe evoluția rezervelor noastre valutare. Ele au crescut până în septembrie, atingând cifra-record de 1 804 milioane USD. După această dată, valoarea rezervelor a început să scadă (cu o mică excepție, în decembrie 2008, când ea a mai crescut cu 74 milioane UDS). Destul de ușor, putem să depistăm și factorul principal care influențează modificarea rezervelor: transferurile de peste hotare. În diagrama de mai jos, puteți vedea evoluția ambilor indicatori în timp.

Din diagramă, putem observa legătura destul de strânsă între remitențe (transferurile de peste hotare) și volumul rezervelor valutare. Sigur, asupra lor influențează și mulți alți factori (elementar, aceleași exporturi și importuri, ), însă deja de câțiva ani remitențele sunt „al treilea picior”, pe care se sprijină economia noastră. Anume de aceasta suntem în mod deosebit sensibili la valoarea lor.

În luna iulie, volumul remitențelor a atins valoarea-record de 180,8 milioane dolari (într-o lună!). În luna septembrie rezervele valutare și-au atins și ele valoarea maximă, după care au început să scadă. Doar în luna decembrie, când înainte de sărbători volumul transferurilor a înregistrat o creștere, rezervele de asemenea au crescut.

Din păcate, pentru anul 2009 încă nu este publică statistica privind transferurile de peste hotare, însă cred că volumul lor a continuat să scadă.  Aceasta este una dintre cauzele care au dus la intervențiile masive ale BNM pe piață și, respectiv, la diminuarea rezervelor valutare. Numai în ianuarie, ele au scăzut cu 168 milioane dolari. Este o sumă impresionantă, dar nu trebuie să uităm, că astfel de diminuări a rezervelor au mai avut loc, de exemplu în octombrie (170,2 mil. USD).

În octombrie la noi prima dată s-a resimțit „suflul” crizei - deși în realitate cu probleme s-au confruntat doar băncile comerciale, și au început doar să se confrunte agenții economici. Însă cred că foarte mulți investitori străini și-au retras atunci banii din sistemul nostru bancar, la fel ca și mulți concetățeni ai noștri. Ca urmare, s-a înregistrat o ieșire masivă a valutei din sistem, și a fost nevoie de intervenția BNM.

În ianuarie situația este puțin diferită. Criza într-adevăr ajunge la noi, și începe să fie resimțită tot mai mult (acum încă o simt doar antreprenorii, care văd diminuarea cifrelor de afaceri și a profiturilor, și mă întreb peste cât timp ei vor înceta să se mai rușineze și vor începe să dea oamenii afară de la lucru). Însă pe lângă așteptările pesimiste, mai sunt doi factori - toți vedem ce s-a întâmplat în țările vecine, și la noi vin alegerile. Nici unul dintre acești factori nu duce la creșterea încrederii în leul moldovenesc, și crește tot mai mult presiunea pentru procurarea valutelor. Nu știu dacă ați observat, dar de vre-o lună e foarte dificil de cumpărat dolari sau euro în casele de schimb valutar...

Revenind la rezervele valutare, am verificat în Politica monetară și valutară a Moldovei pentru anul 2009, care sunt normele de utilizare a rezervelor valutare. În conformitate cu acest document, Banca Națională urmează să mențină nivelul rezervelor valutare suficient pentru a acoperi trei luni de importuri. Nu am găsit informația pentru ultimele trei luni ale anulu 2008, dar în trimestrul III volumul importurilor de bunuri și servicii în țară a constituit 1560 milioane USD. Se primește că rezerva noastră valutară deja este la limita nivelului prevăzut (ultima informație publică - 1448 milioane USD).

Înțeleg în ce situație complicată se află acum Banca Națională. În condiții normale, dacă nu ar fi criza și așteptările de prăbușire a leului, ar fi fost normal ca Banca să lase leul să se deprecieze treptat, până va atinge un nou punct de echilibru, cu intervenții minimale, care ar urmări doar să nu admită fluctuații bruște ale cursului. Însă acum orice depreciere a leului va fi interpretată ca o slăbiciune a lui, și imediat va crea panică care va duce la devalorizarea lui și mai rapidă. În afară de aceasta, criza s-a suprapus cu campania electorală și alegerile, ceea ce în unele privințe e și mai rău ca criza. Pe de o parte, orice fluctuație valutară semnificativă va fi interpretată de actuala guvernare ca încercare de destabilizare a situației politice din țară înainte de alegeri, și în BNM ar putea să zboare capete. Pe de altă parte, dacă Banca continuă să mențină cursul leului, s-ar putea să intrăm în plină criză cu rezerva valutară secătuită, ceea ce va avea consecințe dezastruoase pentru puterea de cumpărare a leului.

Văd că am scris foarte mult, și nu prea clar. Încerc să schițez niște concluzii:

1. Remitențele se diminuează foarte repede. În câteva luni se vor stabiliza la o valoare minimă, după care Moldova va trebui să se descurce în problemele sale macroeconomice cu forțe proprii, fără acest ajutor gratuit.
   
2. Moldova a intrat în criză într-o situație extrem de avantajoasă, cu mult mai bună ca a vecinilor. Datorită transferurilor de la concetățenii noștri de peste hotare, piața era saturată cu valută, rezervele Băncii Naționale crescând constant de-a lungul ultimilor câțiva ani.
   
3. Datorită crizei, evoluției valutelor pe la vecini (în special în Ukraina) și a alegerilor care se apropie, există așteptări foarte pesimiste referitor la stabilitatea leului comparativ cu principalele valute.
   
4. Banca Națională întreprinde toate măsurile posibile pentru a menține cursul leului (cu alte cuvinte, cumpără lei, oferta cărora este mare, și vinde valută, cererea căreia este mare). Ca urmare, rezervele valutare ale țării se diminuează rapid.
   
5. În prezent, deja a fost atinsă limita minimă a rezervelor ce urmează a fi menținute de Banca Națională. Cel puțin teoretic, Banca ar trebui să se oprească.
   
6. Nu știu de ce, am bănuiala că aceasta nu se va întâmpla. Fie că Parlamentul va revizui Politica monetară și valutară pentru acest an, fie că, ceea ce e și mai probabil, pur și simplu se vor închide ochii la încălcarea acestei politici, și Banca Națională va continua intervențiile active pe piața valutară.
   
7. Oricum, situația este departe de a fi critică. Dacă piața valutară va păstra aceeași parametri ca în prezent, Banca Națională va putea menține situația sub control încă 9 luni. Iar în 9 luni se pot schimba multe (oricum, pentru leu etapa critică a crizei va fi depășită).
   
8. Mult mai tare mă îngrijorează alegerile și aceea ce s-ar putea întâmplat în preajma lor. Fiindcă pe de o parte, actualii guvernanți sunt gata să meargă la orice, numai să arate bine pentru alegători, iar ce va fi pe urmă, sau vor vedea atunci, sau nu-i treaba lor. Iar pe de altă parte, unii dintre acei ce doresc să ajungă la putere, se conduc de principiul: cu cât mai rău, cu atât mai bine. De aceea, nu m-aș mira să avem cu două-trei săptămâni înainte de alegeri retrageri masive de valută din băncile noastre, în vederea destabilizării complete a situației.
   

Piețele monetare contemporane sunt o chestie foarte și foarte fragilă. Dacă cineva cu suficientă autoritate va spune că peste o săptămână leul o să cadă, el într-adevăr o să cadă. Fiindcă unei panici masive a populației, când toți se vor arunca să cumpere valută și să scape de lei, nu-i va putea rezista nici o Banca Națională, indiferent de rezervele sale valutare. Așa că haideți să nu tragem concluzii pripite, facem afirmații scandaloase și în general, să ne păstrăm calmul. Fiindcă în așa moment e mult mai bine să chibzuiești bine ce faci, decât să alergi disperat cu turma.

Găsit această perlă pe internet.

Ea: Răspunde-mi, te rog, la o întrebare, dar sincer: da sau nu. Bine?

El: Întreabă.

Ea: De ce toți bărbații fac haz de blonde?

El: Da.

Cinii si nucile

Câinele meu mănâncă nuci. Se culcă, ia nuca între labele din față, exact ca pe un os, și tot la fel ca pe un os o sparge cu dinții. După ce face o gaură suficientă, scoate atent miezul și îl crapă (în sens îl mănâncă hapsân).

Chestia cea mai interesantă e că a învățat să mănânce nucile de la alt câne, o cățea bătrână și înțeleaptă care a trăit mult timp la noi. Ea s-a învățat de la noi că mănânce miez de nucă (îl curățeam noi pentru ea), dar cum s-a învățat să spargă nucile și să-l scoată de acolo, nu mai știu.

În general, animalele care locuiesc lângă oameni învață să facă o mulțime de-a chestii, unele utile, altele mai puțin (sigur, datul labei la comandă nu are nici o utilitate pentru ei, pe când mâncatul nucilor - da, este foarte util). Și de mai multe ori am observat că chestiile utile sunt învățate de către animale unul de la altul... deja în funcție de inteligența și agilitatea fiecăruia.

Nu o dată m-am întrebat dacă este posibil ca cu timpul, animalele să devină mai inteligente datorită nouă. Desigur, cu timpul semnifică nu 20 de ani, ci 2000 de ani. Cred că este ceva destul de real, problema principală fiind capacitatatea redusă de transmitere a informației între animalele de lângă oameni. Aceiași câini sunt izolați, fiecare lângă stăpânii săi, și nu prea au posibilitatea să „transmită” careva noi deprinderi (aceasta nu se poate face la o primblare cu stăpânul în parc, este nevoie ca ei să fie în condiții normale de trai, când deprinderea este utilă și poate fi observată de mai multe ori).

Oricum, mai mulți dintre fantaștii mai perspicace, preocupați de calea omenirii în viitor, au presupus că peste mulți ani oamenilor li se vor alătura ca aliați și prieteni câteva specii de ființe, care azi sunt animale. Despre această activitate de progresori a oamenilor au scris, de exemplu, Klarke sau Brin. Toate aceastea, presupunând că peste mulți ani va mai exista omenire...

Sigur, tot ce spun poate să vă pară pură ficțiune. Dar ați auzit despre gorila Koko, care cunoaște peste 2000 de cuvinte și poate comunica cu ușurință, folosind alfabetul muților?

„Chișinăul este izolat”

De vre-o trei săptămâni practic în fiecare seară și dimineață dealul de la Durlești, unde stau acum, este învăluit de ceață. Dar o ceață din acelea în care nu vezi la douăzeci de metri. Iar în oraș e soare și bine. Mai demult, nu țin minte să fi fost așa - locul cela era bântuit permanent de vânturi, dar nu era cețos în mod deosebit. Încep să mă simt acolo ca în Albionul înnegurat.

Și deja dacă clima locului seamănă cu a Londrei, cred că pot să preiau și obiceiurile englezilor. La ei, când La Manche-ul (pe care ei îl numesc, desigur, „Canalul englez”) este acoperit de ceață, la știrile meteo, cu îngâmfarea britanică caracteristică, rămasă încă de pe timpul Imperiului, se anunță: „Astăzi continentul este izolat”.

Păi iată...