Ceva in plus

Nu vă pare că expresia "ca şi când" are un membru în plus, din punctul de vedere a mesajului transmis? Iar logica formală în genere este neputincioasă în faţa acestei construcţii gramaticale...

Paisie Protopopescu

Pe mine acest blog mă rupe. Adica, eu nici pe departe nu sunt de acord cu tot ce spune Paisie, dar sunt profund impresionat de viziunile lui. Toate astea chiar trebuie cel puţin discutate.

Blogul propriu-zis:

http://paisie.wordpress.com/

Biblioteca virtuală "Meditaţii postmioritice":

http://paisie.freehostia.com/

Griji prenatale

Griji prenatale

 

            …Vom şedea cu Ana în holul neospitalier al spitalului, aşteptând să ne chemi. Va avea spitalul din Abbeyville această caracteristică, de a fi neospitalier. Şi cât nu va încerca bătrânul Doc Smith să repare situaţia, nu-i va reuşi sub nici o formă. Nu vor putea pereţii de un alb imaculat să inspire senzaţie de confort. Iar diagramele ce vor ilustra relaţia directă între numărul de ţigări fumate pe zi şi probabilitatea îmbolnăvirii de cancer pulmonar (repartiţie exponenţială, mă voi gândi imediat ce o voi vedea, însă nu mă voi încumeta să-i povestesc imediat Anei, cum o voi face de obicei, despre observaţia făcută), plasate lângă placatul cu inscripţia: “Păzeşte-te şi Dumnezeu te va păzi”, iar mai jos cu litere sângerii de o şchioapă “SIDA”, nu ne vor trezi nici ele asociaţii vesele. Mai mult chiar. De fiecare dată când voi da cu ochii de “Păzeşte-te şi etc.”, o voi îmbrăţişa mai strâns pe Ana. Uşor de spus: ”Păzeşte-te”.

            Hoaşca de Dobson o jumătate de oră tot va spăla doi metri pătraţi de la capătul opus la holului, arzând de nerăbdare să vadă unde vom intra. Din fericire, chirurg la noi în oraş va fi doar unul şi la el vor veni toţi pacienţii ce vor avea nevoie de orice tip de intervenţii. Mai precis, la ea. Medici de tot vor fi trei în Abbeyville: missisMcAllister, generalista noastră, Iacob Smith, stomatologul, director al spitalului, şi tu, venită în oraş doar de trei săptămâni.

Lista mea neagra

Gata, nu mai pot. Fac o listă neagră.

1. Mobiasbancă - Societe Generale

A fost inclusă aici pentru lipsă de transparenţă în acordarea creditelor, dezvăluirea de informaţii neveridice în publicitate şi pentru aceea, că uneori este întoarsă spre clienţi cu altă parte decât faţa...

Examen ca la teologie

Profesorul (adică eu):

- Sper că la noi examenul nu se va da ca la seminarul de teologie.

Studenţii (adică studenţii):

- Da cum se dau examenele la seminarul de teologie?

- Păi, cum... Când profesorul întreabă, studentul îşi face cruce, când studentul răspunde, profesorul îşi face cruce.

Vise implinite

Ce mai rămâne de făcut când se împlinesc dorinţele? Că rămâi fără scop în viaţă...

Cred că trebuie inventate altele...

Cea mai bună protecţie contra furtului telefonului mobil - ascultatul muzicii în căşti.

Dacă eu, mergând pe stradă, ascult cântecul "Astronomy domine" compus de Syd Barrett, la un iPhone, conceput de Steve Jobs, mă gândesc la moartea lui Albert Hofmann, asta înseamnă ceva?

Cea mai importanta scoala

De mici pe noi ne învaţă o mulţime de lucruri, fără de care noi nu vom putea să ne descurcăm în viaţă - să citim, să numărăm, să scriem. Părinţii, grădiniţa, şcoala. Apoi începem să studiem o profesie, în care, cel puţin teoretic, vom putea excela la finele studiilor.

Dar nicăieri nu se predă materia "comunicarea cu alţi oameni". Ştiinţa ingineriei sau arta picturii noi o exersăm doar de la caz la caz, şi oricum nu putem spune că ele sunt cele mai importante în viaţă. În schimb comunicarea cu alţii este un proces permanent şi continuu, pentru 99,999% dintre noi.

Prin comunicare cu alţii am în vedere arta de a înţelege altă persoană, de a vedea ce persoana respectivă aşteaptă de la tine şi, când vreai să-i comunici ceva, cum trebuie să o faci ca să fii înţeles. Haideţi să privim în jur şi vom vedea foarte-foarte mulţi oameni care fac nu dialog, ci două monoloage paralele, fiecare vorbind ceva a lui şi lăsând să treacă pe alături adevăratul mesaj al conlocutorului. Desigur, nu vorbesc despre mesajele "tenhice" ("adu farfuria de la bucătărie", "cumpără pâine"), ci despre mesajele în care o persoană vrea să comunice ceva despre lumea sa internă. Comunicarea între oameni e ca o reţea de calculatoare, în care protocolul de comunicare verifică dacă mesajele au fost expediate, dar nu verifică dacă au fost recepţionate.

De unde noi învăţăm să comunicăm? În primul rând, de la părinţi. Şi e bine dacă avem macar ceva de învăţat de la ei - o pereche de oameni, năpădiţi de griji şi probleme, care au de lucra la serviciu, de întreţinut o gospodărie, de crescut copii (pe noi), şi mai au şi problemele lor de cuplu. Ei ne învaţă să mergem, să vorbim, să spunem cu voce tare ce dorim, ne învaţă ce-i bine şi ce nu-i bine, ce se poate şi ce nu. Dar cât timp ei acordă la aceea ca să ne înveţe să fim atenţi la alţi oameni? Să înţelegem alţi oameni? Să ascultăm nu ce spun alţii, ci ce vor să spună alţii?

Arta comunicării noi o învăţăm de la neprofesionişti. Să scriem înţăvăm de la pedagogi care au studii speciale despre aceea, cum să înveţi a scrie. Să facem calcule învăţăm de la profesionişti. Dar nu există în grădiniţe şi şcoli profesor de-ascultare-a-acelor-din-jur şi de alegere-a-formei-şi-conţinutului-mesajului-astfel-încât-el-să-fie-cel-mai-bine-înţeles-de-acel-cui-te-adresezi. Ce-i mai important, cititul sau comunicatul? Cât noi citim pe zi? O oră - două. Pe când comunicăm permanent. Aceea cum citim, chair e numai problema noastră. Aceea cum putem comunica, e şi problema celor din jur... Se poate învăţa asta mai târziu? Desigur, da, şi sunt mulţi oameni care o fac, pe greşelile proprii şi pe lacrimile celor apropiaţi. Doar unii, foarte-foarte puţini, ajung să facă cursuri de psihologie sau ceva de acest gen, ceea ce cât de cât vorbeşte mai profesionist despre această artă a comunicării.

Dar la noi aşa şi se trage dintr-o generaţie în alta - cresc copiii, care comunică aşa cum au văzut - după tipul şi clişeele părinţilor, târând din generaţie în generaţie aceleaşi greşeli şi aceeaşi ignoranţă în acest domeniu. Fără a înţelege măcar importanţa comunicării. Aşa şi umblăm fiecare, purtând ca melcii lumile noastre interne, frumoase şi bogate, fără a putea să o arătăm altora şi fără a ne interesa de aceea, ce se face în sufletele celor din jurul nostru.

Intilnire placuta

E plăcut când în magazin se apropie de tine cineva de cine-ţi aduci foarte vag aminte şi îţi spune că ai fost cel mai bun profesor al lui din toate timpurile...

Biblia in versiunea "Google Earth"

Am jucat o întrebare la campionatul Moldovei de "Ce? Unde? Când?" pe acest material, şi mi-a părut extrem de interesant.

Asociaţia "The Glue Society", în care intră autori, designeri, directori creativi şi de film din Sidney şi din New York are în domeniile de proecupare tot ce ţine de publicitate. Dintre proiectele lor, deosebit de interesant este aşa-numitul "Biblia în versiunea "Google Earth".

O serie din patru poze arată cum ar fi arătat în Google Earth (fotografiate de pe satelit) momente renumite din Biblie. Iată-le:

1. Edenul


2. Arca lui Noe

3. Trecerea evreilor prin Marea roşie


4. Răstignirea lui Cristos

Privind toate aceste poze biblice, "făcute" de satelit, fără să vrei te gândeşti: da oare Dumnezeu nu anume aşa a văzut toate aceste momente?

Erudit Cafe

Maică-mea lucrează la televiziunea naţională în regia de emisie (sta în centrala şi selectează ce anume să dea pe post din mai multe canale pe care vine imaginea - din studiouri, MGS-uri, etc.). Saptamâna trecută m-a sunat şi mi-a spus: 
- Am vazut promo-ul cu "Erudit Cafe". Vreai să ţi-l arăt şi ţie? 
Eu am afighit puţin, încercând să-mi dau seama cum mamica vrea să-mi arate spotul - Youtube, Skype, etc. 
- Cum să mi-l araţi? 
- Spune-mi la ce ora anume vei privi televizorul şi îl dau atunci pe post...

Lines

Credeam ca numai bunica mea (fie-i ţărâna uşoară) nu ştia ce-s acelea "lines". Deşi, a nu şti de ele este foarte bine pentru productivitatea muncii...

Locul II la campionatul national de Ce Unde Cind

Fără comentarii.