facebook

luni, 23 ianuarie 2012

Ca in filme

Urmărind evenimentele cu focurile de armă de pe podul de la Vadul lui Vodă de pe 1 ianuarie și, cu două săptămâni mai târziu, de la frontiera cu România, îmi amintesc de situația din Elveția din timpul celui de-al doilea război mondial.

Pe atunci ea, prinsă între marile puteri încleștate în război, o insuliță de pace care convenea tuturor, devenise arena unor jocuri ascunse de spioni, unde toți aveau rețelele lor de agenți și unde toți le foloseau din plin. Situația de acolo ar putea fi caracterizată, conform terminologiei SIS-ului, ca fiind „țară cu o situație complexă de agentură și operativă”.

Păi iată. Îmi pare evident că nu poate fi coincidență faptul că al doilea incident să se fi petrecut doar la două săptămâni după primul. Îmi pare evident că după ce a început să se ceară expulzarea ambasadorului rus (în special datorită reacțiilor sale la incidentul de la Vadul lui Vodă), era nevoie de un motiv pentru reacție simetrică... și motivul a fost creat imediat. Și imediat, ca la comandă, au apărut și reacțiile respective ale publicului.

Încă o dată mă conving de aceea cât de puțin stăpâni suntem la noi acasă... și cât de ușor pot fi organizate orice evenimente la noi. Am mai scris anterior despre aceasta. Și ceea ce se petrece în ultimul timp numai îmi confirmă spusele - să menționez doar 7 aprilie, evadarea lui Baghirov,  incidentul de la punctul de trecere a frontierei Giurgiulești - toate arată că între declararea suveranității de câtre un stat și obținerea ei în realitate este o cale foarte lungă. Pe care încă nu am parcurs-o.

Urmatorul referendum

Știu tema următorului referendum, care va fi inițiat de AIE: Modificarea Constituției în vederea prelungirii termenului în care componența aleasă a parlamentului își păstrează mandatele de la 4 ani până la, să zicem, 10 ani. Cam aceasta e ordinea de idei pe care se merge.

joi, 5 ianuarie 2012

Contestația ideală

La noi în „Ce? Unde? Când?” permanent apar conflicte legate de contestarea întrebărilor de către jucători. Uneori contestațiile se scriu doar așa, pentru orice eventualitate, în speranța că va fi acceptată, uneori sunt bine argumentate și motivate. Iar lucrul comisiilor de contestații este neplăcut, dificil și responsabil.

Mi-a plăcut totdeauna cum lucrează comisiile de contestații la concursurile internaționale - decizile sunt clare, argumentate, și, de regulă, negative. Deși la unele contestații geniale comisia nici nu are alternative decât să le accepte.


O întrebare la o competiție de „Ce? Unde? Când?” sportiv în limba rusă:

"В нём вам может встретиться сакура или луна. А вот электрогенератор не может. Назовите это".

Răspuns: Хокку

Contestația scrisă de una dintre echipe:


"Автор вопроса,
Электрогенератор
В зад себе засунь"

Contestația a fost acceptată unanim.


miercuri, 4 ianuarie 2012

Top 10 cei mai influenți moldoveni în 2011

Redacția VIP Magazin m-a rugat să fac un top al meu cu 10 cei mai influenți moldoveni din 2011. El a fost inclus în Top 50 cei mai influenți moldoveni în 2011, lansat de Elita media și VIP Magazin (detalii aici).

Deci:


Vlad Plahotniuc - de departe, cea mai influentă persoană din țară. Cel puțin, așa susține toată lumea: „el este păpușarul”. Deci, măcar în capurile noastre el este cel mai influent. Și până la urmă, ce influență contează mai mult decât influența din capurile noastre?

Vlad Filat - are o influență enormă, și luptă din greu pentru a o extinde și mai mult. Spre deosebire de principalul său oponent și geniul său rău, o face deschis și public. Și este văzut de noi, în funcție de preferințele noastre politice, fie ca un cavaler cu zale aurite ce luptă cu hidosul balaur pentru binele nostru al tuturor, sau invers, ca hidosul balaur cu care trebuie de luptat. 

Valentina Naforniță - câștigătoare la concursul pentru interpreții de operă și muzică clasică BBC Cardiff Singer of the World 2011. Făcând un pas într-o parte de la micile noastre intrigi politice și încercând să privim pe ansamblu, nu prea avem cu ce ne lăuda. Chestiile politice vin și se duc, dar ce rămâne? Un lucru care ar putea să rămână este câștigarea de către o moldoveancă a acestui concurs prestigios. Sincer sper să ajungă și Valentina cândva  să se mândrească cu Moldova tot așa cum se mândrește acum Moldova cu Valentina.

Grigori Alhazov - deținătorul bufniței de cristal drept cel mai bun jucător la concursul televizat rus „Ce? Unde? Când?”. În aceeași ordine de idei, dar cu un impact, aș zice mult mai mare. Demult aveam nevoie de o confirmare, și pentru „ei”, dar mai ales, pentru noi, că și în Moldova nasc oameni inteligenți. Poftim. Unul dintre cei mai buni jucători la unul dintre cele mai cunoscute concursuri intelectuale din lume, venit din Moldova.

Furio Snails - creatorii clipului „Pașapoartele albastre”. Deși, îi am în vedere nu atât pe băieți, cât pe adevărații creatori ai clipului - conaționalii noștri, împrăștiați în toate colțurile lumii, care se mândresc cu pașapoartele lor de culoare albastră. Privindu clipul, mă simt și eu mândru că sunt din Moldova. O fi aceasta influență? Eu zic - da. Sincer sper să-l privească cât mai mulți dintre concetățenii noștri, plecați peste hotare.

Vitalie Eșanu și echipa - creatorii site-lui și a „canalului” privesc.eu. Imediat după aprilie 2009, când fiecare canal TV a început să vină cu propriul unghi de vedere, foarte îngust, de regulă (uneori două reportaje de la aceeași conferință de presă, despre aceleași cuvinte, îți dădeau impresia că vin din lumi diferite), un grup de tineri s-au strâns să discute cum ar putea schimba aceasta. Așa a apărut ideea - un canal de televiziune prin internet care pur și simplu să transmită ceea ce se petrece, fără a altera în vre-un mod realitatea. A fost primul canal care ne-a considerat pe noi, spectatorii, suficient de inteligenți ca să putem singuri să interpretăm evenimentele. Azi când se petrece ceva, știu unde pot urmări evenimentul respectiv. Influența lor e în aceea că nu încearcă să ne influențeze.

Chiril Gaburici - directorul general al companiei Moldcell. Cel mai tânăr director general al unei companii străine de așa dimensiuni. Care în doi ani a reușit să-și crească prezența pe piață cu peste 4 procente, și știți foarte bine ce dură este concurența pe piața ceea. Și, respectiv, și-a crescut și prezența în buzunarele noastre, sau urechile noastre sau în navigarea noastră pe internet. Aș zice, definitiv cea mai mare creștere a influenței.

ÎPS mitropolitul Vladimir - deși Înalt Preasfinția Sa nu a spus nimic despre aceasta, anume la el se gândeau toți deputații când spuneau că ei personal nu sunt pentru aprobarea legii antidiscriminare. Biserica tradițional a avut și mai are o influență puternică asupra noastă, iar înfluența Înalt Preasfinției Sale poate fi umbrită doar de acea a Patriarhului Kiril și, poate, de acea a lui Iisus.

Lorena Bogza - prezentatoarea emisiunii „În Profunzime”. După un an de „wow, câte talk-show-uri noi noi avem”, începi să înțelegi că nu frecvența apariției contează, și nu numărul de invitați. Contează aceea ce reușești să scoți din invitații tăi, contează să poți controla discuția și să nu stai toată seara blocat pe aceeași temă. Principalul - contează să fii echidistant și corect indiferent de atitudinea ta față de opiniile invitatului. Toate acestea, plus experiența și șarmul personal o păstrează pe Lorena și emisiunea ei în topul persoanelor influente.

Nata Albot - prezentatoarea emisiunii „Sare și Piper” și nu numai. O influență foarte creativă într-un mod foarte feminin, aș zice eu. Nata totdeauna a lansat proiecte interesante și inedite și frumoase. Doar amintiți-vă: Roata Way, ProFM Beach Party, Moldstar, Fabrica de Staruri. Și deși emisiunea sa de acum este mai mult despre totul și mai puțin despre rețetele propriu-zise, să nu uităm că o rețetă bună este unealta cu ajutorul cărora femeile influențează lumea folosindu-se de stomacul bărbaților. Și e mare păcat că nu avem mai multe persoane la fel de plăcute, pozitive și creative ca Nata, cu o influență ca a ei.



marți, 3 ianuarie 2012

Trei legi ale politicii

Prima lege a politicii
Un politician nu trebuie să dăuneze prin acțiunile sale cetățenilor pe care îi reprezintă sau să admită prin inacțiunea sa aducerea unui rău acestora.


A doua lege a politicii
Un politician trebuie să îndeplinească toate promisiunile sale electorale în măsura în care acestea nu intră în contradicție cu Prima lege.


A treia lege a politicii
Un politician trebuie să-și perpetueze existența sa politică, atâta timp cât aceasta nu intră în contradicție cu Prima și a Doua legi.



Când ne vom învăța să producem (alegem) în serie politicieni care să respecte aceste legi, lucrurile se vor mai schimba.


luni, 2 ianuarie 2012

Intrebarea anului 2011


Ca de obicei, la finele anului, în Clubul Moldovenesc de Jocuri Intelectuale se organizează un concurs pentru alegerea celor mai bune întrebări. Și ca de obicei, mi-i greu să aleg între mai multe întrebări. Vouă care vă plac cel mai mult?

Am ascuns răspunsurile și comentariile, să puteți juca și voi întrebările. Ca să vedeți răspunsul și comentariul, selectați cu cursorul după cuvântul răspuns sau comentariu.



1. Mergând la un eveniment, autorul acestei întrebari se plângea ca este foarte obosit. Nu-i nimic, a spus el, voi dormi noptile. Aceasta remarca a stârnit râsul însoțitoarei sale. La ce eveniment ei mergeau?
Raspuns: joc de mafia
Comentariu: autorul intenționa să doarmă nopțile din joc.



2. Atenție, dialog între doi gardieni din romanul lui Terry Pratchett „Men at Arms”:
„- Pentru început vom merge la Ghilda clounilor și bufonilor pentru a afla, pentru ce fratele Bino a furat arma.
- Asta el a furat arma?
- Da, mie aceasta îmi pare posibil.
- Păi el a murit până a fi furată arma, a exclamat Colon.
- Da, încuvință Carrot. Eu știu aceasta.
- Așa chestii, a spus îngândurat Colon, eu le numesc ...”
Continuați cu un cuvânt citatul.
Răspuns: Alibi
Sursa: Terry Pratchett, Men at Arms



3. Niște studii recente a embrioanelor acestora arată că ele nu sunt X cu zeduri igrece, ci Y, cu zeduri ixe. Scrieți ZX, în engleză sau română.
Răspuns: White stripes, Dungi albe
Comentariu: X alb, Y - negru, Z - dungă. Animalele sunt zebrele.



4. Orașul norvegian Longyearbyen, aflat pe arhipelagul Svalbard, este interesant prin mai multe lucruri. Astfel, acesta e cea mai nordică așezare omenească cu populația de peste 1000 de oameni. Aici studenții universității locale în prima zi de studii învață doar să împuște, pentru a se putea proteja de urșii polari, care sunt foarte mulți pe arhipelag.
În oraș a fost aprobată o lege, care interzice de a face asta pe teritoriul lui. Dacă totuși cineva o face, el imediat este transportat în Norvegia continentală. Dar ce am înlocuit prin „a face asta”?
Răspuns: a muri
Comentariu: din cauza înghețului veșnic, nu este bine de făcut înmormântări în jurul orașului. De aceea persoanele grav bolnave sau care au nimerit în accidente grave sunt imediat transportate pe continent, la fel ca și persoanele decedate.
Sursa: http://ru.wikipedia.org/wiki/Лонгйир



duminică, 1 ianuarie 2012

Top carti

Recent, am fost rugat să scriu un mic articol despre cărți pentru rubrica „Top cărți” din revista VIP Magazin. M-am apucat cu plăcere de aceasta, deși în limitele impuse (1000 de semne) multe nu poți spune.

Deci:



Eu citesc mult. Enorm de mult. Probabil, aceasta deja e o formă de dependență, creierul e obișnuit cu fluxul continuu de informație. Oricum, cred că nu e cea mai rea formă de dependență.

Cititul în așa cantități îmi crease și o problemă - nu mai aveam unde să păstrez cărțile cumpărate. Din fericire, evoluția tehnologiilor a venit exact la timp să mă ajute, și acum îmi port rafturile de cărți în iPad-ul din geantă.

Nu voi spune aici despre literatura clasică, și nu despre mainstream-ul contemporan, ci despre SF. Nu acel cu lasere și bătălii cosmice, ci SF-ul de calitate, în care anturajul fantastic este utilizat doar pentru a duce personajele în situații inedite și imposibile în viața obișnuită, și asta pentru a testa limitele umanității.

Totdeauna am avut fascinația aceasta a fanteziei și a creativității care nu mai sunt legate de legile realului, aceea creativitate de care beneficiază oricând compozitorii, coregrafii, și uneori pictorii. Anume urmând această fascinație am ajuns să fiu câțiva ani președintele clubului amatorilor de SF din Moldova, membru al câtorva cenacluri SF din România și autorul mai multor povestiri publicate acolo. Fascinație pe care vă invit să o urmați și voi.

Cum spunea Bilbo, e periculos să ieși pe ușă - faci un pas pe cărărușă, și dacă nu-ți reții picioarele, nici nu știi unde poți ajunge. Vă chem să riscați totuși, deschizând o carte fantastică.


Top cărți:
Frații Strugațkii „Lebedele urâte”
Kurt Vonnegut „Abatorul nr. 5”
Ioan Mânăscurtă „Artefact”