Când predam studenților mei piețele de capital și ajungeam la tema despre vânzările scurte, le arătam la seminare un mic fragment din filmul „Casino Royale” din 2006. Acolo este un moment (începând cu minutul 9 al filmului) când eroul negativ primește niște bani la păstrare de la clienții săi și imediat, utilizându-i drept garanție, dă indicații brokerului său să vândă acțiunile unei companii. Eu întrebam studenții ce tip de operație a fost aceasta și care sunt așteptările eroului negativ.
Nu intru în detalii tehnice, voi spune doar că persoana care vinde scurt se așteaptă ca pe viitor prețul acțiunilor respective să cadă. Dacă aceasta se adeverește, vânzătorul câștigă. Dacă nu - pierde.
Și cam la fiecare astfel de seminar, cineva dintre studenți îmi reproșa că ei merg la film să se distreze, și nu să identifice tipurile de tranzacții. Și eu de obicei le țineam cam următorul discurs:
Adevăratul învățat nu este doar până la examen - ai dat examenul și ai uitat. Învățatul calitativ, așa cum ar trebui el să fie, se soldează cu niște cunoștințe și aptitudini care sunt însușite și folosite natural de persoană. Și utilizarea cunoștințelor respective nu trebuie să solicite nici un fel de eforturi și încercări de ați aminti ceva - trebuie să fie în „nucleul operațional” al personalității.
Nu mă refer la informațiile întâmplătoare sau acumulate din curiozitate. Vorbesc despre studenții care studiau la facultatea „Bănci și burse de valori” sau la „Investiții”, și care, respectiv, vroiau să-și facă din asta o meserie. Însă care considerau că toate cunoștințele referitoare la viitoarea lor activitate reprezintă nu ceva obligatoriu, ci așa... un bonus sau o informație lipsită de utilitate practică.
Și cred că asta e una din principalele probleme ale sistemului nostru de învățământ și a studenților noștri. Peste hotare scopul facultăților este de a face absolvenții să cunoască anumite lucruri, pentru ca ele automat să poată fi aplicate mai târziu. Acolo cineva care nu a însușit materialul anterior, nu va avea ce face în anii următori, zburând de la facultate. Scopul facultăților noastre e doar să predea ceea ce scrie în program, fără a-și face mari griji despre aceea, cât de durabil a fost însușit materialul. Iar studenții care nu învață termină cu bine facultatea, neatinși de suflul cunoștințelor.
Îmi pare absolut normal ca un student de la filozofie, când aude în vre-un film referință la ideile unui gânditor, să și le amintească. Îmi pare absolut normal ca un student de la matematică, când vede în vre-un film vreo ecuație simplă, să încerce automat să o rezolve în gând. Și da, îmi pare absolut normal ca niște studenți de la Bănci și burse de valori, când aud despre o tranzacție cu acțiuni, imediat să o categorizeze și să știe care vor fi urmările ei.
Să luăm exemplul filmului cu James Bond. Eroul negativ a vândut scurt acțiunile unei companii ce construia avioane, și avea să câștige dacă prețul acestora se micșora. Din această cauză, el a organizat un atac asupra unui nou prototip de avion lansat de compania respectivă. Evident, prețul acțiunilor acesteia ar fi căzut imediat după un astfel de incident. Iar James Bond a preîntâmpinat atacul, și prețul acțiunilor a continuat să crească. Eroul negativ a pierdut toți banii clienților și a devenit foarte disperat să-i recupereze, participână la turnamentul de pocker din Casino Royale.
Așa vede filmul un student de la Bănci și burse, care cunoaște tipurile de tranzacții. Iată cum văd acest film persoanele care nu cunosc detalii tehnice despre vânzările scurte (inclusiv și majoritatea studenților mei, din păcate):
Eroul negativ a căpătat niște bani. După asta el a vândut niște acțiuni. După asta el a organizat un atac asupra avionului (poate de aceea că era om rău, poate din alte cauze obscure). Atacul nu reușește, și după asta el nu se știe de ce rămâne fără bani și este vânat de creditorii săi.
Nu e mare lucru. Doar face deosebirea între un spectator simplu și un specialist.
Am văzut și eu filmul acum cîteva luni cu niște prieteni și trebuie să spun că episodul cela chiar nu e foarte clar pentru non-financiari. trebuia să se facă mai explicit faptul că el împrumută acțiunile pe care le vinde scump apoi le cumpără ieftin - le pune la loc și păstrează diferența. altfel, dacă cumperi cu banii tăi acțiuni (nu le împrumuți) atunci vînzarea în fața unui preț care stă să cadă înseamnă numai evitare de pierderi și nu cîștig de aici venea și confuzia în film.
RăspundețiȘtergereEu am avut noroc. In universitate la inceputul fiecarui examen era scris: "Università Bocconi conceives of education as an ongoing process that stretches across a person’s entire professional life."
RăspundețiȘtergereLa inceput nu observam propozitia respectiva, dar fiind repetata ca o mantra, am ajuns sa consider ca invatatul unei specialitati e mai mult decyt datul examenelor, e un punct de vedere.
Poate si la universitatile de la noi ar ajuta un motou de genul.
P/u anonim:
RăspundețiȘtergereN-am vizionat filmul, dar operatia ar fi fost doar evitare de pierderi (chiar in cazul in care vinzatorul era posesorul titlului) doar in cazul in care actiunea vinduta nu ar mai fi fost cumparata inapoi. Deoarece prin cumparare se inchide pozitia (ramii cu acelasi drept de proprietate asupra titlurilor tranzactionate ca si inainte de inceputul tranzactiei), de asemenea faptul ca personajul era obligat sa cumpere inapoi titlul, in conditii nefavorabile (pret mai mare) ar indica spre caracteristicile operatiei respective (dar nu stiu daca acest detaliu era aratat cumva in film). Oricum opinia mea e partinitoare si nu stiu daca as fi inteles subtilitatile tranzactiei daca nu stiam ce este si cu ce se maninca shortselling-u.
Comentariul meu nu se va referi la film, nici finante si nici chiar James Bond.
RăspundețiȘtergereCand vom avea mai multi profesori care vor utiliza materiale asociative de predare, vor da studentilor teme de acasa studii de caz, cercetari - stimuland astfel gandirea lor analitica si ii vor ajuta sa descopere aspectul practic al teoriei. Doar atunci privind "Beautiful mind" studentii de la medicina vor diagnoza din primele secvente boala lui Nash, iar cei la Mate - ce utilitate economica au descoperirile acestuia.
Problema e una de fond - calitatea invatamantului superior (care are cauze care nu merita invocate acum) dar si lipsa de de dorinta a multor studenti de a iesi din zona de comfort.
Sunt placut surprinsa (tot respectul pentru Natan) ca acum la lectii se ruleaza secvente de filme si se discuta asupra lor.