Cacofoniile

Acum câteva zile pe pagina cu informații a site-ului www.dexonline.ro (un site respectat și utilizat des de mine), am găsit următoarea concretizare (http://dexonline.ro/faq.php#cacofonie):

„Documentul ăsta e plin de cacofonii!

Da. Autorul acestui document nu crede în cacofonii. Dacă alăturarea a două cuvinte inofensive îi duce pe unii cu gândul la trivialităţi, este problema lor. De multe ori, construcţiile la care ajungem încercând să evităm o cacofonie zgârie urechea mai rău decât cacofonia însăşi. Alte limbi nu se străduie deloc să le evite şi autorul crede că spaima pe care cacofoniile le provoacă vorbitorilor de limbă română se datorează numai automatismelor învăţate în şcoala primară.”

Sincer, m-am bucurat foarte mult să citesc aceasta pe dexonline, fiindcă am cam aceeași atitudine față de cacofonii. În perioada când eu învățam la școală, nu ni s-a vorbit deloc despre ele (sau poate la noi în Durlești așa fișkă ca cacofoniile nu există ;) ). Oricum, de problema separării unor cuvinte în construirea propozițiilor m-am ciocnit doar mult mai târziu. De altfel, chiar și în perioada studiilor la București nu am avut careva probleme cu colegii de facultate din cauza cacofoniilor - erau foarte toleranți. În schimb când am început să-mi public acolo povestirile mele, am avut o discuție mai lungă și mai neplăcută cu redactorul revistei „Anticipația”.

Oricum, cel mai mult mă ciocnesc de această problemă pe forumurile de internet de la noi - există așa un tip de persoane, care nu prea pun comentarii proprii, în schimb monitorizează cu atenție ce scriu alții și nu pierd nici o ocazie pentru a indica greșelile gramaticale sau de exprimare. Înțeleg că aceasta e una dintre puținele plăceri din viața lor, dar deja voi avea de-a gata un link unde pot să-i trimit. ;)