Am scos azi niște caiete cu schițele mele mai vechi de idei de povestiri...
E puțin înfiorător aceea că jumătate din ce e scris acolo îmi pare absolut necunoscut. Parcă a scris altcineva în caietele celea.
Am scos azi niște caiete cu schițele mele mai vechi de idei de povestiri...
E puțin înfiorător aceea că jumătate din ce e scris acolo îmi pare absolut necunoscut. Parcă a scris altcineva în caietele celea.
E ceva normal, e rezulatul vitezei cu care se schimbă totul in jurul nostru, ce la rândul său ne schimbă pe noi înşine. Trecem de la un nivel la altul, deseori nereuşind sa conştientizăm ce n-i se întâmplă. Parcă am fi eroi ai jocurilor computerizate în care gonim ca să mergem tot mai departe şi mai departe, mai repede, tot mai repede: ”next level” – “next level”... Viteza secolului… Singur cândva scrisesei despre evoluţia tehnologică.
RăspundețiȘtergereÎntr-o măsură oarecare, blogurile iau locul cărţilor … aduni, aduni material pentru o carte sau o povestire, şi când te uiţi, de-acum ţ-i se pare depăşită ideea. Iar pe blog e mai simplu – azi ţi-a venit ideea, azi ai expus-o, chiar dacă peste o lună, un an sau ani îţi va părea altfel.
Dorina.
Ai dreptate... dar oricum, blogurile și literatura sunt lucruri diferite. Blogurile - niște jurnale publice... un editorial continuu. Pentru literatură de calitate, într-adevăr, e nevoie de adunat mai mult timp chestia ceia, nu știu care, din care cresc povestiri...
RăspundețiȘtergereNu te speria, se intampla si mai strasnic, daca ma uit la unele titluri ale postarilor de pe blogul meu, nu-mi pot aduce aminte despre ce este pana il deschid. Si parca descopar continutul cate o data;(
RăspundețiȘtergere