„Chișinăul este izolat”

De vre-o trei săptămâni practic în fiecare seară și dimineață dealul de la Durlești, unde stau acum, este învăluit de ceață. Dar o ceață din acelea în care nu vezi la douăzeci de metri. Iar în oraș e soare și bine. Mai demult, nu țin minte să fi fost așa - locul cela era bântuit permanent de vânturi, dar nu era cețos în mod deosebit. Încep să mă simt acolo ca în Albionul înnegurat.

Și deja dacă clima locului seamănă cu a Londrei, cred că pot să preiau și obiceiurile englezilor. La ei, când La Manche-ul (pe care ei îl numesc, desigur, „Canalul englez”) este acoperit de ceață, la știrile meteo, cu îngâmfarea britanică caracteristică, rămasă încă de pe timpul Imperiului, se anunță: „Astăzi continentul este izolat”.

Păi iată...

Factorii economici si alegerile presedintelui

În anul 1978 profesorul de economie Ray C. Fair a publicat o lucrare, întitulată „The Effects of Economic Events on Votes for President” („Efectele evenimentelor economice asupra alegerilor prezidențiale”). În lucrarea respectivă în baza analizei alegerilor anterioare, el a elaborat o funcție, cu ajutorul căreia se poate determina care candidat (reprezentantul cărui partid) va câștiga alegerile prezidențiale în SUA.

Pentru a face calculul respectiv, în funcție urmează a se introduce doar următoarele informații:
- Partidul aflat la putere în prezent;
- Va înainta sau nu candidatura sa președintele actual;
- Creșterea nivelului general al veniturilor în ultimele 6 luni înainte de alegeri;
- Tempourile creșterii prețurilor în ultimii doi ani înainte de alegeri.

Funcția și-a demonstrat viabilitatea de-a lungul mai multor alegeri prezidențiale de atunci, suportând doar niște ajustări minore. Unicele alegeri, începând cu 1916, rezultatele cărora nu sunt explicate de formulă, au fost acele din 1960, 1968 și 1976 (probabil, interveneau alți factori neincluși în formulă, ca de exemplu războaie sau carisma personală a candidaților). În schimb la alegerile din 1988 formula a dat o prognoză corectă despre victoria lui Bush Sr., deși conform tuturor anchetelor și studiilor de opinie, el rămânea cu mult în urma concurentului său.

Desigur, în SUA, cu doar două partide, e mai ușor de făcut o astfel de funcție. Dar însăși faptul posibilității existenței acestei funcții nu-mi dă pace (desigur, și pentru Moldova o astfel de funcție poate fi făcută, doar că va fi mai complexă din cauza multitudinii de partide - trebuie doar o bază statistică mai mare, cu alte cuvinte, mai multe alegeri). Totuși, ce suntem noi de turmă...

Deși pe de altă parte, pare logic: dacă un partid conduce bine, el va fi reales, dacă nu - nu.

Procrastinarea

PROCRASTINÁ, procrastinez, vb. I. Tranz. (Liv.) A amâna în mod nejustificat începerea unei acţiuni, în special din cauza neglijenţei habituale sau a lenei; a temporiza, a tărăgăna, a tergiversa. [ <>procrastinate cca. 1548 <>prōcrastinātum: pro- („pentru”) şi crastinus („ce ţine de ziua de mâine”), cf. it. procrastinare, port. procrastinar, sued. prokrastinera]. 

Am găsit azi un articol care m-a pus serios pe gânduri. Nu că aș avea mari probleme cu aceasta, dar uneori o resimt, și urmările pot fi dezastruoase. Iată textul articolului (îmi cer scuze că nu-l traduc, dar aceasta chiar ar fi procrastinare):

Борьба с прокрастинацией

Наверняка ваши планы на этот год поражают размахом — вы собираетесь освоить укулеле или вывести активы на Балеарские острова. Я же потрачу ближайшие месяцы на борьбу с прокрастинацией — главной причиной, по которой на земле все еще не наступил мир будущего.

Прокрастинация — объясняю на всякий случай, потому что этого слова, как выяс нилось, не слышала половина редакции «Афиши», — это психологическое состояние, когда важные дела откладываются на потом, а вместо них время тратится на мелочи, которые на самом деле никому не нужны. Когда вместо того, чтобы встать и вынести мусор, вы полируете айпод — это прокрастинация. Когда вместо того, чтобы ответить на рабочие письма, вы читаете Google Reader — это прокрастинация. На прокрастинацию у человечества уходит в два раза больше времени, чем на собственно работу, и ситуация ухудшается с каждым годом.

Причин прокрастинации много. Кто-то может действовать только под адреналином и подсознательно ждет, когда его стукнет по башке дедлайн. Кто-то боится ответственности и никак не может принять решение. У кого-то просто забился дрянью мыслительный водопровод. Но это даже и не важно.

Важно то, что на прокрастинации построена половина современной цивилизации. Например, популярность социальных сетей — прямое следствие этой пагубной привычки. Нормальному человеку новости нужно читать один раз в день, заглядывать в LiveJournal — раз в неделю, смотреть телевизор — раз в год. А что происходит на самом деле? Миллионы занимаются этим без передышки — просто потому, что не могут заставить себя написать какое-нибудь письмо клиенту.

Наши внешние и внутренние враги делают все, чтобы прокрастинировать было удобнее. Они расставляют нам ловушки — «Похожие видео» на YouTube, «Популярные записи» на «Яндексе». Но здесь не поможет даже полное отключение интернета. Даже у Чехова были моменты, когда он, посидев две минуты за «Палатой №6», вскакивал к буфету за рябиновкой. Проблему надо решать иными методами.

Методов этих придумано немало. Есть, например, такой «подход (10 + 2) х 5». Идея такая: сначала ты ставишь себе задачу — например, написать абзац текста. Потом честно, не отвлекаясь и сжав зубы, тратишь на это десять минут по секундомеру. Потом две минуты бродишь по комнате, куришь, пьешь кофе, обдумываешь планы эмиграции в Бутан. Потом все начинается сначала. К концу часа у тебя на руках образуются пять абзацев — неплохой результат для зомби.

Но такие способы работают редко, потому что они подразумевают наличие силы воли, а у многих из нас сила воли давно атрофировалась. Именно поэтому борьбу с прокрастинацией надо записать в цели года, и добиться к следующему декабрю снижения посещаемости ЖЖ на 80%, курения на 40%, поиска в интернете собственной фамилии процента на 3. Как минимум.

Я, честно говоря, даже представить себе не могу, что будет, если население земли одновременно бросит прокрастинировать. Мир, каким мы его знаем, перестанет существовать. Немедленно выяснится, что все, чем мы занимаемся, можно делать в два раза быстрее. Что будет дальше — удвоится ли ВВП, рассосется ли кризис, — я не знаю. Но если у меня наконец найдется время на сериал «The Wire» — я запишу это в свои маленькие победы.

Даниил Дугаев

Articolul este preluat de aici.

De altfel, plasarea acestui articol tot este o formă de procrastinare - am de scris o scrisoare urgentă la CNPF. Dar și cititul acestui articol, băniuesc, tot este același lucru... ;)

Think different

Totdeauna m-a mișcat această publicitate. Pot, blin, când vor, să ajungă la cele mai sensibile locuri în suflet...

Iată textul spotului publicitar:

„Here’sto the crazy ones. The misfits. The rebels. The troublemakers. The round pegs in the square holes. The ones who see things differently.They’re not fond of rules. And they have no respect for the status quo.You can quote them, disagree with them, glorify or vilify them. About the only thing you can’t do is ignore them. Because they change things.They push the human race forward. And while some see them as the crazy ones, We see genius. Because the people who are crazy enough to think they can change the world, Are the ones who do.”

Statistici

Am împlinit un an de statistică pe Google Analytics. Pentru mine, verificarea informațiilor de pe această pagină a devenit un ritual la fel de obișnuit, ca și verificarea blogului (poate a mai scris cineva vre-un articol acolo de când nu am fost pe el...).

Deci, în perioada 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, am următoarele statistici:

6 978 vizite;

11 922 pagini vizualizate;

2 035 vizitatori unici;

2 minute și 39 de secunde - timpul mediu pe site, ceea ce înseamnă în total 308 ore petrecute pe blog;

42 de țări din care au venit vizitatorii, dintre care 5 438 din Moldova, 920 - România, 251 - Rusia (merci, Leoșa), 83 - Canada (merci, Dan), 58 - SUA, 46 - Ukraina, 40 - Germania, 24 - Cipru, 20 - Italia (merci, Irina). Cel mai interesant arată harta vizitelor din România - țara parcă ar avea vărsat de vânt.

2036 de vizitatori au fost pe pagină o singură dată, 363 - de două ori, ..., 617 - peste 50 de ori, 797 - peste 100 de ori și 1 114 - mai mult de 200 de ori;

În 74% dintre vizite (5224) lumea a stat pe pagină mai puțin de 10 secunde (probabil, vizitele din întâmplare sau când pe pagină nu erau modificări), în schimb 435 de vizite au durat între 10 și 30 de minute, iar 129 vizite - mai mult de jumătate de oră.

M-a bucurat că în total doar 14% din vizite au fost făcute de pe Machintosh-uri (a se citi de mine). Credeam că această cotă va fi mai mare. Desigur, 85% din vizite au fost făcute de pe calculatoare cu Windows.

Printre sursele de trafic, vreau să menționez blogul Alinei (http://alinacazachevici.blogspot.com) - 341 vizite, blogosfera.md - 225 vizite, blogul Larisei (http://lari-minnie-mouse.blogspot.com) - 207 vizite și blogul Nadiușei (http://swsspp.blogspot.com) - 64 vizite. Merci mult pentru susținere.

Am mai povestit cândva despre cuvintele-cheie, în căutarea cărora lumea ajunge pe blog. În afara de căutări obișnuite - natan garștea, natan garstea blog etc., au fost și multe alte topuri. De exemplu:

Amortizarea - 60 ori;

Existențialismul - 60 ori;

Uzura - 27 ori;

Chirița în provincie - 22 ori;

Piața valutară natan garstea - 21 ori;

Erudit cafe - 20 ori.

Gata, mi-am dat darea de seamă pentru anul ce a trecut, mergem înainte. Încă o dată mulțumesc tuturor care vizitează site-ul și au petrecut pe el 308 ore... prețuiesc fiecare minută a voastră.

Cele mai bune intrebari

Acum la noi în Club s-a organizat un concurs pentru cele mai bune întrebări de „Ce? Unde? Când?” din anul 2008. Fiecare participant urmează să prezinte trei întrebări. Am găsit mai multe întrebări care-mi par frumoase sau interesante, pe care le-am făcut în 2008. M-am gândit să le pun aici, fiindcă peste un timp ele vor fi uitate, și o să-mi pară rău - la unele dintre ele țin. Deci, iată întrebările:

Conform lui Umberto Eco, la autori în denumirea lucrării se conține mai mult decât în lucrarea propriu-zisă. Dar există și excepții. Una dintre ele este opera, în denumirea căreie sunt indicate doar 75% din ceea ce este în textul cărții. Numiți-o.

Răspuns: Cei trei mușchetari. Se acceptă numai răspunsul exact.

Sursa: Umberto Eco, Notițe pe marginea Numelui trandafirului.

În romanul „Eric” al scriitorului de fantasy Terry Pratchett eroii aveau de parcurs o scară, pe fiecare treaptă a căreia erau pavate inscripţii. Printre ele erau: „Am vrut cum mai bine”, „Doar fac asta de dragul tău...”, „De dragul copiilor noştri...”, „Angajaţii noştri au acces la oportunităţi egale”. Dar unde anume duceau treptele celea?

Răspuns: În iad.

Comentariu: Se face referinţă la expresia „calea în iad este pavată cu intenţii bune”.

Sursa: Terry Pratchett, „Eric”.

Această procedura, care ar putea semnifica „vârârea în piersici”, a fost dusă la bun sfârşit doar o singură dată. Dar cine a fost achitat în 1999 de la a fi vârât şi el în piersici?

Răspuns: Bill Clinton

Comentariu: Este vorba despre procedura de „impeachment”, cărei anterior i-a fost supus doar Richard Nixon.

În romanul lui Umberto Eco „Insula zilei de ieri” este descrisă situația când eroul principal și un savant bătrân rămân pe o navă naufragiată la o mică distanță de o insulă. Conform calculelor savantului, între epava navei pe care ei erau și insulă trecea meridianul 180.

Nici unul dintre ei nu putea înota, însă savantul a făcut un clopot de aer, stând în care ar fi putut să se deplaseze pe fundul mării timp de jumătate de oră. Coborând sub apă, savantul i-a spus eroului principal că dacă nu va ieși peste 30 de minute pe mal, înseamnă că nu a putut să treacă de reciful de corali ce înconjura insula, și a murit.

Peste jumătate de oră el nu s-a arătat, și eroul principal a intrat în disperare, însă apoi și-a dat seama că nu a ținut cont de un factor, și că urmează să aștepte până... Până când?

Răspuns: până a doua zi. Se acceptă răspunsurile după sens.

Așa cum între navă și insulă trecea limia de schimbare a datei, pe insulă era totdeauna ziua de ieri. El s-a gândit că savantul se va vedea pe insulă doar mâine.

Sursa: Umberto Eco, Insula zilei de ieri.

În unul dintre aforismele sale, cu referință la deosebirile între bărbați și femei, Stanisław Jerzy Lec spunea: „Vă puteți imagina o femeie care i-ar permite amantului ei să-i povestească povești ...” Continuați aforismul, vă rog.

Răspuns: „… o mie și una de nopți?”

Sursa: Stanisław Jerzy Lec, „Gânduri nepieptănate”.

„Numele care răspuns la această întrebare este?”

Răspuns: Yoda sau Magistrul Yoda

Comentariu: Se face referință la stilul de a se exprima a lui Yoda din Star Wars.

Ea intersectează strada Ialoveni, şoseaua Hânceşti, străzile Asachi şi Testemiţeanu, bulevardele Dacia şi Decebal, şoseaua Munceşti şi străzile Uzinelor şi Voluntarilor. Dar, cât n-ar părea de paradoxal, ea nu intersectează nici unul din sediile magazinelor din reţeaua „Nr. 1”. Ce este ea?

Răspuns: Paralela 47 latitudine nordică. Se acceptă şi răspunsul „Paralela 47”.

Comentariu: Moldova este intersectată doar de 3 paralele „întregi”. Rețeaua de magazine nr. 1 aparține societății „Paralela 47”, fapt ce poate fi observat pe bonurile de la cumpărăturile făcute în aceste magazine.

Acest tip de „cântec” a apărut în Franţa medievală, primul compozitor cunoscut fiind Guillaume de Machaut. Peste hotarele Franţei el a devenit renumit în secolul XX. Dar cum se traduce în română denumirea acestui tip de cântec?

Răspuns: Cântec.

Comentariu: Este vorba de chanson.

Ea a fost formată în 1966, şi deja peste doi ani amploarea fenomenului generat de ea era comparată cu bitlomania. În 1969 compania de înregistrări „Melodia” lansează un disc al ei în 2,5 mil. exemplare. Ea a fost desfiinţată în 1975 prin hotărârea ministrului culturii al URSS, după ce la un concert în Bucureşti spectatorii exaltaţi au distrus mobilierul Palatului de cultură. Dar oricum, întrebarea persistă şi azi: „De ce..?” Spuneţi, vă rog, ce „de ce..?”

Răspuns: De ce plâng ghitarele.

Comentariu: Ea este formaţia „Noroc” (întrebarea asta a mai fost pe blog)

Desenul pe care l-aţi primit face parte din seria „Ceburaki” a pictorului rus Andrei Kuzneţov, în care el plasează eroii renumitului film cu desene animate în diverse contexte culturale. În acest desen de o valoare artistică dubioasă, el face referinţă la o renumită scenă dintr-un film foarte popular din anii 90. Ce actor a jucat prototipul crocodilului în film?

Răspuns: Bruce Willis

Comentariu: Desenul parodiază filmul „Pulp fiction”, scena când eroul lui Willis se întoarce acasă după ceasul moştenit de la taică-su şi vede arma-automat la bucătărie.

Sursa: http://hiero.ru/2147440

Un an de blog

Azi se împlinește un an de când am făcut prima „notiță” în aces blog. Când am început să scriu, nu știam ce se va primi, nu știam cât va dura și nu știam dacă blogul va fi citit.

Acum, privind în urmă, văd articolele reușite și articolele nu chiar reușite. Văd articolele la care țin și văd articolele scrise așa, la moment.

Oricum, scriu în acest blog nu pentru mine, ci pentru cititorii lui, acei care găsesc ceva plăcut, interesant, nostrim sau enervant pe această pagină. Anume vouă vă promit: mă voi strădui să scriu în continuare. Nu vreau să folosesc cuvinte mari și să fac mult patos, dar vreau să știți că voi contați pentru mine.

Mi-i interesant cum va fi acest blog peste 10 ani...

;)

Criza financiara in Moldova

De mai mult timp tot mă împotrivesc tentației de a scrie pe blog un articol cu conținutul: „Eu nu vreau să scriu despre criză!”. Practic, din primele zile ale crizei financiare tot dau interviuri și comentarii peste tot unde se poate, și cam m-am plictisit de asta.

Dar nu cred că aceasta va fi corect față de cititorii mei - altora, de care puțin îmi pasă, să le spun ce cred, iar vouă, la care țin mult - nu.

Deci:

Criza există, este foarte serioasă, și va afecta și Moldova.

În țările dezvoltate, efectele crizei se vor manifesta (deja se manifestă) prin reducerea drastică a activităților financiare, diminuarea cifrelor de afaceri în majoritatea sectoarelor economiei, creșterea șomajului în închiderea multor companii, mari și mici. Vom avea deflație (diminuarea prețurilor) anii următori, atât pe piețele internaționale, cât și pe acele interne.

Despre durata crizei e greu de spus, ultima criză de așa proporții a durat din '28 până în '32. Însă viteza vieții economice a crescut incomparabil, și cred că aceasta va influiența durata crizei - ea s-a extins practic instantaneu în toată lumea, dar sper că și se va consuma mai repede.

Dacă e să vorbim despre Moldova, cred că vom fi afectați mult mai puțin ca statele mai avansate. Cauza nu e super-stabilitatea economiei noastre, ci simplul fapt că nu prea avem de unde cădea. O economie aflată la pământ nu are ce pierde din cauza crizei.

Oricum, urmările crizei ne vor afecta pe trei căi:

• Diminuarea remitențelor. Mulți dintre concetățenii noștri de peste hotare vor pierde lucrul sau vor primi venituri simțitor mai mici ca mai înainte. Desigur, nu-și vor mai putea permite să transfere atâta înapoi în țară. S-ar putea ca mulți chiar să revină acasă peste câteva luni. Ca urmare, afluxul puternic de valută care ultimii trei ani a fost un puternic factor macroeconomic și monetar se va diminua. În termen de jumătate de an - un an, putem să ne așteptăm la apariția tendinței de depreciere a leului comparativ cu alte valute. De asemenea, ca urmare a reducerii remitențelor putem să ne așteptăm la dispariția presiunilor în domeniile unde de obicei se fac la noi investițiile (imobile), diminuarea fluxului de studenți pe contract, și reducerea cererii la produse de lux (în special din partea copiilor de bani gata „de import”).
• Impactul asupra exportatorilor. Mai multe companii exportatoare se vor ciocni de scăderea cererii din partea partenerilor din țările afectate de criză și de cazuri de insolvabilitate a lor. Aceste probleme „importate” de exportatori vor fi transmise prin lanț economiei noastre - cifre de afaceri mai mici, diminuări de salarii sau disponibilizări, achiziții mai mici în țară de la furnizorii locali, etc.
• Impactul prin așteptări pesimiste. În plină criză, fiecare își numără banii cu grijă, și se gândește de zece ori, înainte de a-i cheltui. Toți sunt alertați cu privire la aceea, cum trebuie păstrați banii, unde trebuie păstrați banii, trebuiesc ei păstrați sau e mai bine de cheltuit totul acum... Orice zvon generează mișcări masive pe piață, lumea panicată cumpără sau vinde dolari, închide sau deschide depozite, cumpără sau vinde apartamente... Sigur, aceasta destabilizează în primul rând piața valutară și monetară, care sunt cele mai lichide, dar într-un răstimp foarte scurt, se va resimți și pe alte piețe.

Ca un caz particular, vreau să vorbesc de sistemul bancar. Ei au resimțit din plin lovitura crizei, și aceea cum se descurcă azi fiecare bancă, se poate vorbi despre stabilitatea sa generală. Cea mai mare problemă pentru bănci ține de piața imobiliară. Practic, toate băncile erau într-un mod sau altul implicate în finanțarea proiectelor imobiliare, aceasta fiind un Eldorado al lor în ultimii câțiva ani. Acum, când brusc s-au stopat vânzările apartamentelor și multe proiecte imobiliare, aflate doar la faza incipientă, cred că vor fi conservate, o parte importantă din creditele acordate de bănci a devenit neperformantă. În același timp, cetățenii au devenit foarte reticenți în a pune bani la depozitele bancare. Pe fonul unui an neprofitabil pentru agricultură, toți acești factori au generat o criză dramatică de lichidități. Nu este secret că unele bănci au sistat complet activitatea de creditare, devenind, totodată, foarte severe cu debitorii și majorând, acolo unde contractul permite, ratele dobânzilor la credite (imaginați-vă surpriza întreprinzătorilor care au luat acum câteva luni credit cu 26% și acum au fost înștiințați că banca a majorat unilateral rata dobânzii la 30%).

Nu vreau să menționez denumiri concrete de bănci, dar vă puteți da seama și singuri: cu cât mai disperată e publicitatea băncilor pentru atragerea depozitelor, și cu cât mai mare e rata la depozite, cu atât mai grea e situația în banca respectivă.

Cam asta am vrut să spun despre criză.

Borurile largi si igiena

Indicele EVM Composite a mai căzut cu vre-o 20 de puncte zilele astea, așa că m-am hotărât să povestesc istoria tristă a pălăriilor cu boruri largi de pe capurile mușchetarilor.

Care este cea mai importantă componentă a infrastructurii unui oraș? Drumurile? Rețelele electrice și de termoficare?

Deja în Roma antică a fost creat un sistem de canalizare, care asigura deversarea „deșeurilor” în Tibru - renumita Cloaca maxima. De asemenea, toți știm despre sistemul de veceuri publice (banii nu au miros) existent în marele oraș.

Din păcate, odată cu distrugerea Imperiului roman, au fost uitate și foarte multe norme și obiceiuri ce țin de igienă. Din orașe au dispărut băile, veceurile și canalizările. Și dacă la sat problema se rezolva și se rezolvă simplu (mica construcție din spatele casei), la oraș situația era mult mai complicată.

Așa au și apărut oalele de noapte, care dimineața erau golite... peste geam. Nu e deloc exagerare, era ceva obișnuit și normal. Imaginațivă în ce stare erau străzile orașelor medievale, și ce se făcea acolo, spre exemplu primăvara, când totul începea să se dezghețe...

Desigur, aceasta crea incomodități și se căutau soluții de a se lupta cu aceasta. În anul 1270 a fost adoptată o lege, care interzicea parizienilor să arunce zoile și „deșeurile” peste geam, pentru a nu-i stropi pe trecători. Despre eficiența acestei legi ne vorbește faptul că peste o sută de ani a fost adoptată o altă lege, care prevedea că înainte ca cineva să verse oala peste geam, el trebuie să strige de trei ori: „Atenție, vărs”.

Iată ajungem și la scopul utilitar al pălăriilor cu boruri largi, care au căpătat răspândire între royaliștii englezi și mușchetarii francezi în secolul XVIII. Borurile lor largi aveau ca scop să-i apere pe purtători și hainele acestora de aceea ce le putea curge în cap pe străzile orașului. Fiindcă vă asigură, neplăcerile pe care le putem avea azi cu o păsărică, care ne-a făcut ceva pe umăr, nici nu se compară cu vremurile de demult.

Unelte pentru scris

Am găsit program pentru a scrie și dezvolta subiectele viitoarelor povestiri.

Am găsit program pentru a păstra materialele adiționale și informațiile, de care voi avea nevoie pentru viitoarele povestiri.

Am găsit program în care voi putea cu ușurință urmări structura viitoarelor povestiri și legăturile între părțile și capitolele lor.

Caut program care va scrie viitoarele povestiri.

Biletele care au mai rămas la Bregovic costă câte 750 și 1500 lei.

Cred că o să mă duc să mă uit la Mardare...

Agricultura in Moldova

Situația în agricultura noastră după anii 2007 și 2008 este extrem de jalnică. Iar roada bună a anului 2008 numai a înrăutățit situația.

După seceta de anul trecut, producția obținută de agricultori a fost mizerabilă. Chiar și producția obținută de ei, era cu mult sub standardele medii, în lipsa umidității (cerealele, sfecla de zahăr, tutunul, floarea soarelui, etc.). Normal că rezultele financiare au fost negative la majoritatea dintre ei, iar pentru lucrările de pregătire și însămânțare în acest an, foarte mulți s-au creditat semnificativ.

Anul acesta a fost unul foarte bun, la începutul anului bucuria agricultorilor nu avea măsură. Și creștea odată cu creșterea indicatorului producție la hectar. Însă când a început culesul roadei și mai ales vândutul produselor agricole, a venit și marea „surpriză”.

Din cauza supraproducției, prețurile au căzut catastrofal. Astfel, grâul furajer costă un leu kilogramul, față de 3 lei anul trecut. Porumbul - 85 de bani, față de 3 lei anul trecut. Prețul la semințele de floarea soarelui au coborât de la 6 lei la 2 lei și 50 de bani. Noile prețuri în unele cazuri sunt mai mici ca costurile de producție (la porumb, de exemplu), și sigur nu erau suficiente pentru a asigura lucrările de toamnă și cu atât mai mult, crearea rezervelor pentru semănatul și lucrările de primăvară.

Așa că pentru mulți dintre agricultorii noștri anul 2008 a fost ultimul de activitate în domeniu. Și asta fără nici o criză financiară internațională, pur și simplu conjunctura nereușită a prețurilor, agricultură ineficientă și sistemul financiar insuficient dezvoltat. Iată ingredientele moldovenești pentru o catastrofă în afacerile agricole. La anul cred că se vor schimba mulți proprietari de companii în domeniu...

Perucile si moralitatea

Uneori, dacă să răscolești niște lucruri obișnuite, găsești chestii de care nici nu ai bănui...

Știți moda la peruci, răspândită în Europa în secolele XVII - XVIII ? De obicei, modele vestimentale au și o rațiune practică. V-ați gândit care ar fi fost necesitatea lor?

La doi ani după întoarcerea primei expediții a lui Columb, în Europa a izbucnit prima epidemie de sifilis - mica răzbunare a indienilor americani pentru epidemiile de vărsat de vânt și variolă, care au decimat regiuni întregi din Lumea Nouă. În scurt timp, sifilisul s-a extins în cea mai mare parte a Europei - și cred că extinderea sa a avut un impact asupra moravurilor mult mai mare decât toate doctrinele morale și creștine despre monogamie și fidelitate, luate împreună. De altfel, în perioada sa inițială, boala era mult mai agresivă și cu un nivel de mortalitate mult mai mare, ca acea cunoscută în prezent (așa se întâmplă totdeauna când o populație se ciocnește cu o boală nouă). 

Una dintre cele mai vizibile efecte ale acestei boli era pierderea ireversibilă a pilozității naturale (pe a nostru, a părului) de pe cap. Dacă alte urmări a acestei boli puteau și să nu fie atât de vizibile, acesta era la suprafață. Datorită răspândirii foarte largi a plăgii, aceste stigmate puteu fi văzute oriunde, inclusiv la curțile regale.

În timpul domniei Regelui-Soare la curtea regală franceză a fost introdusă moda la peruci, care avea anume acest scop utilitar - de a ascunde petele de pleș de pe cap. Moda s-a răspândit repede în mai multe țări europene, afectate de acest flagel. Doar în unele cazuri, moda aceasta nu avea o legătură cu boala (asta numai în Rusia putea să fie adusă așa o modă prin ukazul țarului). Când boala a mai pierdut din intensitate și a devenit mai puțin răspândită, moda a dispărut de la sine.

Când o să mai am dispoziție rea, voi povesti de unde s-a luat moda franceză la pălării cu boruri largi (țineți minte mușchetarii?). Dar asta când voi avea dispoziție foarte rea...

Notite vechi

Am scos azi niște caiete cu schițele mele mai vechi de idei de povestiri...

E puțin înfiorător aceea că jumătate din ce e scris acolo îmi pare absolut necunoscut. Parcă a scris altcineva în caietele celea.